375 matches
-
Jurnal de uzină”, TR, 1982, 4; Mara Nicoară, „Tulburarea naturii”, RL, 1983, 14; Valentin Tașcu, Poezia lui Valeriu Bârgău, CNT, 1985, 2; Mariana Lazăr, „Steaua de pământ”, ST, 1985, 1; Dan Lupulescu, „Plantele din fereastră”, R, 1985, 12; Laurențiu Ulici, Ardelenii, RL, 1986, 39; Dorin Măran, Poezia lui Valeriu Bârgău, SLAST, 1987, 13; Adrian Dinu Rachieru, „Noima de aur”, AST, 1987,11; Ioan Holban, „Semne particulare”, CRC, 1988, 35; Ulici, Lit. rom., I, 249-250; Dumitru Dem. Ionașcu, Supraviețuitorii. Cartea cu prieteni
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
texte poetice, TR, 1986, 50; Constanța Buzea, „Muzeul de iarnă”, AFT, 1987, 5; Eugen Simion, Poezia „ca o vertebră de aur”, RL, 1990, 1; Ioan Milea, Agonia textului, TR, 1990, 15; Petru Scutelnicu, Inteligența metaforei, ATN, 1990, 4; Ioan Holban, Ardelenii, CRC, 1990, 29; Coșovei, Pornind, 90-94; Cornel Munteanu, Nicolae Băciuț, „Nostalgii interzise”, ST, 1992, 3; Traian T. Coșovei, O dioramă a frigului, CNT, 1992, 42; Bucur Demetrian, Un poet al zăpezii, R, 1993, 5; Iulian Boldea, Vizionarismul abstract, „Cuvântul”, 1997
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
dintre 1890 și 1914 sunt relatate cu obiectivitate, dar și cu detalii bogate, iar protagoniștii sunt portretizați sugestiv. SCRIERI: Epigrame, Sibiu, 1898; Pe sub arini, Sibiu, 1901; Mortua est, Sibiu, 1902; Cântece, Sibiu, 1902; Pe povârniș. Însurăm pe Victor!, Arad, 1916; Ardelenii și Basarabia, București, 1925; Zbuciumul Ardealului, București, 1929. Traduceri: Poeți germani. Johann W. Goethe, Heinrich Heine, Sibiu, 1902. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, III, 149-150; Perpessicius, Opere, III, 221; Perpessicius, Dictando divers, București, 1940, 129-131. V.D.
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
lipsit de subtilități stilistice. Universul liricii sale este acela al satului ardelean, simțit ca loc originar, în care gesturile cele mai mărunte capătă o rezonanță cosmică, ritualică: „Într-o poiană largă am înălțat un foc / Cum știu să-nalțe focuri ardelenii unii; / Pui vreascuri piramidă, frunzare la mijloc, / Te-așterni apoi pe burtă și îți încerci plămânii. Slănina încrestată, înfiptă în frigare, / Ce lacom o-nveșmântă al flăcărilor rit. / Și pâinea este moale și cornul e cu sare / Și mama se
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
sau din părțile Sibiului erau și negustori, iar alții au devenit agricultori și s-au stabilit în Dobrogea. În acest context, s-a apreciat că "nicio parte a pământului românesc nu datorează Transilvaniei atât cât datorează Dobrogea"70. În Dobrogea ardelenii au făcut "una din cele mai trainice și mai semnificative descălecări din multele pe care le-au făcut pe alte întinsuri românești"71. Mihai Ionescu-Dobrogeanu afirma că "a se ocupa cineva de mocani este a atinge una din cestiunile cele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
frăție, spre a chibzui cum să întindem o mână de ajutor fraților noștri de peste munți, și cum am putea trimite un cuvânt de mângâiere fraților care sufer de opresiunea streinilor"1692. În încheierea discursului său, Ioachim Drăgescu afirma: "Ce vor ardelenii? Libertate și patrie! Ei bine, le vor avea, pentru că orice opresiune făcută unui popor este o lovitură adusă tendințelor culturale ale epocii"1693. Alături de preocupările culturale, în Dobrogea se manifestă tot mai intens interesul pentru dezvoltarea economică a provinciei. În
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
trecut pe listele conservatorilor-democrați ai lui Tache Ionescu. Vlahuță îl ține la curent cu planul aniversar, dar i se impune din nou discreție totală. În momentul când urma sărbătorirea, Caragiale anunță telegrafic că nu poate veni fiind bolnav la pat. Ardelenii îl vor și ei în mijlocul lor. Are loc o adevărată manifestare națională; chiar și la „Palatul regal” are loc pe 30 ianuarie o serată literară sub patronajul reginei Elisabeta. E o sărbătorire apoteotică, unanimă, fiind recunoscut ca cel mai mare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mânie: - În-chi-nat! Era ceva curent pe-atunci, un fel de modă, fiecare, oricât de mare-și-tare ar fi fost, tot se Închina altuia și mai tare și mai mare... Închinarea era un fel de bună-ziua - uite, și În ziua de azi Ardelenii se salută cu: «Servus!» - adică: «Sluga»... - Vorbeam, nu de salut, ci de Închinare politică. - Închinare politică! Dacă o luăm așa, atunci și Ștefan cel Mare s-a Închinat... - O-ho! Și cum... Atât de... curent s-a Închinat, Încât de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mă acasă... Dar is-to-ri-a, prin al ei jandarm, veghează... Bun!, scap și de Grabenko, din martie ’44, când ne-am refugiat În Ardeal - numai că aici Începe o altă poveste: cât am fost cu Nemții, adică până la 23 august ’44, Ardelenii ne considerau pe noi, refugiații, un fel de dezertori, În mod sigur invadatori - nu dădusem peste ei, să le mâncăm pita? După 23 august ’44, când n-am mai fost cu Nemții, Ardelenii au Început să ne considere... prea anti-ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu Nemții, adică până la 23 august ’44, Ardelenii ne considerau pe noi, refugiații, un fel de dezertori, În mod sigur invadatori - nu dădusem peste ei, să le mâncăm pita? După 23 august ’44, când n-am mai fost cu Nemții, Ardelenii au Început să ne considere... prea anti-ruși fiindcă ei voiau Ardealul, și cine ar fi urmat să-l ia de la Unguri și să li-l dea mură-n gură? : Rușii... Însă pentru că viața devine și mai pe dos, din doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne considere... prea anti-ruși fiindcă ei voiau Ardealul, și cine ar fi urmat să-l ia de la Unguri și să li-l dea mură-n gură? : Rușii... Însă pentru că viața devine și mai pe dos, din doar sucită cum era: Ardelenii ne zic nouă: „bolșevici”, „oameni ai Rușilor”, trimiși Înainte, să pregătească terenul... Întru cucerirea Întregului Ardeal... Da, dar jandarmii români aveau altă părere: ei ne considerau... din contra: antisovietici - dovadă: fugisem de regimul comunist sovietic! Și, ca să nu mai fugim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și mult timp după penultimul - iarăși suntem suspecți: de ce ne-au ținut pe noi atâta decât dacă suntem oamenii Securității! - asta mai zic și eu judecată sănătoasă de ardelean sănătos! Cum o dai - nu-i bine. Sau cum zic ei, Ardelenii: nicicum! Ridic din umeri. Din cap, Încuviințez. Pe acestea le știu bine, le-am trăit din plin - eram deja mare. - Ai să vezi, continuă tata, râzând, că dacă are să se Întâmple minunea să fie liberată România de comuniști - am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii se simt exilați în Mega Oraș, în Urbea Cașalotică - se lamentează toată viața după burgurile cu arhitectură imperială pe care au fost nevoiți să le părăsească. Îmi aminteam de răfuiala cu miticii a comparatistului Ovidiu Drimba: unde ai văzut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vorbească despre unguri, despre suferințele și persecuția românilor și alte asemenea lucruri de efect sigur. Bătrânul asculta atent și la sfârșit zise: ― Tocmai fiindcă poporul o duce greu cu stăpânirea, conducătorii lui nu trebuie să-l părăsească. Dragi îmi sunt ardelenii care vin încoace, nu zic, dar mai dragi mi-s cei care stau pe loc, acolo, să înfrunte primejdiile, să atragă asupra lor fulgerele asupritorilor, ca astfel poporul să fie la adăpost. Mulțimea nu poate trăi fără conducători sau ajunge
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mi făcuși?... Mi-a spus Jenică numai mie, că nu vrea să întristeze pe părinții lui, săracii. Se poate, domnu Titu? Să abuzezi de un îngeraș nevinovat?... Nu m-am așteptat, îți jur, la una ca asta! Eu credeam că ardelenii sunt oameni așezați, cuminți și când colo... Te-am introdus în casa oamenilor cu gânduri frumoase, să nu ne batem joc de biata fată neștiutoare. Acum ce vrei să faci? Că de s-ar întîmpla să afle bătrânul, cât e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
al poeților și predicatorilor, care timp de peste 300 de ani (de la Mihai Viteazul - n. ns., I. A.) au frământat necontenit sufletul neamului, l-au trezit, l-au lămurit prin scrisul lor [...], accentuând cu neîntreruptă stăruință că moldovenii și muntenii și ardelenii, fiind de aceeași origine, formează un singur neam”. Marii noștri geografi au procedat la descrierea și caracterizarea acestui teritoriu, precizând, fără nici o urmă de revizionism, că statul realizat în 1918 nu a cuprins și nu putea cuprinde pe toți românii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
trimită pe Nela să-l cheme pe stăpânul casei. Cu o mică satisfacție - de ce ? -, Titi Ialomițeanu observă călcarea conveniențelor. Ceva neobișnuit trebuie să se fi petrecut, astfel încât, derutată, tânăra doamnă a revenit la obiceiurile modestei case părintești din Buzău, așa cum ardelenii, de pildă, chiar după mulți ani de stat în Regat și după ce și-au conformat pronunția unei limbi literare, în clipele de emoție revin la dialectul lor, ca și când niciodată n-ar fi vorbit altfel. Dar, nedorind să lase niciun lucru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dolari. "A plătit?", mă mir eu. Ion Pop rîde: "Ce să facă? Educația chezaro-crăiască îl obliga să iasă din încurcătură, dând banii". Remarc că, din cei patru tras pe sfoară de lustragii turci, trei sunt ardeleni. Se pare că noi, ardelenii, cădem mai ușor victime ale șmecherilor din Orient. "Suntem mai serioși", zice Ion Pop. "Mă rog, dacă ținem să ne flatăm. Dar poate există și alte explicații. Mai neplăcute." Mă gândesc că suntem mai puțin iuți în reacții, mai rigizi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din Orient. "Suntem mai serioși", zice Ion Pop. "Mă rog, dacă ținem să ne flatăm. Dar poate există și alte explicații. Mai neplăcute." Mă gândesc că suntem mai puțin iuți în reacții, mai rigizi. Am observat și în bazar că ardelenii se tocmeau fără artă, cu stângăcie, ceea ce pentru un turc trebuie să fie destul de antipatic. Căci plăcerea lui de a se tocmi o concurează, vizibil, pe aceea de a vinde. Categoric, avem mai puțină experiență decât "regățenii" în relațiile romîno-turce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
oricum, am părut un ardelean sobru, cu picioarele bine înfipte în pământ, serios și ursuz. Din toate aceste trăsături, e adevărată numai ultima. Sunt posac, morocănos, am moștenit-o pe mama. În rest, n-am nimic din calitățile unui ardelean. Ardelenii sunt, în genere, buni gospodari, realiști, pragmatici. Eu sunt tot ce poate fi mai străin acestor însușiri. Gospodar nul, romantic vulnerabil, introvertit înclinat să-și viseze viața, în loc s-o trăiască, sentimental cu o sensibilitate bolnăvicioasă, care ajunge ușor jucăria
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Zicem global și judecăm tot așa. Iată un exemplu: printre urmașii corifeilor Școlii Ardelene s-a strecurat Nefârtatele sub înfățișarea guralivă a lui Ioan Avram Mureșan, fost ministru și actual mare actor de policier. Multă vreme am socotit otova că ardelenii și bănățenii greco-catolici ar fi aristocrația morală a nației transilvano-bănățene. Că nu e așa ne spun caltaboșii, pălinka și plicul. Ionică este, se zice, nepotul arhiepiscopului Lucian Mureșan al greco-catolicilor: oameni de ispravă, morali, vrednici de prețuire. Așa zicem adesea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se avântă oficiantul. Nu știu ce credeți dumneavoastră în problema asta, respectiv la ce se vorbește în oraș, dar eu sunt convins că totul e o diversiune. Mai precis, respectiv o manoperă... Vor să atragă Europa și la noi, în județ. Adică ardelenii îl au pe Dracula și noi să n-avem nimic? Respectiv să nu popularizăm fenomenul acela cu Chiru care a intrat în folclor, respectiv de pe vremea colectivizării și să nu atragem fonduri europene? Bătrâna clătină din cap. Nu prea credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se mai lasă prinși în capcana întinsă de beneficiar sau de presă și, din dorința de a oferi lucruri interesante (sau chiar picante), cedează, încălcând reguli științifice elementare. Așa aflăm că tinerii preferă mai curând partidul X decât Y, că ardelenii cred mai mult într-o idee decât moldovenii, că muncitorii au mai multă simpatie pentru politicianul cutare decât intelectualii, deși diferențele în cauză nu trec, de cele mai multe ori, proba testelor de semnificație, probă care devine foarte dură atunci când volumul subeșantioanelor
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în "Rumînia" chiar dacă aceasta ar rămâne cu un județ, marii industriași, bancherii, moșierii se tem să nu-și piardă avutul. Ca să-și păstreze fabrica, știu pe unul, care ne-a dat bani, dispus să cedeze toată Transilvania, sub cuvânt că ardelenii nu s-au asimilat. Partidele mari cu care noi am avut conciliabule sunt înțesate de burghezi timorați de comunism. Ne-am irosit tinerețea să apărăm de furtună o societate în prăbușire, care ne-a momit cu fonduri și ne-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
va să zică în nici unele nu s-a consacrat vieții provințiale. {EminescuOpIX 451} Din contra, cu toată unitatea limbei literarie, pronunția diferă în fiece provinție, ba încă ce e mai mult ortografia etimologiștilor li lasă deplină largitudine de acțiune. Romînenii zic națiune, ardelenii năciune etc. De-ar fi fost o ortografie unitară și fonetică, azi ziceau toți or ciune or țiune, una din două, nu amândouă lângă olaltă. Faptele câte par a sancționa teama etimologiștilor puri ne vom încerca să le cităm și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]