9,803 matches
-
Ni se perinda albe flori, de-a pururi neatinse, Din vârf de cer, nu vor mai cade peste noi, Si ne rugăm cu brațele spre ele-ntinse, Să ne scăldam în ramurile, adunate-n noi. De Florii, ne sună printre arbori vocea, Când ne rotim, sculptând un zâmbet în imens, Prind ramuri inimioarele, si ne gândim la pace, La pacea verdelui floral, ce crește-n Univers. Lilia Manole Referință Bibliografica: DE FLORII / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1936
DE FLORII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1461068734.html [Corola-blog/BlogPost/342923_a_344252]
-
împodobi cu ea o sală de clasă. Afin: E prea comun. O s-o leg de copac. Elevul 2: Cum? Afin: Cu o picătură de foc și una de ceară. O să pun un sigiliu între pețiol și trunchi. Leg frunza de arbor printr-o picătură. Elevul 3: Te ajut eu. (Elevul 3 ridică frunza și o duce lui Afin. Acesta scoate o brichetă și o lumânare de ceară. După ce lumânarea și-a lăsat flacăra să se bucure de libertate Afin a unit
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1423992254.html [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
de soare și ploi. Iarna își aruncă haina-i albă peste natura înghețată. Toamna, regina culorilor, își țese flori din frunze și le presară peste întreaga natură. Îmi pare că dealul și-a împodobit mantia cu buchete de flori multicolore. Arborii par vase ce susțin mii de flori a căror cromatică atinge perfecțiunea. Atâta culoare, atâta strălucire și frumusețe oferă natura în toamna vieții. Fiecare mlădiță ajunsă la final de drum încercă să trăiască cu adevărat măcar ultima fărâmă a existenței
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1423992254.html [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Pălăvrăgea direct cu planta și culmea aceasta îi răspundea pe ton voios. Intr-o urmă de urs a mângâiat o floricică parțial strivită. Floricica s-a înzdrăvenit ridicând semeț vârful spre soarele zgârcit care ajungea la ea prin frunzișul falnicilor arbori ai pădurii. O marcă cu tuș încă proaspăt pe ștampilă, condamna la pierire un arbore semeț. Cu lacrimi în ochi i-a șoptit mângâitor „Curaj găină că te tai” iar copacul i-a mulțumit printr-un foșnet stârnit de o
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429869787.html [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
am revoluționat. Aveam deja aureolă cucerită prin medicină. Pregătirile se terminaseră și au plecat, umăr la umăr în marea biserică a naturii numită pădure. Și au drumețit prin văi și ridicături oprindu-se în fața vreunei icoane mai deosebite, numite curent arbori, animale sălbatice, simple gâze sau chiar țărână. Cristalinele izvoare creau pauze dese ori pentru realimentare cu energie concretă din rucsac sau apă băută cu căușul mâinii. Au sporovăit susținându-și fiecare crezul. Galileo Galileii a redat o astfel de pălăvrăgeala
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1429869787.html [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
mi s-a părut a fi plânsetul muntelui lovit. Am încercat un sentiment de milă și față de lucruri; mi se pare că stâncile lovite suferă așa cum suferă și oamenii sub durerea loviturii; că acel copac este melancolic fiindcă îmbătrânește că arborii tremură pentru că se apropie toamna. Fiecare lucru repetăaceleași cuvinte: viața e scurtă, îmbătrânești, suferi, mori. Frumusețea și înțelepciunea... De mâine voi începe serviciul. Și uite așa zi de zi voi fi un fidel al RATB-ului și asta pentru că mi-
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_1406546128.html [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de tei, perdelel, apele, cărările, cântările, inima, salcâmii, gândul, idealurile, patimile, plopii, talanca, atotștiutoarea(luna), valurile, cumpăna de la fântână, lebăda, lira, coama mării, lunca, ruinele, palatele fantastice, stelele, cerul, stânca, poporul, cartea, fila, arborii, chiparosul, corabia, nădejdile, calul, harpa, Cuvântul ”vânt” rimează cu mormânt, pământ, urlând, sfânt, cânt. ”Cântul” ar putea să aducă o undă de veselie , dar epitetul ”aspru” arată tot tristețea, înfiorarea, dezolarea. Dacă efectele malefice, distructive sunt dominante (farmă, frânge, sfâșie
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1421351126.html [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CODRUL NU MAI E FRATE CU ROMÂNUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Plânge în frunze codrul la azilul de arbori dus de fratele său mai mare românul ce nu-l mai protejează. Vântul și apele se bucură în treacăt dar nu uită să se răzbune într-o zi și nimeni nu va scăpa nepedepsit cu toată ruga îngăimată Domnului. Românul
CODRUL NU MAI E FRATE CU ROMÂNUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1406227576.html [Corola-blog/BlogPost/349477_a_350806]
-
treacăt dar nu uită să se răzbune într-o zi și nimeni nu va scăpa nepedepsit cu toată ruga îngăimată Domnului. Românul nu mai e frate nici cu el însuși, jusificările din suflet nimic nu spun, se prăbușește crezul ancestral. Arborii privesc și se miră cum fratele lor își taie creanga de sub picioare și nu intervin, nu-l iartă. Referință Bibliografică: Codrul nu mai e frate cu românul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1301, Anul IV, 24
CODRUL NU MAI E FRATE CU ROMÂNUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1406227576.html [Corola-blog/BlogPost/349477_a_350806]
-
-mi de Mădălina alias Talida, de Magda cea cu sânii imenși - printr-un un loc mai izolat (adoram locurile izolate, poate din pricina faptului că, în acest univers, eram un introvertit sadea deranjat poate de un început de agorafobie), privind destins arborii de tei și salcâmii din jur. Atunci am și fost atacat de o bandă de golani de cartier pentru a fi jefuit. Cum am opus - firește ! - rezistență, am fost înjunghiat de paisprezece ori. ********************************** Am bătut la o ușă și mi-
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1464988637.html [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
fost arestați. Apele păreau limpezi. Procuratura analiză faptele, munca celor de la Ocolul silvic de la pădurile din zona Costișa, păduri ce se întindeau pe zeci de hectare. După zeci de audieri, de verificări, a reieșit că s-au realizat tăieri de arbori conform planului aprobat la nivel Central. Contractele erau onorate la zi, banii încasați. Oamenii din localitatea vecină vorbeau ai auzit vecine, cei doi au ieșit curați de la anchete. Dar ei, anchetatorii nu știu de pădurea lui Onașcu, asta-i curățată
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1489328515.html [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
salba vieții-bijuterie splendidă din flori de gheață-ne întrebăm mirați „când oare a trecut timpul?!” Și...uite așa m-am trezit cu nisipul scurs pe trei sferturi din clepsidră, albele crizanteme ale toamnei împodobindu-mi părul și cu chiciura pe arbori fără să-mi dau seama, cum și când... Este 20.nov.2011, ajunul zilei mele de naștere...este... Toamnă târzie! Referință Bibliografică: Toamnă târzie / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 324, Anul I, 20 noiembrie 2011. Drepturi de
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_tarzie.html [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
Lefkara („lefka” - piatră și „ori”- alb, în greacă) - satul pietrelor albe - iată o denumire ce reflectă tocmai așezarea lui acolo unde rocile de calcar și siliciu asemenea unor limbi stâncoase, albe, se zăresc ca niște ochiuri dantelate printre pâlcurile de arbori și arbuști din peisajul superb al munților din împrejurimi. Casele Lefkarei, construite în stilul arhitectural tradițional și ornamentate cu binecunoscuta „piatră de Lefkara” și acoperișuri din țiglă de lut dau satului o notă distinctivă. Lefkara este, de fapt, împărțită în
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
la granița dintre două tărâmuri, cel al vieții și cel al morții! Tinerii ajung în stradă la mașină. Urcă împreună. Narcisa pornește motorul și demarează. EXT. / LA VILĂ / ZI Este o vilă modernă, cu spații verzi, alei printre flori și arbori, piscină... Doi bărbați deschid porțile duble și mașina pătrunde în curte. Din ea coboară Narcisa și Prințișor. Părinții fetei îi întâmpină. Tatăl, un bărbat voinic cu părul cărunt, își îmbrățișează fiica, apoi aceasta se sărută pe obraz cu mama sa
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_v_sce_ion_nalbitoru_1391849040.html [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
variația tematică, deviația standard, etc. Iată căteva teme obsesive ale acestui poet bacovian: - Nostalgia a trecerii timpului: vine vremea să-l plâng pe cel ce-am fost în oglinda unui cer uitat se sting amintirile celui ce-am fost atunci [arbori de vis] - Efemeritatea: și-mi trece cugetul spre lumea de-apoi [confesiune] - Tristețea: plânge-n mine noaptea cu dor de moarte inima se stinge de-atâta jale nu-i mai poate spiritu-mi să-i stea-n cale vremea și-a
Un matematician bacovian by http://revistaderecenzii.ro/un-matematician-bacovian/ [Corola-blog/BlogPost/339652_a_340981]
-
moarte inima se stinge de-atâta jale nu-i mai poate spiritu-mi să-i stea-n cale vremea și-a pierdut și ultima parte [stingerea] - Întunericul: cum se stinge toamna lumina în rod [oglindire] cu aripa frântă în noapte cobor [arbori de vis] - Solitudinea: singurătatea crește din regrete voi învăța dincolo limba de ger [arbori de vis] - Moartea: tainic se stinge lumea val după val fluviu fără nceput și fără finit știm doar izvorul din care ne- am ivit nevăzut cade
Un matematician bacovian by http://revistaderecenzii.ro/un-matematician-bacovian/ [Corola-blog/BlogPost/339652_a_340981]
-
stea-n cale vremea și-a pierdut și ultima parte [stingerea] - Întunericul: cum se stinge toamna lumina în rod [oglindire] cu aripa frântă în noapte cobor [arbori de vis] - Solitudinea: singurătatea crește din regrete voi învăța dincolo limba de ger [arbori de vis] - Moartea: tainic se stinge lumea val după val fluviu fără nceput și fără finit știm doar izvorul din care ne- am ivit nevăzut cade jalnic al nopții mal [deducție] Crezul său de... confesiune a devenit POEZIA. ...Autorul plănge
Un matematician bacovian by http://revistaderecenzii.ro/un-matematician-bacovian/ [Corola-blog/BlogPost/339652_a_340981]
-
balast sau frâna de serviciu, Consumatori ce n-au decât nevoi, O masă de manevră, sacrificiu, Dar lumea ar fi rece fără noi. PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, Ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, Desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul În sinistrele culori, Spre meleaguri însorite Pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, Printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic, Peste-nvolburate ape. Vrăbiuțe solitare, Amețite de furtună, Se ascund prin șuri, prin poduri, Lupii
POEME ESENŢIALE (1) de NICOLAE STAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Nicolae_stancu_poeme_esentiale_1_nicolae_stan_1354565233.html [Corola-blog/BlogPost/351648_a_352977]
-
și Iliescu echivala cu o gravă maladie mintală). Capitolul Revoluția română și chipurile decrepitudinii, publicat mai întâi în revista 22, tratează pe larg experimentul comunismului dinastic aplicat în România (concept introdus de Vladimir Tismăneanu încă din 1987), descriind cu detalii arborii genealogici și structurile emanate, nomenklatura și legile ei, securitatea (construită de partid în perioada bolșevizării drept „sabie și scut” (p.205) și servind la ordin interesele partidului comunist). „Disidența din România, arată autorul la p.87, (deci și acțiunile din cadrul
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 by http://confluente.ro/_despre_1989_naufragiul_utopiei_de_vladimir_tismaneanu_sau_puterea_celor_fara_putere.html [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
Acasa > Poeme > Antologie > LUMINA SE SCURGEA TĂCUTĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 648 din 09 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Lumina se scurgea tăcută Grădina prin arborii goi Amiaza din noi amândoi, În altă grădină se mută Rămân amintirile vagi Misterul din ghem se deșiră În ziua când moare o liră Suspinul pe umerii dragi E ora la care se schimbă În garda reginei augurii Și iarăși
LUMINA SE SCURGEA TĂCUTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Lumina_se_scurgea_tacuta_ion_untaru_1349838230.html [Corola-blog/BlogPost/359787_a_361116]
-
funerar Cântând din alamă, din bronzul cel verde Iluzia-n trupuri cu noaptea se pierde Și totul în jur e din nou amorțit Iubirea uitată în noi a murit. Prin aer trec îngeri cu ochii lor orbi Și noaptea în arbori e plină de corbi De-ntreb de iubire, ei croncăne-n zbor Iubirile toate se nasc și-apoi mor Și-asa ne tot ducem prin vremuri un pic Din umbră în urmă, nu rămâne nimic Și ninge și plouă peste
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ion_vanghele_poeme_visul_licornului_ion_vanghele_1327735051.html [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
Tăcerea ce-aleargă foșnind prin odaie. Grădina e goală, pădurea e stearpă Copacii Înalță o rugă la cer Din urme de cerb, vârcolacii se-adapă O umbră de lup se strecoară stingher... Furtuna cu dinții vântului mușcă Din trupuri de arbori pe drum răsturnați De arcul de lună închiși ca-ntr-o cușcă Stau demonii nopții-n tăceri spânzurați. Ne cheamă iar drumul mereu în derivă Și nopțile grele de atâta balast Doar noaptea zămește-n oglinda parșivă Și râde cu glasul
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ion_vanghele_poeme_visul_licornului_ion_vanghele_1327735051.html [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un lucru etern,cum nici Orașul din insula/scufundată în inima mea,/nu este etern, fiindcă edenul pentru poet este o bucurie ce o dezleagă de arborii visați.Poetul suedez Artur Lundkvist descifrează edenul în triumful deplin al tuturor energiilor disponibilităților umane:In viața noastră a pătruns ceva nou//îi zărim prin mulțime sclipirea/și trebuie să-l căutăm ne-ncetat.Starea aceasta de euforie este momentul edenic
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1408249391.html [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
înfiorând pământul mai presus de carnea ce se usucă și piere. te privesc și dincolo de chipul tău e noapte, o neagră oglindă multiplicată în pajiști fierbinți. sinele se întoarce în lucrurile care pleacă, precum neodihna în oasele îngerului. vor fi arbori în amiaza ta fericită, iar timpul va fi o poveste, va fi o poveste. PRINTRE FIARELE BLÂNDE Ai vorbit despre măruntele ipocrizii ale zilei de ieri. Un discurs perfect ca lama unui cuțit în zori. Ca o ploaie neagră peste
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1431411150.html [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
erotice eminesciene, inclusiv în finalul poemului Luceafărul, cu funcție identificantă pentru condiția de ființă trecătoare a Cătălinei:” În cercul vostru strâmt de legi/ Norocul vă petrece”. Cu alte cuvinte, norocul este căldura sufletească, hărăzită dosr oamenilor și refuzată altora. Dintre arborii peisajului poetic eminescian, cel mai încărcat de sacralitate este “teiul sfânt”, care ocrotește în poezia Dorința cu mireasma lui învăluitoare pe îndrăgostiți:” Adormind de armonia/ codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ or să cadă rânduri, rânduri.” Poetul
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. by http://revistaderecenzii.ro/ziua-indragostitilor-la-graiul-romanesc-din-windsor-reportaj-de-doina-popa-west-bloomfield-mi/ [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]