882 matches
-
Razele lui îmi piaptănă părul,Luna mi-l prinde în agrafă,... IV. CHIP ANGELIC/ REVELION/ ORAȘUL AMORȚIT, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. • Chip angelic Negru pictează albastru sub arcada sprâncenelor, genele se arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
buze. • Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins în cerc de nori. Viforul strânge în corset Citește mai mult • Chip angelicNegru pictează albastrusub arcada sprâncenelor,genele se arcuiesc pe spate,luminițe argintii danseazăpe retină croind pirueteîn patinaj artistic,crema de pe fațălucește precum gheațasub greutatea patinelorobrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii.Coregraful este premiatcu luciul din buze.• RevelionIarna are frisoane,termometru se adâncește în abis.N-am
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
a cotidianului „Cuvântul liber” (Târgu-Mureș, str. Gheorghe Doja nr.9, et. II) găzduiește, în aceeași perioadă, Expoziția de icoane neobizantine (aur pe lemn) realizate de reputatul plastician CĂLIN BOGĂTEAN. * Pentru a vă lămuri pe deplin asupra ceea ce încercăm să facem arcuind peste țară aceste „Punți de lumină”, reproduc în cele ce urmează o filă din volumul 55 al Dicționarului „Personalități române și faptele lor. 1950 -2010: „RECURS ISTORIC - 200, Apel-manifest”, purtând semnătura domnului general Mircea Chelaru. „Conștiința de sine a popoarelor
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
Modele > ZORII MUZICII FOLCLORICE DOBROGENE: MARIUS BRUTARU Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Există în colosala arie vizuală a televiziunile un post care-i vastul și strălucitorul curcubeu ce se arcuiește cu desăvârșit profesionalism și reaprinsă dragoste de muzica folclorică românească, de la fântânițele cu izvoare, câmpul cu rădăcini, munții cu frunte, râurile cu unde și marea cu adânc, până la văzduhul cu înalt: TVH. Această televiziune e un cuib cu păsări care
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
ne-ntoarce să ne hrănim cu seva fierbinte plămădită în trupurile noastre contopite pentru a fi doar unul. M-a condus prin toate stările, aducându-mă, într-o plăcere inimaginabilă, spre acele momente de final pe care ea le declanșa arcuindu-se ca o vioară ce cântă în neant și le sfârșea prin cele mai plăcute suspine de satisfacție, de uitare de sine, de fericire... Nu s-a liniștit decât când trupurile noastre erau vlăguite și buzele frământate aproape sângerau. Întinsă
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
Ochii eului poetic transcend realitatea pentru a surprinde mirificele ei nivele epistemologice și estetice ascunse: „Sunt triunghiul cu vârful în Cerc/ Străpung până la tine infinitul/ Spre Timpul Magic. Mai încerc/ Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul./ Ești mereu Triunghiul Sublim/ Mă arcuiesc în juru-ți și-ți cer/ O Deltă de Lumină, un imn/ Sunt înger. Jumătate pământ. Jumătate cer.” (Poemul ”Dialog cu timpul”, don volumul ”Semnele timpului”) Setea de absolut a sufletului omenesc se exprimă prin imagini plastice de o frumusețe selenară
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
de pe un gât subțiratic, proporțional cu trupul firav, lăsând la vezeală ceva din părul negru de smoală despărțit de-o cărare subțire chiar pe mijloc. De undeva de sub acoperământ porneau lăsate ca niște accesorii câte două codițe lucitoare care fugeau arcuite pe sub urechi. De sub basmaua legată la lucru dinspre ceafă spre creștet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminațiile câte unei panglici roșii. De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi în toarte, închipuind două
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
înțelegi. Luneci umbre, țipi simplicitate, complici un fapt mărunt. Modestul ideal te răscolește. Sunt un mărunt sărac? De unde vii? De unde ești? O scuză, un păcat și o iubire, trei puncte cardinale ai ucis, remodelezi sărmana lume, în timp prezent mă arcuiești orbind. Simplicitatea mâinii în care ai crezut, a tăcut. Acum ascult tăcerea. Un filosof declamă faima câinelui bătut. În arenă ești singur. Experimentezi cuvintele ce-ți fug din pași, te superi pe-nțeles și pe mulțime. Timpul a murit strivit
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]
-
Pe calea cea dreaptă i-a povățuit Să-i lase-n în veci pe cei ce i-a hărțuit Suflete uscate un pom neudat Să meargă spre cetatea de locuit Că erau fericiți de sărăcie De spaima morții sufletu-i arcuit Pustiul prefăcut în câmp roditor Drepții izbăviți până-n veșnicie Cine-i înțelept nu-i în veac călător PSALMUL 107 Dăruiește-mi gânduri de pocăință De rugă este gata inima mea Deșteaptă-mă psaltire din lumea rea Dimineață voi fi întru
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
pașilor. Albul chema puritatea din largul cerului care adăpostea înfricoșătorul albastru. Pentru că și între culori există teama de solitudine. -Știi tu, câtă putere are afirmația cu înțelegere? -Imensă. -Înțelegerea nu este pentru oameni morți, pentru culori care tremură sau margini arcuite dintr-un alt timp. Înțelegerea este pentru zei. -Tu cum strigi în gând o culoare om? -Cu glas rotund, o șoptesc. Doar atat pot. De teamă să nu trezesc albastrul ochilor ei. -Nu dăruiesc lumii cuvinte. Sunt ale mele. Au
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
țintește cu agerime parcul din față Il Presidio, lăsând în spate propria operă. Pe un postament rotund din marmoră albă, închenariate pe o placă de piatră cenușie și scrijelite într-o caligrafie impecabilă, cuvintele : “ Aici la Poarta de Aur se arcuiește peste maluri Eternul Curcubeu, pe care el l-a zămislit și l-a așezat să împlinească o promisiune, pentru ca cursa omului să dureze până în veac”. Și alăturat, împresurând soclul ce-i cinstesc vocația de constructor și poet, versurile : În cele
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca o mână tristă Se-arcuia pe sânii tăi firav, chiaun. Te-aș exorciza în cântecul zăpezii Să-ți scot ascunșii demoni, din globulă, Să țipi eliberată-ntr-un stil mai vechi Mutând spre noapte stâlpii dup-amiezii 06.01.14 ... Citește mai mult ConfesiuneMi se
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > AUTUMNALĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Toamna alunecă pe sănii de rod se arcuiește-n frunze-o moleșeală leapădă cocorii cearcăne de lumină pe-un pod aerian cu fire de azur și beteală Ne-nstăpânim în păsări ca un miros de toamnă lin spulberări de dor țes pânza de paing silabisește roua plânsori tardive
AUTUMNALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364652_a_365981]
-
tuns a la francaise, cu bentiță argintie în jurul frunții, o studia uimită. Rochia retro în aceeași nuanță, din franjuri, îi contura trupul suplu. Șiraguri lungi de perle albe întregeau ținuta.Pantofii cu tocuri înalte, subțiri, susțineau picioarele lungi și zvelte arcuind exemplar linia perfectă prin dungile ciorapilor. Decolteul rochiei evidenția bustul înzestrat și pielea ușor creolă. Ochii verzi, migdalați erau incadrați de un machiaj ce-i făcea mai expresivi. Femeia era reflecția ei în oglindă! Se uită în jur. Liniște. Intră
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
LA BRAȚ CU UN CURCUBEU NEVĂZUT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Curcubeul se rotea înainte și înapoi cerul devenise un castel de nuiele mă aplecam, mă aplecam în vise rebele arcuit de o ceață de stele. Fulgerul zbura între noi înainte și înapoi ca un fulger, adierea de vânt venea din pământ se auzea ca un zvon, sau un muget într-o silabă de sunt sau cântec iar eu mă prefac
LA BRAŢ CU UN CURCUBEU NEVĂZUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349494_a_350823]
-
epocii. Ansamblul Uzinei de apă Suceava Două corpuri ale ansamblului, camera de deferuginare a apei și puțul de apă curată, ambele amplasate pe un relief înălțat peste rezervoarele de apă (acoperite cu un înveliș de pământ), au ancadramente la golurile arcuite de la ferestre și profile care marchează colțurile. Închiderea golurilor de la ferestre este realizată pe profile metalice, suprafața fiind împărțită în careuri mici care creează efect de vitraliu și oferă o luminozitate generoasă pentru un obiectiv de utilitate tehnologică. Alăturat și
CENTRUL DE CULTURĂ URBANĂ ŞI ARHITECTURĂ SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349571_a_350900]
-
ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam în gând, făcând pact cu
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
capul Voievodului -, și la Târgu-Mureș (Liceul Militar de aici aflându-se, la vremea aceea, în spațiul actualei Universități de Medicină și Farmacie - atât de jinduită, inclusiv datorită poziției sale strategice, de ... unii-alții!). M-am dus la Plăviceni și pentru a arcui noi „punți de lumină” între pământurile românești și între românii „aici pe veci stăpâni”, legând Mureșul de Olt, căci... „Am luat sub ocrotirea noastră pe locuitorii din Târgu-Mureș (se arată într-un document emis de domnitor, la Alba-Iulia, 3 noiembrie
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350304_a_351633]
-
îmbărbăta la gândul că, oricum, urma o ciorbă, un fel principal, apoi încă un fel și, în sfârșit, un desert minunat. Muzică pornită brusc, îi ridică firele de păr scăpate din coc. Tare, invaziva, lăutăreasca... sau ceva pe aproape. Se arcui în scaun, pândind acel tangou... care nu mai venea. În schimb, la un moment dat, veni o supă gălbuie, cu gust oribil de supă-n-plic, pe care ea nu o putu înghiți. Îndrăzni să privească spre Râul. Acesta îi ridică mâna
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
Fără regrete sau măsură... Nu au nici țară, nici trecut, Monarhi sau dinaștii celebre, Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Sunt fiii buni ai unui timp Apus, demult, cu nepăsare... În ritm de tobe, vis trecut, Se arcuiește-o dansatoare. Simt adieri de vremuri vii, Se prăbușesc vechi catedrale, E-un timp păgân, lud, fericit, Religii noi devin formale. Țiganii?... Dorm sub coviltir, Spre dimineață, după nuntă, Pășesc tăcuți cu-al morții gir, Cu-n secol lumea-i
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În sfera aceea de cristal Ce ne multiplica auzul Ni se înmulțeau ochii, sporea vederea Mîini cu multe degete ne creșteau Pe șolduri, pe coapse Pe spatele gol, arcuit Într-o simfonie adîncă, albastră... Nu știam dacă este noapte sau zi Nu ne aminteam punctele cardinale Flămînde se plimbau pe noi Spirale argintii Ne înconjurau ca niște liane Înlănțuiau Fiecare braț, fiecare picior Apoi ne legau unul de altul
CONTOPIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348574_a_349903]
-
reîncepere, dar era mai apăsat și mai puternic de acea dată, mai agitat...urcă rapid pe gard, ea se dă la o parte să-i facă loc lui, de unde constat că în spatele ei era deja alt motan, hmm...Zorel se arcui atunci în poziție de luptă, giorăia și era flexat ca un resort gata să se lanseze... Celălalt motan neinvitat nici nu începuse bine 'trilul’ de atac că mă observase și pleacă. În acel moment perechea felină începea să se plimbe
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
a sa fața... Frumoși sunt ochii ei,și chipul , o dulceață! Naivă,un copil, dar ah! așa măreață! Prin voaluri de raze părul Îi tresaltă De soare și lună,stele la-olaltă. Ochii mari,albaștrii,sacru strălucesc, Mândrele sprâncene viu se arcuiesc Pe sub fruntea mică-a geniului acest' Ce-n toată splendoarea se cere modest. Pe umarul drept,într-un giulgi stă prinsă Rochia de apă ce se lasă-nvinsă De pieptul ei mândru,fraged conturat Ce-i de-mbrătișare încă nepătat. Adiind,în
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
-mi agăț visele: prea multe, ori prea puține, nici nu mai știu și mă-ntreb, mă tot întreb unde este copacul ce cânta sonatele clipelor din mine. Altădată am fost, am fost fluier: cântam doinele munților tineri și mi se arcuiau curcubeiele-n cântec. acum nu mai știu nu mai știu ce mai sunt... m-am prelins undeva în descântec. Acum pentru mine plâng norii, sau poate eu, nu mai știu mi-e foame de zăpezile albe și de banchizele brodate
NU MAI ŞTIU... de LEONID IACOB în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344589_a_345918]
-
într-un décor de orient etern cu palmieri, eucalipși și oaze cu nelipsitele turnuri crenelate ale moscheelor și minaretelor înfipte cu vârfurile în cer, așteptând cumva să coboare însuși Mahomed pe scări de mătase de pe pereții lor. Două mari policandre arcuiau peste sală cu brațele lor întoase spre tavan și luminau a giorno sala... Opulența se lăfăia și pe mese, iar de jur-împrejur burghezia, bărbați cu perciuni și bărbi și femei elegante dar ofuscate, vorbeau, râdeau, spuneau sau priveau prin lornioane
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]