374 matches
-
acest lucru încă din 1919, printr-o hotărâre a Consiliului Dirigent 217, dar legislația Regatului nu avea să confirme opțiunea lor. Din pricina conjuncturii politice, primul deceniu postbelic a fost, în ciuda unui debut promițător, mai curând nefavorabil impunerii acestui simbol național. Ardelenii au revendicat cu atâta insistență meritele unirii lor, făcând din Alba Iulia un etalon al voinței politice proprii, încât evenimentul respectiv și locația lui nu au depășit stadiul de simboluri regionale și partizane 218. Foarte utilă Partidului Național din Transilvania
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
288. Ceea ce se întâmpla, în același timp, la Alba Iulia dar nu toți o știau se lega în mod fericit tot de regalitate și părea o minunată coincidență, o răsplată în plus pentru suferințele îndurate până atunci: "în aceeași zi, Ardelenii de toate națiunile (sic!) au recunoscut ca rege al lor pe Regele României, într-o întrunire la Alba-Iulia, încât toată Dacia veche se unea sub același rege (s.n. C.M.)"289. Chiar repovestind unirea, autorul păstra în centrul atenției firul principal
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de factură occidentală a Transilvaniei, despre consecvența, măsura și destoinicia ardelenilor se raportează la vremea În care capitala românilor de aici nu era situată la Istanbul, București sau Târgoviște, nici măcar la Sibiu sau la Cluj-Napoca, ci la Viena. Pe atunci, ardelenii trăiau Într-o țară ale cărei hotare se Întindeau din Valea Padului până În Belgia și de la Triest până la Anvers... În timp ce astăzi așteaptă să fie reprimiți Între hotarele Europei! Să nu idealizăm? Firește! Și eu mă străduiesc să fac acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Habsburgic și din Monarhia Austro-Ungară trebuie acceptată și ea ca un lucru firesc, cu seninătate, mai ales că a lăsat În urmă destule consecințe pozitive. Fără această experiență istorică, Transilvania nu ar fi fost ceea ce este astăzi. Iar pentru noi, ardelenii, e vorba de moștenirea - bună sau rea - pe care ne-a Încredințat-o trecutul. Cum să ne dezicem de propria noastră istorie? Călătorii Între Răsărit și Apus Din aceste motive, Transilvania mea personală a fost Întoarsă mereu cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
alimentează continuu, precum o inimă, energiile națiunii, așa cum a făcut-o prin Dragoș XE "Dragoș" sau Negru-Vodă XE "Negru-Vodă" , Întemeietorii celorlalte două țări românești, prin Gheorghe Lazăr sau Badea Cârțan XE "Cârțan" , prin aportul etnic pe care - insistă istoricii români - ardelenii l-au furnizat Întotdeauna zonelor oarecum debile de peste Carpați. Desigur, astăzi am putea spune, fără teama de a greși, că toate aceste manifestări ale mitului unității, aceste clișee istoriografice nu reflectă (sau, mai corect spus, nu reconstruiesc) decât Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
celei naționale, că au considerat mai importante legăturile care Îi uneau cu conaționalii lor din alte provincii decât cele existente Între ei, ne putem Întreba dacă aceste subiective percepții colective nu ignorau În mod flagrant realitățile? Indiferent de ceea ce credeau ardelenii, nu existau Însă structuri de civilizație reale, valori, atitudini, mentalități, capabile să confere un caracter distinct acestei provincii? Moștenirea habsburgică, de pildă, birocrația ordonată a Imperiului sau spiritul central-european nu au imprimat regiunii un specific de natură să o diferențieze
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Transilvania mai bine decât cele din restul țării, vin aici mai mulți investitori străini, oferă serviciile publice, Învățământul sau sănătatea, prestații superioare celor de la Iași sau de la București? S-a invocat adeseori faptul că modul În care s-au prezentat ardelenii la alegerile din 1992 și 1996, acordând mai multe voturi președintelui Constantinescu, În raport cu situația din alte regiuni ale țării, ar reflecta un anumit particularism la nivelul atitudinilor politice. Dar oare capriciile electorale nu reprezintă și ele un element superficial, de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
administrației centrale ori circumscripții teritoriale de colectare a impozitelor la bugetul de stat, dacă majoritatea veniturilor Încasate ar rămâne la județ, iar consiliile locale ar finanța exclusiv din aceste fonduri, după cum le taie capul, poliția, școlile și spitalele, poate că „ardelenii” sau „moldovenii” ar Învăța, În cele din urmă, ce Înseamnă viața Într-o comunitate politică. Până când statul centralizat nu se va retrage din economie - prin privatizare -, din viața comunităților locale - prin descentralizare -, ca și din mințile oamenilor - prin emanciparea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lor politic național decât prin intrarea Principatelor sub egida Casei Austriece, și nu prin transformarea spațiului locuit de români Într-o construcție politică avându-și izvorul suveranității În statalitatea existentă În Principate. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, ardelenii făceau o distincție clară Între „patrie” și „națiune”. Cele două concepte nu se suprapuneau, așa cum va fi cazul mai târziu, În secolul XX, când patria va reprezenta dimensiunea teritorială a națiunii. La Începutul secolului al XIX-lea, patria avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
inima Dragostea În mentalitatea țărănească din Ardeal. Imagini populare ale feminității În surse ardelene de la Începutul epocii moderne La 1819, Vasile Gergely de Ciocotiș XE "Gergely de Ciocotiș" , intelectual român de prin părțile Maramureșului, remarca faptul că la ora respectivă ardelenii erau „urgisiți de părinteștile bunele datine, cari se lapădă de către... toată nația”. Iar bănățeanul Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" găsea peste câțiva ani și o explicație a acestui nou spirit al vremii: „Pricina - scrie el - sunt oamenii stricați
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de surse are avantajul de a contura mesajul italian direct la receptor, de a preciza ceea ce văd, rețin și găsesc de cuviință să consemneze românii ardeleni În Italia. Un tip aparte de izvoare Îl constituie corespondența primită de acasă de către ardelenii aflați la studii În Italia, extrem de interesantă din două puncte de vedere: pe de o parte, ne permite să observăm cum e recepționat În Ardeal mesajul italian conținut de corespondența primită din peninsulă, pe de altă parte, ne oferă imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Simion Balint XE "Balint" : „Îți scriu această carte din Italia, din pământul cel sacru al străbunilor noștri”. Aceste formulări evidențiază existența unui adevărat clișeu verbal al epocii, care se atașa neabătut, printr-un automatism mental, numelui Italiei. În mod relevant, ardelenii de acasă, care Îi scriu lui Papiu XE "Papiu" În Italia, folosesc aceleași expresii, dovadă a răspândirii generale a clișeului. Zece corespondenți diferiți ai lui Papiu, din Ardeal, folosesc, În șaisprezece cazuri, formule de tipul: „patria centrală”, „ținuturile străbune”, „pământul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și atunci le completează copios cu referințe livrești. Laurian reconstruiește astfel Italia după tiparele gândirii sale, refuzând (la Roma cel puțin) imaginea contemporană. Explicația acestei perspective stă În opțiunea sa deliberată pentru valorile antice. În călătoriile lor din această vreme, ardelenii se văd Încă nevoiți, cu rare excepții, să Își refuze luxul curiozității gratuite, potrivit atât mentalității voiajorului de tip clasic, iluminist, cât și a celei pragmatice, a noilor generații liberale din secolul al XIX-lea. Spiritul „turistic”, modern, născut odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
deconectării”, incluzând divertismentul, lărgirea orizontului și satisfacerea curiozității. O asemenea perspectivă, avându-și sorgintea În călătoria de tip romantic, este concordantă cu imaginea occidentalilor asupra Italiei, imagine care, fără Îndoială, l-a influențat puternic pe Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" . Ardelenii o remarcă În epocă: Laurian se referă la britanicii rezidenți la Roma, iar Codru Drăgușanu amintește afluxul de „lorzi angli” și „principi ruși” de la Napoli. Ion Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" nu ezită, de altfel, să urmeze exemplul acestora la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Pop XE "Pop" , din Budiul de Câmpie, știe că În februarie arborii au Înverzit deja În Italia. Tot el, vorbind de „seceta Înfricoșată” din Ardeal, socotește că În Italia „și mai mari călduri vor fi decât la noi”. În general, ardelenii Împărtășesc imaginea unei „Însorite Italii”. Dacă Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" , la Pavia, În marginea Piemontului, va fi Înșelat În aceste așteptări, Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" , În schimb, suferă cumplit de căldură la Napoli, iar Cipariu XE "Cipariu" va savura un
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
-i padovană făcuse o pasiune mistuitoare pentru o anumită „Maria”, Îl Învață italienește pe fiul său, Enea Silviu (al cărui nume Îl evocă pe eroul troian, dar și pe Piccolomini), de la vârsta de șapte ani. Influența Italiei este durabilă și ardelenii care o Înregistrează țin să o propage peste ani. 9. Economia și civilizația materială Dacă una dintre consecințele deplasării perspectivei de la imaginea Italiei ca patrie originară spre receptarea mesajului cotidian a fost apariția interesului pentru ceea ce am numit „Italia turistică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prin prisma nevoilor concrete ale societății ardelene, receptat și propagat mai departe În intenția de a servi ca model, prefigurând În acest fel atenția pentru aspectele politice. Descinși, de regulă, În perimetrul de o densă civilizație al Italiei nordice, toți ardelenii trecători pe aici remarcă Înaltul indice de urbanizare, căile de comunicație moderne, realizările edilitare, curățenia și confortul; fără Îndoială, aceste constatări se impuneau și mai puternic În contrast cu realitățile de acasă, cunoscute anterior. În și mai mare măsură, atenția ardelenilor va
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sau vor genera reacții de respingere sau de acceptare. 2. Analiza mesajului italian prin intermediul mărturiilor directe: relatările de călătorie Pentru aprecierea concretă a atitudinii românilor ardeleni față de desfășurările politice italiene, primele indicii sunt de căutat la nivelul unor surse directe. Ardelenii care călătoresc sau merg la studii În Italia În această perioadă sunt confruntați, fără Îndoială, În mod nemijlocit, cu atmosfera tensionată din Lombardia ori cu resentimentele politice din regatul piemontez. Totuși, În notele lor de călătorie, destinate publicării, Timotei Cipariu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pelerinaj, mai ales reproduceri ale icoanei miraculoase. Aparțin, într- adevăr, Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, după cum aflasem anterior, fără a putea verifica însă informația. Întreb, puțin provocator, dacă moldovenii de la Iași sunt mai darnici și mai deschiși la pungă decât ardelenii de la Nicula. Bărbatul rotund, blond, cu un „ceva” slavo-ucrainean în privirea sa verde albastră, râde cu poftă, deloc deranjat, și-mi spune cu umor : „Nu sunt mai darnici, dar sunt ceva mai bogați ! Numai că zici că au arici pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
doamnei Alina Mungiu-Pippidi. Cum noi vorbeam de istorie în casa pe care o zidise și o locu‑ ise Nicolae Iorga, desigur că spiritul lui îl simțeam prezent. Așa mi-am amintit cum cu aproape 90 de ani în urmă, când ardelenii exasperați de democratura liberală îndemnau moții să vină la Alba cu furci și coase, Iorga, sceptic, asigura că în țara noastră nu se poate face revoluție. Cine știa mai bine decât el cum avortaseră tentativele din Iași și din București
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
revoluție. Cine știa mai bine decât el cum avortaseră tentativele din Iași și din București la pașopt ? Atunci, Kogălniceanu ieșise în balcon și anunțase că revoluția se amână pentru altă dată, dar la aceeași oră. De data aceasta, în 1928, ardelenii de la câmpie îl rugau pe Maniu să mai adaste cu revoluția cu care naționalii voiau să-l aducă la Palat pe expa‑ tul Carol, pentru că sunt ocupați cu muncile pământului. A fost altfel în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
locuințele, curțile și lumea de pe acolo, bine hrănită, veselă și conștientă de naționalitatea și de legătura frățească cu noi, cei de dincoace de Dunăre. După două sute de ani de despărțire i-am văzut mai români decât noi, muntenii, moldovenii sau ardelenii, atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru. Poposind la vremea prânzului Într-un han, mai mult ceainărie, din nu mai știu care sat prico psit, ca mai toate, de altfel, am văzut cu emoție cum alergau spre noi femeile, bărbații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de fătuțe, cum le-ar spune ardelenii noștri, care mai de care mai mândre, mai galeșe și mai În pielea goală, unele stând turcește pe jos, altele În picioare, În fel și fel de atitudini care mai de care mai atracțioase, În timp ce luminile multi colore și marșul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
românească”. Se insistă și asupra influențelor socialismului utopic la Bolliac și Bălcescu (un „romantic de esență tare”), ca și asupra operei epice a lui Costache Negruzzi (e aici o analiză antologică a nuvelei Alexandru Lăpușneanul), însă nu sunt uitați nici ardelenii (cu accent pe G. Barițiu) și basarabenii, poeții munteni minori, nici creația „în spirit popular” a lui Anton Pann. Romantismul românesc - venind după lucrarea parțială și pierdută în amănunte a lui Bogdan-Duică din 1923 despre „întâii poeți munteni” - se impune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
de original totodată. De la sculpturile și tablourile lui Ion Vlasiu (și scriitor pe deasupra, ca artiștii Renașterii!) la muzica lui Sabin Drăgoi (atunci probabil am asistat la premiera operei sale Kir Ianulea, care m-a cucerit prin stilul ei românesc înnoitor), ardelenii păreau să revoluționeze, prin tinerețea lor impetuoasă, sămănătorismul de mult răposat și reactualizat nu ca fantomă, ci ca împrospătată realitate inteligentă, subtil adaptată mersului istoriei. În cei douăzeci de ani de la eliberarea Ardealului de sub pajura cu două capete, în sfârșit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]