468 matches
-
nebun Nemaiștiind de sine; Ea s-a oprit din mic taifun Crezând c-a făcut bine. 30 iunie 2004 VIAȚA TOATĂ Unii zic că nu-i dovada Că bărbatul e bărbat Când prin plâns face spovada Că la spaime e argat. Cum să nu plângi când durerea, Cu-adânca sa țepușă A venit la braț cu fierea, Nu pleacă de la ușă? Cum să nu plângi când probă faci Chiar și prin orișice atom? Nu poți, nu poți să te prefaci - Lacrima
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și le cântau lăutarii. Curtea boierească era o căsuță de țară cu patru odăi. Aveam acolo câteva lucruri, numai ce-mi era de trebuință, și armele. Adusesem o femeie bătrână, o slugă veche, care-mi făcea de mâncare. Încolo, afară de argatul care îngrijea de cai, nu mai aveam pe nimeni. Ograda sta goală și pustie în căldura verii, n-aveam un copac pentru umbră, nici măcar grădiniță de flori n-aveam: pe atuncea nu mă gândeam nici eu la de-acestea. Pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că, sub mori, îmi iese vătaful înainte cu pălăria de paie în mână. Ce-i, bre Dragoș? îl întreb eu. Apoi, cucoane Petrache, să nu vă supărați, am să vă spun ceva... Spune, ce este?... Dragoș își ridică ochii spre argatul de pe capră: o privire ascuțită, furișată, cum avea obiceiul să strecoareel. Nu pot să vă spun acuma, cucoane... Atuncea vină la curte... Vin numaidecât, cucoane Petrache! Îl văd că întoarce capul și privește în deal. Ridic și eu ochii mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se învârteau în jurul unei fântâni cu cumpănă. —Boieru a venit acasă? strigă moșneagul cătră ei. —Venit, venit! răspunse cineva, cu glas gros. —Iaca-i bun... mormăi moșneagul, mai mult în sine. Nici curtea n-avea împrejmuire. Prin șoproane umblau oameni: argați aduceau caii în grajduri; prin dosul curții trecea o cireadă de vite într-o pulbere deasă, care se înălța până la cer. Glasurile haidăilor sunau necontenit, chemând, îndemnând, amenințând. Din când în când izbucneau sudălmi aspre și vuiau ghioagele în deșerturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făcea că nu bagă de samă. Ea era o biată fată săracă din oameni de rând, ș-o chema Cristina. Umblase în copilăria ei mai mult cu picioarele desculțe și purtase la păscut în prundurile Moldovei vițeii și gâștele tătucu-său, argat boieresc. Când se ridicase și intrase în joc, oacheșă și cu sprâncene codate, unii și alții începură a se uita la dânsa și a-și spune vorbe la ureche. Venindu-i vremea să-și câștige pânea, tatu-său Gheorghe Jipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dinaintea noastră. Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este s-o ostenim? — Nu se ostenește, Culi. Va ajuta Dumnezeu. Ce facem cu vacile? Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică-sa drept argat, și-l plătim. Îi dai straie și încălțări, căciulă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dacă pornim mâni dimineață, sara ajungem între creștini. Da, așa este, încuviință cu liniște Culi. Cu suferința ei, bine este s-o ostenim? — Nu se ostenește, Culi. Va ajuta Dumnezeu. Ce facem cu vacile? Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică-sa drept argat, și-l plătim. Îi dai straie și încălțări, căciulă și manta. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ajuta Dumnezeu. Ce facem cu vacile? Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică-sa drept argat, și-l plătim. Îi dai straie și încălțări, căciulă și manta. — Dar dacă ține ceața? Nu ține; mâni dimineață e o vreme poruncită. Culi tăcu; avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
recensământ preliminar, în temeiul căruia comisia instituită elabora catagrafia. footnote> alcătuită în anul 1851, ca etapă premergătoare întocmirii catagrafiei din 1852, din care rezultă că și această etapă exista o mare mobilitate a populației, mai ales în rândul căpătăierilor, slugilor, argaților, ciobanilor, văcarilor și a haidăilor, așezați în odăi, al căror număr era de 49, dar și a unor arendași și negustori din starea a III-a stabiliți temporar la Belcești<footnote Ibidem, f. 37r-39r, 185r. footnote>. În afară de aceștia întâlnim între
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Ungureanu, C.Turcu, Manuscrisul 1785. Cuvinte și expresii vechi. Contribuția la istoria culturii românești, București, 1957, f.72r-73r. footnote>, că nu plăteau bir cu satul, nefiind lucrători de pământ, ci erau angajați ca ciobani, văcari, porcari, haidăi, pristavi de vite, argați, jitari, băcani, morari etc. Ulterior, au fost, totuși, impuși la plata capitației, de 30 lei pe an, fiind însă scutiți de havalele (zile de clacă, zile de meremet, n.ns). Prin condiția lor socială, căpătăierii constituiau, în această perioadă de
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
de prezența unor elemente autohtone sau alogene, ce aparțineau atât noilor cât și vechilor structuri sociale, așa cum erau arendașii moșiilor, negustorii de vite, cârciumarii sau vătafii moșiilor, dar și oameni de condiție socială modestă, precum slugile și feciorii de curte, argații sau robii țigani ce aparțineau mănăstirilor. În categoria celor dintâi se disting arendașii autohtoni, proveniți mai ales din rândul micilor boieri care și-au cumpărat rangul, dovedindu-se a fi deosebit de întreprinzători și pricepuți în administratea moșiilor, dar și reprezentanți
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
se întâmple vreo nenorocire? ― Nu te teme. Nu se va întâmpla nimic... În acest răstimp, hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o raită și prin curte, să vadă dacă lucrurile sunt în ordine, strigând la un argat sau la altul, a intrat în han tocmai când hangița se depărta de masa lotrului. ― Bună seara și poftă bună. Ai fost servit după voia și pofta inimii sau mai dorești ceva? - l-a întrebat hangiul. ― Dacă ar fi după
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bucătăria hanului, a vorbit: ― Dormi liniștită. Dacă el te întreabă unde ai fost astă noapte, îi spui că ai stat mai mult în grajd, fiindcă iapa a dat semne că a răcit... Și te temeai să nu lepede. Pui un argat să lege un țol pe ea. Eu am să trec pe aici peste două-trei zile... Îi pui fiertură de la Zaura în băutură sau în mâncare în fiecare seară. Să nu-l ierți! ― Să vii, că eu te aștept. Am să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
printr-o mare voință de acțiune (Michael Kohlhaas). Unui țăran, crescător de cai, i se ia, tot de la un castel, un cal, la trecerea unei bariere arbitrare, este pus la muncă și adus în stare de plâns. Țăranul năvălește cu argații săi asupra castelului, îi dă foc și cere apoi prințului elector pedepsirea vinovatului și înapoierea calului, dar pe care castelanul să-l hrănească el însuși cu ovăz și cu apă, până se va înzdrăveni ca înainte. Cererea lui este respinsă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Întregi. Măcar În linii mari, că, așa, fiecare aveam păsărici ascunse prin tărtăcuțe. Hristu le are de când s-a născut, fiind o creatură de aproape infracțională naivitate; eu le-am căpătat În pușcărie; nea Mitule, matale, când mâncai bătaie ca argat și când, mai târziu, În armată, În loc să alergi la concursul sportiv cu fraierii ceilalți, te-ai suit În tramvai, ai câștigat locul trei, ca să nu bată la ochi, ți-ai luat permisie - ca să-ți spionezi nevasta pe care o bănuiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tremurat și nehotărât al clopotelor. În timp ce, la lumina plopilor aprinși, nea Mitu se străduia să lege cele patru colțuri ale plasei de vârfurile covergilor, ajunse la mal o cutie neagră de gramofon - precum cea pe care În copilăria sa de argat o văzuse el În casa mare a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să încropească o ghețărie nu era mare lucru. Din documente am mai aflat că „feredeul svintei mănăstiri Trei Sfetitele” era la mare căutare. La 28 mai 1703 (7211) Constantin Duca voievod dă un privilegiu în care spune: „Pentru șease argați carii sintu de-aduc butuci la feredeul svintei mănăstiri”. Pe aceștia „i-am iertat ca să fie în pace... de toate dările și angheriile câte sânt pe alții”. Aista-i semn că târgoveții țineau la o baie de aburi și un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mi-a recitat din Odiseea, Își amintise, din tinerețea noastră comună, că este cartea mea favorită. Vă spun versul În traducere, ca să Înțelegeți de ce l-am compătimit din toată inima când mi-a l-așoptit: Mai bine-aș vrea să fiu argat la țară/ la un sărac cu prea puțină avere/ decât aici În iad să fiu mai mare... — O, la-la! Ca și când ar fi fost pus cu de-a sila În Înaltele lui funcții! În fapt, dacă am Înțeles bine, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
grajdurile cu cai, țarcurile câinilor de vânătoare, apoi o condusese la casa șoimilor. Două camere spațioase, uscate, bine aerisite, cu ferestrele spre sud, fără geamuri, doar cu zăbrele și obloane. Pe jos era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu bucurie în lumea ta, reînviind vremurile lor pline de forță, de elan vital, de iubiri, suferințe și încleștări barbare dintr-un trecut imemorabil, curat și sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul de pământ reavăn, miros din primeneala naturii. Iancu o văzu cum respiră adânc și zâmbi. Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
piesă de Crăciun, În dialect, pe care mă duceam s-o văd când eram copil, o farsă evlavioasă, cu păstorii despre care nu se Înțelegea dacă locuiau la Bethleem sau pe malurile Padului... Sosesc regii magi și-l Întreabă pe argatul păstorului cum se numește stăpânul lui, iar el răspunde: «Gelindo». Când Gelindo află asta, Îl ia la bătaie pe băiat pentru că, zice el, un nume nu se pune la dispoziția orișicui... În orice caz, dacă dumneata ești de acord, colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și orătănii, ici-colo vreun țăran pipernicit, iar pe un dâmbuleț, mai afară, o bisericuță de lemn ca o jucărie stricată. Titu Herdelea deschise gura să întrebe ceva, dar Iuga i-o luă înainte: ― Aici odinioară au fost numai colibe pentru argații de pe domeniu. Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e... După ce ieșiră din Babaroaga, urmă: ― Ai observat încrucișarea ulițelor în mijlocul satului? În stânga era drumul spre Ionești și mai departe spre Costești, iar în dreapta, traversând moșia Nadinei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de piatră cu turnul poleit, ridicată de bunicul său, și asupra școlii noi, clădită de tatăl său, iar într-o ulicioară, pe stânga, îi arătă și conacul moșiei Vaideei, în care locuia arendașul Cosma Buruiană și care fusese casă de argați înainte de a se fărâmița domeniul. ― Stai, Ichime, să ne dăm noi jos, să vază boierul mai bine ce-avem pe-aici! strigă deodată Grigore, sărind din brișcă, urmat de Titu. Voi luați-o înainte! Pe dreapta, începea gardul de uluci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe sub zidire de cărămidă, cu stâlpi pătrați din loc în loc. Era conacul Iuga. În dosul împrejmuirii un șir de plopi bătrâni străjuiau ca un front de ostași de gardă. Printr-o poartă deschisă, se vedea ograda cu clădirile pentru logofeți, argați și alți slujitori, cu grajduri, cotețe, hambare... Mai încolo, după vreo sută de pași, venea intrarea principală la casele boierești. Poarta era înaltă și largă, cu trei arcade de zid unite deasupra, într-o cușcă de porumbei. Intrând cu Titu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
N-ați auzit ce-am pățit? Adică de unde să auziți că și eu adineaori aflai pocinogul... M-au prădat, cucoane Miroane! O jumătate de vagon de porumb, pe puțin, azi-noapte, din hambarul cel nou!... Pândarii nu știu, n-au văzut, argații nu, nimic, în sfârșit, nimeni nu știe ce-a fost și cine a fost. Și doar trebuie să fi umblat toată noaptea, nu unul, ci mulți... Și de-abia săptămâna trecută îl dijmuisem, de, cinstit, părți drepte, cum mă știți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]