4,072 matches
-
cap, un chip nemaivăzut; o față extrem de netedă, de culoare gri, doi ochi mari de culoarea chihlimbarului și sprincene ca de sidef, o gură normală, cu un nas potrivit. O frunte înaltă de la care pleacă un fel de puf capilar argintiu care se termina la spate cu mai multe șuvițe de păr lung de o culoare alb-argintie. In rest două măini, două picioare la un corp de o înălțime de 1,80 m. Profesorul (rupe suspansul): Bucuroși de oaspeți? Aurora: Sigur
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor în blocul fecioară al Frumosului imaculat, să facem ca, sub mâinile noastre grăbite să țâșnească o statuie pură cu peplos înstelat. În felul acesta, într-o zi, lovind cu raze argintii și trandafirii, Capodopera senină, ca un nou Memnon, Aurora-Posteritate, fiică a timpilor mohorâți, să facă să răsune în văzduhul viitor numele nostru ! " Eminescu, afirmă că insuflarea divină îl alege pe poet să scrie o nouă carte a genezei ." Noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
puțin înainte, iarna? Da... Da’ sunt deșteaptă, în snobismul meu de a-mi face mereu un profil cool, jumate copy paste din al fetei ăleia cu pistrui, aia cu pantofi frumoși, de la grafică, pe care-o ia seara cu Nissan-ul argintiu și semnul ăla în spate, în engleză, că sunt copii în mașină... Mă cheamă Ema. Sunt atee. Exist numai pe net. Sunt un conglomerat de opțiuni și chat-uri și moliciuni calde, de femeie închipuită. Nu am celulită. Voce. Nervi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
altei, și altei goelete... Mergea spre Nord Ivan. Mereu spre Nord. De la o vreme încoace, până și barba i se închisese la cu loare. Chipul i se ascuțise, se colțuroșise într-un profil ca de cer chez, cu perciuni deja argintii, incongruenți cu chica întu necată și vocea din ce în ce mai rar auzită. Pe urmă începuseră festinurile. Rar era căpitanul să nu dea o masă de pomină, cu zeci și zeci de invitați de seamă, cât timp îl avea pe Ivan la bord
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îi adânc filozofice: luna devine simbol, imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal? etc. Universul subacvatic este descris ca un imens labirint arhitectural, desf??urându-?i ț?cut frumuse?ea În sclipirile argintii ale astrului nocturn. În inima ??mântului, o alt? lume fantastic? este Închipuit? ce poet, iar fantezia sa pare s? nu aib? limite atunci descrie orizonturi spa?iale nelimitate, simbolizând infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Pe ?? mânt, poetul vede Ins
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin frumuse? ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin?. Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste?ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice ale acelui sentiment
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
premerge propriului sfâr?it: „P?rea c? printre nouri s afost deschis o poart? Prin care trece alb? regina nop?îi moart?. O dormi, o dormi În pace printre f?clii o mie ?i În mormânt albastru ?i n pânz? argintie, În mausoleu-?i mândru, al cerurilor arc, Tu adorat ?i dulce al nop?ilor monarh! " (Melancolie) Dac? odinioar? „credin? a" cea care „zugr?ve?te icoanele-n biserici" Îmb?ls?mă sufletul poetului cu ale sale „pove? ți feerice" (simbol
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pe stâlpii i, p?re?i, iconostas, Abia conture triste ?i umbre-au mai r?mas ". „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" st?? ?i fiin?a poetului Între ruinele lumii. „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" se stinge ?i pânză argintie a luminii În mormântul cerului. „Biserica-n ruin?" devine astfel „nucleu al unei metafore spa?iale" : centrul acestui „cosmos glacial" Înv?luit În lin?oliile de lumin? ale lunii. Dominat acum de albul nefiresc al câmpului „solitar" (metafor? a sufletului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
liric eminescian modeleaz? În chip diferit configura?iile spa?iului descris. De data aceasta, sufletul tainic al lumii i se relev? Într-un moment de magic? frumuse?e ?i armonie interioar?. Astfel, dac? În „Cr?iasă din pove?ți", luna „argintie" ?ese „neguri albe, str?lucite " aruncate peste „haină nop?îi" În care s-au aninat florile-stele „boabe mari de piatr? scump?" este pentru c? feericul peisaj st? sub semnul sacrului - sugerat de basmele adunate În ochii albă? tri ai prin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lucesc În lun?, Iar În ochii ei albă? tri Toate basmele s-adun?". Albastrul este sinonim acum cu universul edenic al vârstei de aur, cu natura ?i iubirea, iar lumină str?lucind pe chipul fetei pare o prelungire a razelor argintii ale astrului nocturn ce domin? de data aceasta un peisaj solemn, Insufle?it de armonia lunii. (În poezia „Melancolie", epitetul cromatic „albastru" din cadrul structurii metaforice „mormânt albastru" era o sugestie a sfâr?ițului cosmic, a destr???rii universului interior resim
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
D.Bu?ulenga) Nu este de mirare atunci c? În acest univers fantastic I?i au s?la? zeii În???i lumea mitului aureolând astfel peisajul descris, conferindu-? i sacralitatea unui templu magic. Dac? mediul subacvatic este dominat de sclipirile argintii ?i de r?sfrângerile astrului nocturn În albastrul apei, În inima p?mântului, a muntelui, domne?te aceea?i lume arhitectonic?, de data aceasta s?pat? nu În „sc?ri de valuri", ci În piatr?, În marmur? de cear?, ori
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care „Eminescu afirm? un sentiment dominant de evaziune În spa? iu ". (Eugen Simion) „Nostalgia luminii", „albul fantastic al ghe?urilor polare", „boitele de smarald ale palatului", „portalele Înalte de la hale / Cu lungi coloane de z?pad?, cu arcuri de nea argintie" ?i „lampe mari că ni?te albe lune" fascineaz? prin „infinitatea de cuburi de cristal" . „Împ????ia fascinanului Odin", descris? În „Toma Nour" sau „Odin ?i poetul" exprim? astfel „un sentiment dominant de evaziune ", iar eroul, „cuprins de bra?ele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cum remarc? I.Em. Petrescu). Astfel, „... lumină I?i manifest? prezen?a În nesfâr?ițe oglinzi acvatice, În oglindă privirilor, În sâmburele de foc al apei etc. Dar, mai ales, lumina se manifest? că o corporalitate difuz? În consiste?a argintie a « negurilor albe » sau a « umbrei» " , dimensiunea ontologic? a poeziei eminesciene relevându-se, atât În sugestii ale luminii, cât ?i ale umbrei: „ Valoarea ontologic? că?tig?, În lirica eminescian?, ?i metaforele luminii, ?i ale umbrei" . Luna de?ine astfel, În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ie?te fericirea deplin?: „Ne-om r?zima capetele-unul de altul ? i surâzând vom adormi sub Înaltul Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogat?, Cine pe ea n-ar da via?a lui toat??" Aceast? noapte Înstelat?, Împodobit? cu lumina argintie a lunii, frem? tând de murmurul clar al apelor ?i de parfumul florilor de salcâm nu poate fi decât „bogat?", plin? de armonia lumii Întruchipat? În sentimentul de iubire. Luna I?i poate face apari?ia doar Într-un moment
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
într?rii nu În lumea cunoa? terii superioare, absolute, ci În lumea mitului, a basmului ?i a copil?riei: „ ??sare luna,-mi bate drept În fă??: Un răi din basme v?d printre pleoape, Pe câmpi un v?l de argintie cea??, Sclipiri pe cer, v?paie peste ape". Retr?ind, În acest moment cosmic, timpul mitic al copil?riei lumii, al tinere?îi f??? b? trâne?e ?i al vie?îi f??? de moarte, tot universul se umple de lumina
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mânt („Luna pe cer trece-a?a sfânt?? ?i clar? -„Sară pe deal", „fă?a sfânt-a lunei pline" „Memento Mori"); minune pe care „toat? noaptea st? s-o văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse?ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin? („?i privind la lună plin? / La ??paia de pe lacuri" „O r?mai"; „Neguri albe, str?lucite / ?ese luna argintie" „Cr? iasă din pove?ți"). Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
minune pe care „toat? noaptea st? s-o văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse?ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin? („?i privind la lună plin? / La ??paia de pe lacuri" „O r?mai"; „Neguri albe, str?lucite / ?ese luna argintie" „Cr? iasă din pove?ți"). Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste? ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cutremur? o barc? ". (Lacul) În lumina feeric? a lunii, oglindă lacului uime?te prin cromatică să: galbenul nuferilor sclipe?te În albastrul intens ?i clar al apei, moleculele de lumin? se preschimb? În „cercuri albe" sau alc?tuiesc „bulg?ri" argintii aruncă?i pe pânză „?esut?" de umbra fin? a norilor: „ Lang? lac, pe care norii Au urzit o umbr? fin?, Rupt? de mi???ri de valuri Că de bulg?ri de lumin?, Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În v?zduh: „Acolo, lang? izvoar?, iarbă pare de om?ț, Flori albastre tremur ude În ??zduhul ț?mâiet". (C?lin -file din poveste) Florile albastre nu reprezint? numai un element de peisaj, o pat? intens? de culoare În reflexele argintii ale p? durii. Valoarea de simbol magic este subliniat? de sugestia olfactiv? din structura: „v?zduhul ț?mâiet". În acest templu sfânt al p?durii, În care miresmele de ț?mâie se ridic? spre cer, luna aduce, prin imaginea ei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Universul eminescian al codrului reune?te În structura să concentric? toate topos-urile poeziei sale. Axul central În jurul c?ruia graviteaz? aceast? „corol? de minuni" este Lacul (imago mundi) În oglindă c? ruia se reflect? ochiul cosmic al lunii, diadema argintie a stelelor, ramurile copacilor, zborul p???rilor, chipul iubitei Întreg universul: „ Leg?nându-se din unde În adâncu-i se p? trunde ?i de lun???i de soare ?i de p???ri c??? toare, ?i de lun???i de stele ?i de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
apoi legătura de gît (cravata) și își montează guler tare, papion, îmbracă un frac și pune un joben (aflate la îndemînă undeva sau scoase dintr-o raniță adusă cu el). Își montează din segmente un baston, îi înșurubează o măciulie argintie. Cînd e gata, mărește lumina lămpii. Cei doi soți dorm adînc. 15. Rică, deghizat în amploaiat începe să fredoneze un menuet. EFIMIȚA (prin somn): Ah, mamițo, menuetul lui Pederaski, mă-nebunesc. Rică fredonează mai tare, Efimița dă semne de trezire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și albe îi atârnă artis tic pe ceafă și pe tâmple. Cavanosa expiră cu efort și vocile horcăie. Bărbatul gesticulează violent în ritmul sunetelor emise de o sută de instrumente înver șunate. Bărbatul ține în mână o baghetă de metal argintiu. Cavanosa își presează degetul mare de cau ciu cul butonului. Pe chelia bărbatului o picătură de transpirație lucește orbitor și apoi bărbatul dispare. Ecranul devine negru, preț de o jumătate de secundă. Cavanosa trage aer în plămân și ecranul e
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
fost prezenți.Pregătirile au fost pe măsura. Cornel provenea dintr-o familie înstărită. Nunta s-a desfășurat în curtea casei socrilor. Muzică,chiuituri,mâncăruri tradiționale și băutură din belșug. Când veselia era în toi,în fața porții a oprit o limuzină argintie. A coborât o femeie elegantă,cu ten masliniu. Doi bărbați vânjoși o însoțeau.Probabil garda ei de corp.Dupa obicei,tata și socrul meu le ieșira în întâmpinare cu o sticlă cu vin și-i poftiră la petrecere. Femeia mulțumi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sticle de la petrecere. -Iată misterul sacoșei ! Intinseră pe birou o față de masă albă.Ea puse pe masă două tacâmuri,veselă,șervețele;el două sfeșnice cu lumânări roșii.Găsiră în frigider friptură,salată de gogoșari și pâine de casă. Două cupe argintii fură umplute cu vin.Stinseră lumina.Se acomodară cu atmosfera.Lipsea muzica.Au găsit un pic-up.In surdină au ascultat acordurile din „The lady in red” de Chris de Burgh.Cina se dovedi romantică. -Un toast,preciză Emil.Ridic pocalul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
invit-o aici. Alin:Desigur! Vom juca la dublu.Va fi party! Scena 2 Dorin îi recită Monicăi. Dorin:”Rebelul vânt îți unduiește părul, Trudit e soarele-n nuanțe aurii Și șarpele iubirii îți oferă mărul; Cerceii tăi emit reflexe argintii”. Monica:E creația ta? Dorin(așezându se în fotoliu):Incă mai lucrez la ea. Monica:Deci,ești la primul tău rol.Ești curajos? Dorin:De când s-a inventat fuga,sunt cel mai rapid la bătaie! Monica(Se așează pe celălalt
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]