25,430 matches
-
Schulze cu privire la acest subiect: “Nu există nicio plantă care oprește sângerarea mai repede decât ardeiul iute roșu, chiar și pentru hemoragia internă. El nu numai că oprește sângerarea, dar și curată, dezinfectează, si chiar etanșează rană. În plus, el nu arde. Pe răni proaspete deschise, nu se simte nimic. Cantitatea mare de vitamina A și vitamina C din ardeiul iute roșu curată și dezinfectează”.
Cea mai buna planta in prim ajutor: ardeiul iute rosu! Opreste sangerarea, oricat de puternica ar fi, in doar 10 secunde! In plus, opreste atacul de cord! [Corola-blog/BlogPost/94314_a_95606]
-
evenimente Conceput de elvețianul Martin Heller și cu un buget de 68 de milioane de euro, programul cultural Linz-2009 include 220 de evenimente, ce se vor desfășura pe parcursul întregului an, în special în colaborare cu festivalul local de artă video, Ars Electronică. Vineri, orașul a găzduit un spectacol cu marele actor austriac Klaus Maria Brandauer, realizat după „Cartea neliniștirii“, volum scris de portughezul Fernando Pessoa. Vilnius este al patrulea oraș dintr-o țară nou intrată în Uniunea Europeană care este ales capitală
Orasele Linz si Vilnius au devenit capitale culturale europene ale anului 2009 [Corola-blog/BlogPost/94417_a_95709]
-
încărcat de prea multă tristețe care strigă din pământ după tine să fi fost niște cuvinte formate din pietricele albe și negre și neobișnuit de fierbinți un fel de ochi vii încă plini de cireșe și stele care mi-au ars gura și apoi mi-au scăpat din palme în iarbă printre greieri și mucuri de țigară și semințe sparte să fi fost niște cuvinte care s-au dat de-a berbeleacul de dragul tău prin puf de păpădie prin irizări de
ca un pumn de cireșe scăpate pe jos – cuvintele ce mi-a mai rămas să-ți spun? by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3481_a_4806]
-
moare Atins cu o nuia de alun. Rochia ei roșie, ca păcatul... De departe, rochia ei roșie doarme-n somnul mătăsii Mângâind câte-un deal, încă unul Și tot nu-i de-ajuns și tot mai sleite-s Flăcările care ard iluzorii păduri. Rochia ei roșie ca păcatul Micșorează lumini foșnitoare Lucruri și ființe tac asurzitor Aud numai pași alunecând Fără sunet, fără urme lăsate pe asfalt, În preajma ei uneori se și moare Câteodată de-a dreptul, foarte adesea în gând
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
izbucnit în flăcări roș, Încît n-am mai știut ce e rușinea, Amestecînd-o cu extazul pur, La nesfîrșit șoptind lin rugăciunea Ca toate să se bucure-mprejur: Roua să fiarbă fumegînd de-amiază, În aer fluturele să-și descheie Aripile arzînd sub snopi de raze, Ba chiar un înger să ne-aduc-o cheie Cu care să desfacem din lăcate Raiul cu plutitoarele-i păcate...
Noi ne-am făcut altar unul din altul… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3556_a_4881]
-
Și altele multe deșănțate și împrăștiate După ce cărasem sute de găleți Din apa freatică Și nu reușisem să-i scad nivelul Atunci mi-am dat seama că s-a spart coaja Și nu mai ține vraja că focul nu mai arde Genunchiul nu mai îngenunchează Iar sufletele se însuflețesc pe la amiază Ca să se împrăștie pe la icoane seara Să se îngrijească de sfinți Poate vin mai repede pînă nu Rupe apa asta care tot urcă pămîntul Să ne bată în piept Deci
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
cînta A venit din munți un vultur / Și ne-a zis: - Români eroi, / Știu un prinț viteaz și tânăr / Ce-ar veni cu drag la voi... Dacă ar ști ce se șoptește-n ceruri despre ei destui poeți Și-ar arde pașaportul. Avea zece ani cînd a plecat Regele, mult mai mulți cînd s-a-ntors să ne vadă. Mama le-a citit dar în acest an nu e vorba de ea. Poezia este o Doamnă care ne cunoaște din leagăn pînă pe
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
ai da drumul unei păsări din pumni îți aduci aminte că e o încăpere unde un bărbat și o femeie își schimbă pielea și tac o pană de pasăre căzută pe-asfalt pare o insulă-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă și
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
ca pomul de Crăciun în care celulele albe și roșii pâlpâie noapte de noapte spre stele. și-am să mă ridic și tu ai să mă primești în casă ca întotdeauna la vreme de viscol și secetă. în sobă vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale orașului unde vânturile din
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
gata de zbor, cartea e grea, cu plumb în fiecare literă, cartea e ușoară, în levitație, desfoliată. Un om cu cinci capete, nu unul sigur precum poetul Pessoa în heteronime. Împăratul Chien Lung în cele patru tezaure din care a ars arborele său genealogic în trei mii de manuscrise despre seminția lui manciuriană și Sfîntul Anton de Padova inspirînd pruncul de cinci luni să vorbească dintr-odată, forțînd cu o clipă mai repede ziua de sîmbătă căci azi este luni. Dumnezeu
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
deasupra ta. Iar sexul ei Cu voce răgușită îți va spune: „E timpul, Domn al Durerii!” „Dar eu nu vreau durere! Vreau bucurie, liniște, pace...” Din ochii ei de rubin vor țâșni Două lacrimi cenușii, de mercur, care-ți vor arde retina Iar râsul ei ți se va strecura ca o durere-n urechi: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în sus. Mai bine ascunde-te Sub birou și așteaptă, înfrigurat, acolo
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe care n-o pot vedea. Mintea mea desenează cercuri, triunghiuri, pătrate, Ei cântă dincolo, dincolo de mine. Nu-i moartea. Doar ofilirea. Toamna târzie, Când rămâi gol și vântul te arde pe piele, Iar ploaia te-mbracă în frig. Puah! Ca guma de mestecat lipită de pantaloni, Ca o pată pe retină, ca un furuncul, ca urma Unei operații nereușite. Oamenii fericiți. Mai rău ca sfinții. Și sfinții au fost fericiți
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Traian T. Coșovei omagiu lui Nicolae Labiș Arzi ca o flacără obraznică în fața unei ploi care nu se sfârșește. Nu era sânge pe mâinile celor înfometați - înarmați cu o secetă care, poetic, nu avea niciun înțeles. Cu foamea, deveniseră frați și neștiute surori. Se bănuiau, se iubeau, erau
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
scrum și chiștoace în așternutul imaculat dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua mi-au luat pământul de sub picioare ca să-l dea de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor mi-au vrut astupa gura cu moloz și pietriș ca pe-o fântână părăsită dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
-ți aminte că ești femeie!” - ca din gură de șarpe striga bărbatul acela... Ca dintr-o altă viață striga. Viață lăsată în urmă cum renunți la o haină veche... Ce țipăt răscolește cenușa. În craterul ei uruie ceva nesfârșit, apoi arde mocnit. Glorie focului. Pierzaniei glorie. Și durerii care mă sfâșie - în vecii vecilor - glorie. Glorie subteranei în care stau ca o Evă pierdută, târzie, așa cum pe o stâncă încinsă zace un șarpe încolăcit. Sunt o ființă vie, un fel de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
se răsfață în leagăn dulce seara? Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! 1982 RĂZBUNARE Te-ai strecurat ca ielele în vis Și semănai într-adevăr cu ele Când albul trup al nopții l-ai ucis, Când pe zăpezi ard negrele drapele. Nu focul din priviri, nici rugul pus Să mistuie credința mea deșartă Mă vor întoarce-n zori sau în apus La dragostea ce prea ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă sângele
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
de normă, cu un singur obraz. pe celălalt nu îl întoarcem niciodată. îl păstrăm ca pe un pat liber, de rezervă. sunt o văduvă de război care transpiră și scrie. Sylvia, colega mea de salon se joacă cu chibritele își arde pântecele își incendiază amuzată crinul dintre pulpe. are 2 copii, 2 labii. eu plâng la comandă, când pentru ea, când pentru mine, totul e negru și sclipitor. când or să te aducă pe targă aici, igrasia îmi va cuprinde glandele
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
sau diavolii oricum cineva dă mai mult poate că suntem aici ca într-un spital așteptăm trecerea spre sala de operație doctorul tocmai se spală pe mâini semn 1 într-o noapte mă voi muta în ultima lampă aprinsă voi arde cu dor de cărți și dor de tine până mă vor stinge primele raze ale dimineții și pleoapa grea a cerului într-o noapte am să mă mut în ultima pasăre din cer ori în ultima piatră-filosof acolo voi aștepta
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și brațele ei pe un perete de var
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
o lumină albă o lumină de zăpadă, o avalanșă ce acoperea ziua cu un fuior de raze un animal de lumină uitat într-un colț însorit. Ar fi putut măcar să-nțeleagă: era abia coborât dintr-o sferă argintie, cu aripile arse de un foc alb; ploua mărunt iar ei, nici n-au văzut scânteile ploii fiorul ei de febră străvezie. Dar acum când vorbesc lumina e neagră stă sprijinită de ușorul ușii gata să se prelingă în încăpere să se așeze
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]
-
Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În stare de-o asemenea construcție, divină... Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e doar un gol acolo, plin de pietre, Mai mari, mai mici, de gaze care ard fără de rost. Nimic nu e adevărat din tot ce-a fost: Un vis, o-nchipuire a bietelor bipede, Atît de singure pe piatra lor, ceva mai mare. Eu și Eu Nu mai visez Palmyra, nici lira lui Orfeu, Am locul
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
pisicile lor îi ascultă privind halucinate de acasă noaptea pe care o aduc singurătatea și tristețea lor (pisicile scot limba - bucăți de hârtie care trec uneori pe sub uși) soțiile lor niște umbre în așteptare nici măcar nu-și mai privesc televizoarele arzând opac în întunericul camerelor lor și doar cântă așteptându-și soții osteniți de viață înjurături iar celelalte femei cântă aspru si trist ca niște bărbați alt timp imediat după ce te-ai trezit după un somn de amiază încearcă să te
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]