1,120 matches
-
caz, de străvechea autoritate superstițioasă a numelor și a treselor. Am avut, până la seismul din 4 martie 1977, o mapă conținând cele 300 de pagini ale antologiei. Dovezi că paginile respective au existat în sertarele mele sînt fragmentele din „prozele” argheziene autobiografice pe care le-am citat în cele două „tabele cronologice”, precedând, primul, ediția din 1968 a poemului Cimitirul Buna-Vestire, al doilea, ediția din 1970 a celor două grupaje de „proze” Ce-ai cu mine, vântule? și Pe o palmă
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
sugestie pentru un tânăr cercetător de a repeta, dar cu succes, încercarea mea din anii ’960, irosită în molozuri. Pentru a ispiti sensibilitatea acestui sperat autor al viitoarei antologii, citez, în încheiere, un scurt fragment liric din mai ampla „proză” argheziană Sângerece. „Când am cunoscut pe Sângerece aveam poate nouă ani, Cunoșteam pe Ștefan și pe Vodă }epeș și vorbeam seara îndelung cu mama despre Sarmisegetuza, construind amândoi harta județului Ilfov, într-o casă veche; o hartă informă, colorată cu creioane
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
mai avea de făcut parada triumfătoare a încheierii demonstrației, se oprește deodată în loc și spulberă cu un gest "certitudinile", "definitivul". După ce îl măcelărește pe Arghezi, contestându-i totul, refuzându-i orice merit, transformându-i calitățile în defecte, scrie că poeziile argheziene i se par deosebit de frumoase. Înainte să-l fixăm într-o postură, într-o imagine convenționalizată (nihilistul, negativistul perfect, contestatarul de serviciu), tânărul scriitor s-a retras deja de acolo. Eugen Ionescu ne surâde din altă parte, definiția de dicționar
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
a lui Eugen Ionescu, formula sa de unicitate artistică? Criticul, de fapt, nu poate să pună punctul pe i (de la Ionescu), așa cum Vladimir Streinu, un excepțional comentator de poezie, ajungea să resimtă o dramă a inteligenței analitice tot disecând versurile argheziene. Știa că sunt minunate, dar nu putea explica de ce. La rândul său, Eugen Simion descoperă că Ionescu este un spirit și cinic, și religios, dar nu poate da o justificare acestui enorm oximoron. Ieșirea din impas (și la criticul "șaizecist
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
și de limbaj. Acel "semioriental imoderat", cum îl definea Paul Morand, balcanicul care, e într-una-i din fibrele intime, autorul Tragicului, se caracterizează printr-un dezechilibru uneori, doar uneori compensat de arta cuvîntului. Iată un portret-robot furnicat de maliții, să zicem, argheziene: "Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă cînd e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
traduse masiv și semiclandestin cam în aceeași perioadă, alteori din imaginarul ortodox, bizantin cum îl știm. Oricum ar fi, un anumit schematism primar, lipsit de prea mari dificultăți, există. Și, sincer vorbind, inhibă toate sclipirile de naturalețe. Un cunoscut poem arghezian e, pur și simplu, dat peste cap. Cu bună credință, n-am nici o îndoială, dar nu și cu la fel de bune rezultate: "Bătrânul Feofan/ care după ce pictase/ treizecișidouă de biserici/ și își împodobise pereții casei cu icoane/ajuns, din cauza/ unei neînțelegeri
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
Mohanu. Din nefericire, îngrijitorul ediției a murit la sfârșitul anului trecut. Promitea aici continuarea ediției Slavici cu încă trei volume. Tudor Arghezi, Opere IX. Publicistică (1941-1947), 1924 p., ediție îngrijită și note bibliografice de Mitzura Arghezi și Traian Radu. Publicistica argheziană este așezată în ordine cronologică, menționându-se în note locul primei apariții și reproducerea anterioară în seria de Scrieri Arghezi. Observăm din note că unele articole nu au figurat în seria de Scrieri. Ar fi deci prima ediție integrală. Nu
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
unele articole nu au figurat în seria de Scrieri. Ar fi deci prima ediție integrală. Nu se specifică în note dacă scriitorul a intervenit sau nu cu modificări față de textul apărut inițial în presă. Este al șaptelea volum de publicistică argheziană în colecția de "Opere fundamentale". Critica și istoria literară vor fi obligate să redeschidă dosarul politic al publicisticii argheziene, discutată mai mult pe latura stilistică a pamfletului. G. Călinescu, Opere. Publicistică, I (1920-1932), CXXXVI+1606 p.; Publicistică, II (1933-1935), 1344
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
note dacă scriitorul a intervenit sau nu cu modificări față de textul apărut inițial în presă. Este al șaptelea volum de publicistică argheziană în colecția de "Opere fundamentale". Critica și istoria literară vor fi obligate să redeschidă dosarul politic al publicisticii argheziene, discutată mai mult pe latura stilistică a pamfletului. G. Călinescu, Opere. Publicistică, I (1920-1932), CXXXVI+1606 p.; Publicistică, II (1933-1935), 1344 p., ediție coordonată de Nicolae Mecu, text îngrijit, note și comentarii de Nicolae Mecu, Oana Soare, Pavel }ugui și
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
celelalte ediții de autor, enumerate mai sus, sunt inițiate în anii 1969-1971, la Editura Minerva, unde merg în paralel edițiile de autor (contemporanii la senectute), sub titlul de Scrieri, și edițiile critice (din clasici), în colecția de Opere. Istoria Scrieri-lor argheziene, străbătând cinci decenii (1962-2006), nu e nici pe departe una simplă sau lineară. O povestește Traian Radu, din punctul său de vedere, în finalul volumului 46 (p. 441-450). O putem urmări din sumarul complet al ediției integrale de Scrieri, adăugat
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
de făcut. Pe deasupra, era un editor profesionalizat, cu experiența, până în 1962, a îngrijirii unor ediții din scrieri de Alecsandri și Odobescu; în 1962 preia ediția de Opere Ion Agârbiceanu (scriitorul ardelean moare în 1963). În 1973, la "divorțul" de seria argheziană de Scrieri, G. Pienescu era un editor prestigios, care merita toată încrederea. E cert însă că vroia să facă altceva decât prevăzuse scriitorul. Îl ardea dorința de a pregăti terenul pentru o ediție critică. A treia etapă, 1974-2006, înseamnă apariția
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
1965". Rămâne să fie dat la lumină, în întregime, acel contract și anexele lui pentru a putea judeca situația corect. Oricum, lucrurile nu mai pot fi întoarse înapoi. E regretabil că nu avem, măcar inițiată, o ediție critică a operei argheziene, pe care ar fi putut-o realiza foarte bine G. Pienescu. Însă e bine că avem o ediție integrală, care înseamnă un absolut necesar parcurs de recunoaștere și orientare într-un vast continent, ce va angaja aventura altor exploratori. Obligatoriu
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
autorul Laudei somnului făcea elogiul satului acordîndu-i o funcție cosmocentrică, Ioan Alexandru îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar putea genera pitorescul, cufundîndu-se într-o gravitate totală: În aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se sălbăticește. Pe pielea apei goală se-ndeasă / un
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
unei poezii de factură expresionistă, exprimată într-o cromatică rafinat ritmată. (București, 2005). Deocamdată, atât. De la Paul Cezanne, Elefteriade știe că... " Un artist trebuie să-și facă opera, așa cum migdalul își face florile, cum melcul își lasă balele." Pare ceva arghezian. Dar, genial... Iulie 2007, Sinaia
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
bonne bouche, cîteva exemple: "E probabil la mijloc și înclinația dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-a oprit pe Călinescu de la a lăuda vocația pamfletară a lui Eliade și truculența argheziană a limbajului"; "Personajul Eliade din Istoria călinesciană e un bufon caraghios, în pofida anvergurii sale spirituale"; "Oricît ar insista Călinescu pe aerul cețos ossianesc și pe hohotirile byroniene, acestea par mai curînd un adstrat ulterior adăugat la un idiom liric deja
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
anii '90 (când se declanșează procesul revizuirilor critice). A doua observație pe care aș face-o la judecata critică din fraza citată a lui Eugen Negrici e aceea că Groapa nu are absolut nimic de-a face nici cu stilul arghezian, nici cu stilul matein. Eugen Barbu practică un realism tern, vulgar-materialist, totalmente lipsit de o dimensiune simbolică sau spiritualistă, fără ca prin aceasta să le fie neapărat inferior celor doi predecesori (deși eu cred că da). Pe deasupra, în proza lui Arghezi
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
chiar creații accidentale, puțin cunoscute de majoritatea vorbitorilor: jarcalău, jarpalău, budalău, rapalău, zdrăngălău, babalău, zabalău, bujbalău, zdrobalău, dubalău, crancalău, șăncălău, pășcălău etc. Unii termeni sunt consacrați de literatură: de exemplu, porecla pomenită în Amintirile lui Creangă - Torcălău - sau titlul poeziei argheziene - Fătălăul; din Cireșarii lui C. Chiriță, adolescenții puteau afla și porecla țingălăul. Desigur că în ninjalău valoarea peiorativă se atenuează, prevalînd contrastul comic între mitul luptătorului japonez și spațiul rural, tradițional, autohton; într-un text al formației Fără zahăr, de
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, Doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate, și anume cu ,,traducerea în viață" a unui cunoscut vers arghezian: dacă, după '90, majoritatea gazetarilor care se ocupă de cultură, de pildă, au transformat subit și, de bună seamă, pentru-ntîia oară,/ plugu-n condei/ și braz-da-n călimară? Nu-i vorba, că prin plug putem subînțelege orice unealtă anterioară și prin brazdă
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
l-aș putea rezuma, se dezvoltă pe aceste direcții, centrat însă pe conștiința neguroasă, traumatizată, a lui Tolea. Zguduirile psihice au ca repere zguduirile geologice ale Bucureștiului, în bombardamentul din timpul războiului și în cutremurul din 1977. Tolea se zbate arghezian între acești doi poli, ca între două nopți (p. 357). Imaginarul romanului lui Norman Manea e puternic marcat de reprezentările malefice nocturne, reiterate periodic și orchestrate subtil poetic pentru a releva frământările lui Tolea între antipozi: "Venise ora lupului, ora
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
șaizecismul, în speță pe barzii odinioară răsfățați ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să se manifeste complet". Mulți dintre ei sînt blagieni, arghezieni sau barbieni, redescoperind totodată filonul gîndirist, suprarealismul și nu în ultimul rînd expresionismul, spre a regăsi "normalitatea rostirii lirice". Simțămîntul este cel al "repunerii în funcțiune a unor retorici de-a gata", agravat de involuția spre manieră și autopastișă a
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
influență pronunțată din partea poeziei lui Tudor Arghezi și a lui Vasile Voiculescu, Anamneze (1984) putând fi considerat - în viziunea lui Bâgiu - cel mai bun volum volum de versuri al scriitorului. Din acest volum merită citat un poem cu pronunțată tonalitate argheziană, o afirmare a esteticii urâtului în maniera lui Valeriu Anania: "Voi înfrunta durerea și scârba de-a mă ști/ țărână'n risipire din zemuri verzi, fetide/ sorbit pe întuneric de lacome-anelide,/ redat ispitei albe și reci de-a nu mai
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
prin domeniile în care se manifestă. În final, pesimismului argumentat al compozitorului Liviu Dănceanu, care vorbea de moartea unui domeniu în care oferta e mai mare decît cererea, nu i s-a putut opune decît frumusețea toamnei din celebrul vers arghezian.
Niciodată toamna... by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9197_a_10522]
-
signaturile", începînd cu cea de căpetenie, indescifrabilă, care aparține creatorului suprem: "Fuseși în toate și te-ai dat în lături./ încerc tulpina: tu trecuși alături./ întreb plăpîndele verbine./ Ele răspund că știe pătlagina mai bine". Două sînt mărcile caracteristice creației argheziene pe care Lazăr Popescu le detașează și asupra cărora insistă în demersul d-sale. Prima este cea a violenței care se asociază dispoziției lăuntrice ca și intonației discursului arghezian, trădînd relația sa primitivă cu transcendentul, precum și aparenta sa subordonare la
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
răspund că știe pătlagina mai bine". Două sînt mărcile caracteristice creației argheziene pe care Lazăr Popescu le detașează și asupra cărora insistă în demersul d-sale. Prima este cea a violenței care se asociază dispoziției lăuntrice ca și intonației discursului arghezian, trădînd relația sa primitivă cu transcendentul, precum și aparenta sa subordonare la ordinea acestuia, grație actului sacrificial pe care-l presupune orice creație. Girard vorbea despre o violență întemeietoare: Afirmăm că violența fondatoare este matricea tuturor semnificațiilor mitice și rituale". O
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
și unul opresiv. în chip similar îl percepe și Arghezi, ceea ce ne îngăduie a considera Florile de mucigai drept o sumă de "texte de persecuție" care conțin întrebarea în ce măsură îi putem judeca și sancționa pe semenii noștri. Al doilea brand arghezian asupra căruia poposește Lazăr Popescu este cel al dublurii. S-a remarcat frecvent oscilația umorii poetului între postúri extreme, între beatitudinea credinței și simțămîntul lipsei de har, între entuziasm și scepticism, între puritate și abjecție, între ciclopic și miniatural, între
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]