315 matches
-
versuri de Dimitrie Stelaru, Victor Eftimiu, Florin Mugur, Al. Protopopescu, se tipăresc inedite de G. Bacovia (6/1966), V. Voiculescu (1/1967) și un poem-epistolă semnat de Ion Barbu. În numărul 2/1967 Nichita Stănescu e prezent cu poeziile Cântec, Arca și Întâmplări în cerc. Una dintre colaborările constante cu proză este aceea a lui Eugen Lumezianu, alături de care mai semnează Dan Perșa, Ana Barbu, Șt. Cismaru, Constantin Novac, Stelian Sârbu, Emil Zălog, C. Pastor ș.a. Numărul 13/1973 oferă fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
profesor în Milășel, județul Mureș (1972-1973), metodist la Casa de Cultură Lipova (1974-1980), corector la ziarul „Flacăra roșie” din Arad (1977-1981), redactor la „Vatra” (1981-1982), bibliotecar la Biblioteca Medicală din Arad (1983-1989). Din 1990 este redactor-șef fondator al revistei „Arca”. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Tribuna”, „Vatra”, „22”, „Interval”. A debutat în „Steaua” (1967) cu poemul Clopote, iar editorial în 1977, cu placheta de versuri Priveliștile, pentru care a obținut Premiul de debut al Editurii Facla. Începuturile literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
și după intervalul de tăcere forțată ce i-a urmat, bibliografia scriitorului se realcătuiește începând din 1973, când îi apar volumul Povestiri petrilene și romanul „pentru copii și părinți” De ce plânge mama?. Vor urma trei culegeri de piese - Teatru (1976), Arca bunei speranțe (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române) și Bieții comedianți (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) -, Șoarecele B și alte povestiri (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), romanul „pentru copii și bunici” Dansul ursului (1988). Scriitorul își reorientează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Glossă în 1976, la revista „Muguri” a Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov. Mai târziu colaborează la „Contrapunct”, „România literară” - unde susține cronica literară în perioda 1993-1996 și ulterior „Cronica optimistei/ Cronica pesimistei” -, „Dilema”, „Interval”, „Caiete critice”, „Lettre internationale”, „Secolul 20”, „Arca”, „Contrafort” ș.a. Este prezentă mai întâi în volumul colectiv 13 poeți (1988), prima ei carte fiind Lenevind într-un ochi, apărută în 1990. În versurile din Lenevind într-un ochi, P. se relevă ca o poetă a dragostei, a universului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
barbare germane și iraniene constă în caracterul năvălirilor - migratorii merg cu femei, copii, turme, toată tabă ra, cu tot avutul, pe când geții merg doar cu oastea lor” , fiind, cum spune Thucydides în a doua jumătate a secolului al V-lea, arcași călări - formând o oaste de cavalerie, pe când dacii sunt infanteriști . Dar deosebirea esențială între geți, daco-geți și migratorii barbari constă, pe lângă caracterul organizat, așezat, teritorializat al statului și societății lor în general, și în nivelul ridicat de cultură și civilizație
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
București, 1999; Labirintul exilului, pref. Nicolae Balotă, București, 2000; Vulturi de noapte (Sculptorul), Cluj-Napoca, 2001; Elegii nordice, Cluj-Napoca, 2002; Cartea ademenirii, postfață Mircea A. Diaconu, București, 2003. Repere bibliografice: Eugen Istodor, Metaforele toamnei, RL, 1993, 37; Rodica Draghincescu, Constelația imaginii, „Arca”, 1995, 10-12; Dan Silviu Boerescu, În căutarea poeziei, LCF, 1996, 8; Gheorghe Grigurcu, Demonului, cu recunoștință, RL, 1996, 20; Mihai Cimpoi, Împotrivirea de sine, L, 1996, 39; Rodica Draghincescu, Revanșa lacrimilor, VTRA, 1997, 2; Ioan Vădan, Aura Christi, „Valea Regilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
răspuns pania elec pinat "nea să lăsat siv pe să e-am m-a va fi noi... ăcate, or idențiale discuție cunosc, nu red că nu Petre Ro âne carac osit, imed ert, moale sta o luase oar un pa arcă simpl citor, rem ț a PD, da deloc la te 81 torală, la m i caracter l-au îndep telefonică, veți fi in fac ce v man, iar c teristic. Șt iat ce am și lipsit de tare cu n
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Drumul carului lui Mithra ca și al lui Attis are un rol demiurgic. Ursa Mare și Ursa Mică sunt două constelații fixe și determină prin mișcare cele patru anotimpuri. În tradiția creștină, la fel cu chivotul cu al cărui nume arca se confundă, carul este simbolul lăcașului apărat de Dumnezeu, deschis tuturor întru mântuirea lumii. Arca, căruța plină de Logos, de informație, duce memoria Spiritului universal sub sau peste podul curcubeu. Marele Arhitect a dat dimensiunile arcei lui Noe, al chivotului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
4 Sfântul Ciprian, De unitate Ecclesiae, cap. VI, în Migne, P. L., IV, col. 519, apud George Racoveanu, op. cit.: "Habere jam non potest Deum patrem, qui Ecclesiam non habet matrem". 5 Ibidem, p. 11: "Si potuit evadere quisquam qui extra arcam Noe fuit, et qui extra Ecclesiam foris fuerit evadit". 6 Fericitul Ieronim, Comment. in Joelem liber, cap. IV, 1 sq., in Migne, P. L., XXV, col. 980, apud George Racoveanu, op. cit., p. 11: "dicimus omnem qui salvatur, salvari in Ecclesia
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Fintiș, F, 1982, 8; Cleopatra Lorințiu, Decor cu primăvară, SLAST, 1983, 17; Dan Ciachir, Marțea la drum, SLAST, 1983, 17; Radu Felix, Spații concentrice, SLAST, 1983, 17; Vasile Spiridon, Ioan Vintilă Fintiș, PSS, 1992, 4-5; Romulus Bucur, Orgoliul & modestia singurătății, „Arca” (Arad), 1992, 6; Nicolae Oprea, „Singurătatea supremă”, „Calende” (Pitești), 1992, 8-9; Iulian Boldea, „Singurătatea supremă”, VTRA, 1992, 10; Mircea Bârsilă, Între pietate și insurgență, „Calende”, 1994, 4; Miruna Mureșan, Din nou poezia: Editura Calende, „Universul cărții”, 1994, 10; Gheorghe Mocuța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
1992, 6; Nicolae Oprea, „Singurătatea supremă”, „Calende” (Pitești), 1992, 8-9; Iulian Boldea, „Singurătatea supremă”, VTRA, 1992, 10; Mircea Bârsilă, Între pietate și insurgență, „Calende”, 1994, 4; Miruna Mureșan, Din nou poezia: Editura Calende, „Universul cărții”, 1994, 10; Gheorghe Mocuța, „Hierofania”, „Arca”, 1997, 10-12; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale imaginarului poetic, Târgoviște, 1998, 84-96; Petrescu-Paraschiva, Dicț. lit. Dâmbovița, 245-246; Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Gabriel Stoian, Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic, Ploiești, 2002, 397-398. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
deasupra, el navigând în ape atât de înșelătoare”. Romanul este îmbibat de simboluri ale diluviului istoric, ce pot fi reperate încă de la intrarea în scenă a personajului („Dar ce era Chiril? Păcătosul Chiril?... Nu era el eclerorul? Cercetașul? Trimisul Galeriei, arcă până la refuz de amintiri? Porumbelul ei singuratic și îndrăzneț, ce măsoară întinderea vastă, netedă în aparență, a conștiinței, ascunzând însă dedesubt atâtea prăpăstii și piscuri?...”), pentru a se vărsa în finalul ce aduce, laolaltă cu prospecțiile în „viitorul luminos” din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Berlin (1978). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (secția critică) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. A debutat în 1963, în „Gazeta literară”, și editorial, în 1976, cu Corabia de celofan. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Tomis”, „Ateneu”, „Astra”, „Calende”, „Arca”, „Ianus”, „Arta” ș.a. Poezia lui A., de la volumul de debut la Culorile rostirii (1986) și Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei (1995), ultimul un jurnal liric-retoric postrevoluționar, aparține unui modernism întârziat: un lirism pur, concentrat, intens metaforic, vizionar-simbolic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
a absolvit, în 1963, Facultatea de Filologie - secția limbi orientale - a Universității din București, este cercetător științific la Institutul de Lingvistică (1963-1969), apoi la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”. Colaborează la „Academica”, „Anuarul Institutului de Etnografie și Folclor”, „Arca”, „Creștinul azi”, „Cotidianul”, „Demos” (Berlin), „Dreptatea”, „Le Folklore macédonien” (Skopje), „Limba română”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue roumaine de linguistique”, „Rocznick Orientalisticzny” (Varșovia), „Studia et acta orientalia”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Tribuna României
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Radu Ciobanu, Ucenic la pasărea cerului, T, 1995, 9; Alexandru Spânu, „Baricada cu îngeri”, LCF, 1995, 16; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, DL, 1995, 16; Vasile Dan, Un poet de la „Hestia”, „Arca”, 1995, 10-12; Robert Șerban, Cartea poetului, O, 1996, 3; Radu Ciobanu, Construcții lirice, „Rostirea românească”, 1996, 7-8; Ion Marin Almăjan, Este dragostea o pasăre de pradă?, „Renașterea bănățeană”, 1996, 1 838; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 138-139; Gheorghe Mocuța, „Dragoste și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
Cartea poetului, O, 1996, 3; Radu Ciobanu, Construcții lirice, „Rostirea românească”, 1996, 7-8; Ion Marin Almăjan, Este dragostea o pasăre de pradă?, „Renașterea bănățeană”, 1996, 1 838; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 138-139; Gheorghe Mocuța, „Dragoste și alte păsări de pradă”, „Arca”, 1997, 1-3; Rodica Opreanu, Capcanele limbajului, „Orient latin”, 1997, 12; Valeriu Drumeș, „Ziua tip vagon”, ALA, 1997, 379; Dan Silviu Boerescu, „Cavalerul după-amiezii”, „ArtPanorama”, 1999, 14; Al. Florin Țene, „Cavalerul după-amiezii”, „Curentul”, 1999, 210; Ivo Muncian, Sub semnul metaforei, „Nașa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
a fost redactor responsabil la „Viața literar-artistică”, „Orizont arădean” (supliment literar al revistei „Orizont” din Timișoara), Almanahul „Aradul literar”, fiind și președinte al Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor. A colaborat, îndeosebi cu proză, la „Tribuna”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Cariatide” și „Arca” (Arad). Debutează cu povestirea Duminică la tropice (1968) în revista „Orizont”, iar editorial cu volumul de proze scurte Să arunci cu pietre în soare (1974). Volumul de debut aduce în fața cititorului o lume pe care au explorat-o literar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
de un cot și jumătate și înaltă de încă un cot și jumătate. Adunând toate cifrele, obținem suma de cinci și jumătate, „ceea ce simbolizează cei 5 500 de ani la capătul cărora Mântuitorul se naște din Fecioară, aducând în lume Arca, adică propriul Său trup” (ibidem). În fine, dacă ținem cont că nașterea lui Cristos coincide cu apogeul Imperiului, rezultă că, din epoca în care trăiește Hipolit și până la a doua parusie mai sunt trei secole, deci un interval suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sensul opus al cuvântului “căldură”. 4) Scrie câte două cuvinte care să se termine cu grupurile de litere învățate.Desparte cuvintele respective în silabe. 5) Adaugă o literă la sfârșitul cuvintelor de mai jos și obține cuvinte noi: Exemplu: arc - arcă ora cor Dan mic dac bar car var cer 6) Alcătuiește propoziții folosind cuvintele: pom, pomi, pomii. Sfârșit de noiembrie Timpul, în hora lui infinită, a dus pe aripi încă o vară și-i gata, gata să ia cu el
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
1979-1986), metodist la Centrul Județean al Creației Populare (1986-1990) și ca redactor la revista „Familia” (din 1990). Debutează în „Familia” (1974), cu poezie, iar editorial cu placheta Călătoria de ucenic (1993). Va mai colabora la „Amfiteatru”, „Vatra”, „Steaua”, „Tribuna”, „Poesis”, „Arca”, „Orizont”, „Ramuri”, „Interval”, „Convorbiri literare”, „Observator cultural”, „Calende”, „Paralela 45”, „22” ș.a. Scrierile lui Ș. stau sub semnul „modelului odiseic”, desfășurat în toată complexitatea sa: ca mască literară îndărătul căreia se întrevede figura autorului, întoarcere la formula epopeii (și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
de doctor în filologie cu teza Ion Pillat și pillatismul (2000), la Universitatea din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri (1972) și critică literară (1973) în revista „Echinox”. Colaborează la „Orizont”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Contrapunct”, „Calende”, „Luceafărul”, „Interval”, „Apostrof”, „Arca” (Arad), „Euphorion”, „Discobolul”, „Poesis”, „Altera”, „Neue Literatur”, „Magyarorság es Europa” (Budapesta), „Literatura na swiecie” (Varșovia). Editorial, debutează cu volumul de eseuri Poezie și livresc (1987). A redactat articole pentru Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
A absolvit Liceul teoretic din Gătaia (1969-1973), urmând apoi un curs postliceal de telecomunicații la Reșița. Înainte de a se pensiona medical, lucrează treisprezece ani în domeniul telecomunicațiilor. Colaborează la revistele „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Calende”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Ramuri”, „Arca”, „Anabasis”, „Orient latin”, „Poesis”, „Semenicul”. A mai semnat Sorin Roianu, Ion Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal, Balade vesele și triste scrise prin cârciumi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
L, 1992, 10; Jeana Morărescu, Tragism și ironie, L, 1994, 4; Lucian Vasiliu, Arca lui Noe, DL, 1994, 4; Cornel Ungureanu, Poeți din Banat, O, 1995, 4; Dan Silviu Boerescu, Ciocane fără seceri, LCF, 1995, 16; Gheorghe Mocuța, Întunecatul Chichere, „Arca”, 1995, 10-12; Lucian Alexiu, Casa Faunului, Timișoara, 1996, 184; Simona Constantinovici, Arta de a fi dincolo de oglindă, „Orient latin”, 1997, 4; Radu G. Țeposu, Manuscris, „Cuvântul”, 1998, 6; Nicolae Oprea, Un optzecist întârziat, VTRA, 1998, 3; Alex. Ștefănescu, Cărțile săptămânii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
și opiniile lui Zacharias Lichter], București, 1971; Nichita Stănescu, Víziorgona [Orga de apă], București, 1974; Ștefan Aug. Doinaș, Az én birodalmom [Tărâmul meu], București, 1975; G. Călinescu, Ion Creangă élete és műve [Ion Creangă], București, 1975; Lucian Blaga, Egy évszázad arcai. Aforizmák, esszék, tanulmányok [ Fețele unui veac. Aforisme, eseuri, studii], București, 1978 (în colaborare cu Molnár Szabolcs). Repere bibliografice: Bacskai László, Tiberiu Utan, „Hószínű ég”, IGZ, 1965, 10; Földes László, Mi fér az elégiába, UTK, 1966, 2; Mózes Huba, Tudor Vianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290030_a_291359]
-
nici nu fie nimic pe acolo. Picături rare, mari și reci ca gheața, cad săgetînd văzduhul. În scurt timp s-au dezlănțuit puhoaiele cerului. Potopul s-a dezlănțuit și povestea lui Noe părea că se repetă. Costică nu avea însă Arca și nici animalele pregătite. Pînă și cei doi corbi au spălat putina. Potopul părea cu totul inutil, nu prea avea ce îneca, iar Costică nu justifica un asemenea efort al naturii. Cu alte cuvinte, prea mult zgomot pentru așa un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]