454 matches
-
de ghirlande. Pe canapea, o fată tânără - franjuri pe frunte, cârlionți în dreptul urechilor, cotul sprijinit de un coussin - un gest țeapăn, de lene și delăsare. Din fusta dreaptă îi ies gleznele ascuțite și ghetuțele de lac, cu toculeț și catarame argintate. Un scaun tras alături, lângă canapea. Așezat de-a latul pe el, picior peste picior, cu mâinile înțepenite molatic și stângaci pe spătarul rotund, un june care, până mai acum o minută, i-a ținut companie. Pe fața proaspătă, privirea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
corsetul, uite-așa poți să-i strângi în mână ! Se vede că nu-și scoate cămașa de pe ea niciodată, așa cum nici cozile sub bonetă nu și le despletește. Uite, medalionul, uite-l, se mai privește încă o dată, visătoare, în apa argintată, închide ochii, oftează, les rêveries d’une jeune fille, uite încă un coș, acesta ascuns sub nară, atenție, fața s-a înroșit de concentrare, degetele apasă și prin canalele interne auzi cum pocnește pielea, o picătură de lichid lăptos, rețeta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul bogat, neted, frumos tuns, era de un blond ușor argintat, încă lucios și strălucitor, deși nu-l vopsea. Nu se preocupa niciodată de îmbrăcăminte când era vorba de întâlnirile cu familia lui Brian. În această seară purta un taior vechi, de culoare închisă, bine croit, dar uzat, și o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
franjuri lungi, de mătase, prin care i se vedeau cizmele negre de lac, cu tocuri foarte înalte și vârfuri ascuțite. Picioarele, ca și mâinile, îi erau foarte mici. Gâtul subțire îi era înconjurat de un cerc cu dinți de oțel argintat, care-i înțepau pielea, lăsându-i urme roșii. Se uită la Tom, care o privea de la înălțimea lui, găsind-o atât de micuță și de patetică. O văzuse adeseori în costum de baie, dar acum, în „șocanta“ ei toaletă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întunericul, însă, era stăpân ca de când lumea... În acea noapte, asupra mea s-a abătut somn greu, cu un vis chinuitor... ... Parcă mă întorceam din plimbarea mea obișnuită până la stejarul din răscruce. La ducere, luna mi-a întins un covor argintat ca niciodată... Acum, însă, la întoarcere, noaptea devenise atât de adâncă încât nu vedeam unde pun piciorul... Undeva în zare licărea un grăunte de lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
casei, ca la o ană, și o aștept pe mama să facem ultima repetiție pentru marele carnaval. Și asta e sigur... Pășesc prin larma carnavalului, printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate, dar mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de această depresiune uitîndu-se la un sătuc de pe un delușor scăldat în razele luminii matinale. Trecu un nor pe deasupra lui, și nu mai zări decît scînteierea ferestrelor și acoperișurilor, apoi scînteile plutiră pieziș ca fulgii de zăpadă într-un azur argintat, unde zburară în cercuri asemeni pescărușilor deasupra vapoarelor, apoi își schimbară culoarea, devenind niște scame negre rotindu-se ca niște avioane în lumina roșiatică de deasupra unui oraș bombardat. Așa că Lanark își lipi o palmă peste ochi, se răsuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rochia aceea albastră cu margarete în care ai văzut-o ultima oară. Părea o madonă... Bătrâna se privi în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință cu degetul. ― Dumnezeule! Câtă lipsă de modestie! I-nad-mi-si-bil pentru o doamnă! Cotoiul miorlăi lugubru. ― N-am uitat, Mirciulică! Știu, e 7, 20 și vrei s-o vezi la televizor pe Mihaela. * Dascălu își dezbrăcă trenciul și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o călătorie destul de lungă, Însă În ani gulyabani e doar o chestie de câțiva pași. În fața oglinzii, Între djinn și stăpâna lui se află un vas de argint cu apă sfințită, adusă de la Mecca. În bolul de argint e apă argintată, iar În apă se află o poveste, la fel de argintată. CAPITOLUL DOISPREZECE Sâmburii de Rodie Hovhannes Stamboulian a mângâiat biroul din lemn de nuc, lucrat de mână, la care stătuse de la Începutul după-amiezii și a simțit suprafața netedă, strălucitoare alunecându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doar o chestie de câțiva pași. În fața oglinzii, Între djinn și stăpâna lui se află un vas de argint cu apă sfințită, adusă de la Mecca. În bolul de argint e apă argintată, iar În apă se află o poveste, la fel de argintată. CAPITOLUL DOISPREZECE Sâmburii de Rodie Hovhannes Stamboulian a mângâiat biroul din lemn de nuc, lucrat de mână, la care stătuse de la Începutul după-amiezii și a simțit suprafața netedă, strălucitoare alunecându-i sub degete. Negustorul evreu de antichități care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
glasuri și mișcare, odaia grajdului era pustie. Pampu se trezise ca omul care-a dormit bine. Mai întâi plecase să privească livada înflorită. Apoi coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte bătută. Bucătăresele se uitau la el înmărmurite. Își dădea seama că trebuie să spună ceva, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întâlnire cu Moartea, dar nu pericolul de moarte... Ieșise zâmbind ostentativ. În camera mare, pe același divan pe care îl lăsase, o aștepta Mihnea, picior peste picior, bălăngănindu-și cu eleganță o talpă încălțată cu cizme scurte împodobite cu catarame argintate. - Ce ți-a zis? o întrebase, făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să-i povestească despre domnitor, căruia Xenopol îi vestise moarte năprasnică. - Și? - Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se arunce În brațe, să se facă mică la pieptul lui, ca să alunge neliniștea surdă care o chinuia. Preț de o clipă, muselina Însîngerată se suprapuse peste spuma roșie de sînge. Apoi privi marea și valurile mărunte ale căror creste argintate scînteiau blînd sub lumina lunii, și Își spuse că era o idioată. Marea nu Îi era dușman. Fusese vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o persoană importantă? Dacă vrea asta, să vină la Questura și să discute cu Patta. Trecu de prima din plajele micuțe, lungi doar de câțiva metri, și aruncă o privire În jos spre ea, căutându-l pe Ruffolo. În lumina argintată a lunii, putu să vadă că era goală, dar putu de asemenea să vadă că suprafața ei era acoperită cu bucăți de cărămidă spartă, cioburi de sticlă, toate acoperite cu un strat de alge verzi. Signorino Ruffolo trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mic semn că la plecare, profitând de haosul finalelor de concerte, îl va elibera, adică se va strădui să îl fure. Cântă două ore cu un entuziasm ce s-ar putea numi suferință. 240 DANIEL BĂNULESCU la sticlăriile cizelate și argintate, naufragiate pe etajere, în echilibre instabile și hotărând, în sinea sa, că, da, babele astea au în cap o mie de șmecherii. - Apropo, unde țineți azvârlit teancul ăla de discuri? Aș vrea să le văd... - Teancul de discuri?! - Da, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rămăseseră goale până sus și ibovnica își potrivea pe ele brățările, furate și alea de Bozoncea și aduse de dragul ei. Și cum călca! S-a sculat în picioare și s-a-nvîrtit prin odăi. Stăpânul îi cumpărase pantofi scumpi, mici, cu barete argintate, de-ți luau ochii. Se bunghea și Nicu-Piele, se uitau Gheorghe, Sandu - ce să mai vorbim! Mort era, că a lui fusese, și-acum numai cu uitatul rămânea... Intră și starostele, că se îmbrăcase. Avea haine-n dungi, călcate, și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceată Străluce de departe În haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept Împodobite Și-ncinse cu paftale de peatră nestimată. Ciapce purtînd un vultur și pene la mijloc, Încălțăminte roșii de pele de Maroc, Și frîie țintuite, și argintate șele, Și armorii cusute pe colțuri de harșele.” Trecem, acum, la o nouă provincie a acestei intime țări imaginare pentru a vedea altă formă de spectacol și, În fond, un alt mod de a imagina natura. Atributele se repetă (măre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timp, nu dorise să strice planurile Luminii , înfățișăndu-se la ei. Avea un singur drept acela de a aștepta sfărșitul și judecata ca să primească un răspuns. Deși ați crede că dacă ești de partea cealaltă răspunsurile te așteaptă pe o tavă argintată! Nu. Dacă te raportezi la realitatea pămănteană și vezi numărul de avorturi într-o continuă creștere ai fi tentat să spui că nu poți respira de acești îngeri bastarzi. Ei bine asta înseamnă a privi un lucru dintr-un singur
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
bunăoară una dintre acuarelele vulnerabile ale Mariei Mănucă, intitulată Flori de ciulin: "Peste pragul minunilor/ în câmpie,/ valuri de iarbă cu umbre de nori călători/ mă ridică/ mă coboară pe țărmul de verde./ Ei mă așteptau/ cu frunze de catifea argintată/ Dintre scuturi de spini/ enigmatică,/ floarea ciulinului, alb-liliachie,/ trufașă,/ doar sieși în parfumul amar/ mă subjugă/ ca un tropot de cai liberi,/ sălbatici,/ din amintirea câmpiei". Comentând versuri similare, Cristian Livescu nota, inspirat, că "Poezia aceasta se hrănește din interjecția
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu ajunsese. Viitorul soț părea îngrijorat, și asistența îi împărtășea neliniștea. În sfârșit, cele două canturi ale porților se deschid; prefectul de poliție deschide drumul îndepărtând mulțimea; logodnica apare într-o toaletă splendidă, susținută de venerabila sa mamă cu părul argintat. Palidă de emoție, cu ochii plecați, ea înaintează, alunecând pe piciorușele ei cu grația unei silfide. Soții se așează în fața arhiepiscopului, care îi binecuvântează; la dreapta nașul (martor al viitorului soț), la stânga nașa viitoarei soții. Prelatul recită lungile rugăciuni ale
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
înmuguriți, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătând în verde se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfârșit de ademenitoare. În văzduh plutea dragostea de viață cu tremurări de aripi argintate, cântând imnuri de slavă, care picurau în inimi fericire adevărată și mii de speranțe. Sufletul lui Apostol sorbea vraja primăverii, nesăturat. Ochii lui priveau, dar nu vedeau, precum urechile lui nu auzeau decât chemările care fâlfâiau în ceruri. Oamenii treceau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
piață. Uite: am două brățări și toate inelele astea! Auta o privi mâhnit și clătină din cap. Fără să-i mai asculte, cârmaciul se depărtă, vorbi o vreme cu Hor. Apoi intră în marea luntre a cărei înfățișare de turn argintat stăpânea podișul. Nefert îi urmări din ochi, iar când se întoarse să-i mai spună ceva lui Auta, nu-l mai văzu lângă ea. Își roti repede privirea înjur și îl zări tocmai când el, cu capul plecat de mâhnire
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de-argint teiul Înfloritbunicul nu mai vinde ceainicul de argint Cornel C. Costea Nu știm precis cum se conjugă teiul Înflorit cu hotărîrea bunicului de a nu mai vinde ceainicul de argint. Există, dincolo de simetria dintre floarea aurită și ceainciul argintat care sugerează implicit valoare, ironia aceea fină care Împletește impetuozitatea miresmei de tei revărsate peste lume cu utilitatea ticăită a ceaiului de tei, de acum asigurat, cu care bunicul va trece și prin iarna care vine. Sigur, Închipuirea generoasă poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
rochiile cu trenă lungă. Coafurile sînt bogate și se pot aprecia și cînd sînt parțial acoperite de pălării mici, unele cu voaletă. Doamnele poartă botine cu tocul înalt. Materialele folosite sînt catifeaua, taftalele broșate cu flori, mătăsurile grele și tulul argintat**. Ținuta de gală a bărbaților rămîne fracul negru purtat cu vestă și papion alb din pichet. Cămașa, întotdeauna albă, are gulerul și manșetele apretate sau chiar din celuloid, ca de altfel și plastronul cămășii. Ținuta de zi (ținuta de oraș
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cu margini argintii, tacâmurile de argint, cu design modern de Newbridge, un șervet de in irlandez într-un inel de argint și sticlărie marca Louise Kennedy, exact ca în pozele din e-mail. Lângă ele se afla un meniu cu marginile argintate, cu fotografia stilizată a lui Aidan și a lui Nieve. Arăta splendid. Lorelei completă tabloul adăugând un scaun în stil Ludovic al XV-lea în capul mesei. Nu am aranjamentul de flori tropicale încă, îi spuse ea lui Nieve. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]