520 matches
-
și descurajantă la prima vedere, conținând chiar evaluative de sens contrar ("drăguț" și "urât"), corespunde unei polisemii reale a termenului argotic și (dacă excludem câteva răspunsuri izolate și deviante) nu e lipsită de logică. e în primul rând participiul verbului argotic a ușchi, care, în două construcții echivalente (a se ușchi și a o ușchi), are sensul "a fugi, a pleca repede". Construcția cu reflexiv ("Ușchește-te!") era deja atestată în glosarul de argou al lui V. Cota, din 1936, și
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
acum doi ani, în parc, până când m-a prins un polițist și m-a ușchit: ŤBăi, alo, valea! Nu vezi că sunt copii mici în parc? Poate îi lovești!ť" (Gândul, 1.08.2008, declarație a primarului). Ca orice verb argotic, a ușchi intră și în alte construcții, cu sensuri înrudite. Un înțeles mai vechi, azi dispărut, "a rupe, a sfâșia" (Al. Graur, 1936), poate explica sensul participiului adjectival din contexte de tipul "boarfă ușchită" (la P. Ciureanu, Note de argot
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
cu achizițiile lexicale de ultimă oră, datorate tinerei generații. Când a tradus cărțile lui Henri Miller, pline, cum se știe, de cuvinte licențioase, i-a sunat pe unii tineri cunoscuți de ea rugându-i să-i explice care sunt termenii argotici la modă în materie de sex. A fost un amuzament general, dar a fost și o lecție de profesionalism, care i-a impresionat pe tineri. Dintr-un anumit punct de vedere, Antoaneta Ralian e mai tânără decât noi toți. Îi
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
Zafiu Mișto este, fără îndoială, cuvantul fundamental al argoului românesc: prin răspândire, vechime și chiar prin sens - pentru că exprimă cea mai generală apreciere pozitivă. Cuvîntul este emblematic și prin origine: provine din limba romaní, sursa principala de împrumuturi a nucleului argotic românesc. Deși a intrat de mult în uzul colocvial- ca și șmecher, fraier, pila, banc etc. -, mișto a început prin a fi un cuvînt argotic și este în continuare perceput ca atare de vorbitori. În privința originii sale, constatăm că s-
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
este emblematic și prin origine: provine din limba romaní, sursa principala de împrumuturi a nucleului argotic românesc. Deși a intrat de mult în uzul colocvial- ca și șmecher, fraier, pila, banc etc. -, mișto a început prin a fi un cuvînt argotic și este în continuare perceput ca atare de vorbitori. În privința originii sale, constatăm că s-a raspandit de mai multă vreme o explicație eronată, de circulație orală, dar care a avut destul de mult succes între nespecialiști. Conform acestei explicații, mișto
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
chiar acte autentice, concurând cu istoria, are, în același timp, condei de prozator, povestind cu vervă, pe anumite porțiuni, înscenându-și epic biografia, mânuind o limbă mustoasă, colorată, pitorească, știind să înregistreze cu finețe limbajul, când serios și frust, când argotic, diferențiat pe regiuni și etnii, graiul cu modulații specifice al ardeleanului întâlnindu-se cu jargonul evreiesc ce se vorbea la "Taica Lazăr", comercial și chiar cu o anume șlefuire intelectuală. Dominant rămâne limbajul adesea "golănesc" din "Târgul Moșilor" și din
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
părăsească, sau să li se ia darul. Tăbliile să cheamă și coinacele și harjețile ceale ce joacă" (p. 130). Potrivit DLR, hărjeate sau harjeți (termen de origine maghiară) sînt "tăblițele de joc". Coinace e un termen vechi și popular (chiar argotic) pentru zaruri și pentru unele jocuri cu zarurile. Lazăr Șăineanu l-a explicat că împrumut din turcă, prin cuvîntul kainak, care ar însemna "articulație"; Vladimir Drîmba a propus ca sursă termenul dialectal turcesc koynak, cu sensul "arșice". Și numele jocului
Despre table by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7645_a_8970]
-
de a-l folosi nu doar corect, ci și expresiv, într-un context capabil să-i sporească pregnanța. O carte care să concretizeze toate aceste preocupări nu poate fi decât salutară într-un moment când limba română suportă invazia vulgarității argotice ori de primitivă gândire, odată cu - pe de altă parte - sclifoseala snoabă a fanilor romglezei sau cu pauperizarea lexicală consecutivă inculturii de masă. Pentru o importantă revistă de cultură e astfel o datorie de onoare să semnaleze importanța unei asemenea apariții
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
Rodica Zafiu Un cuvânt argotic necuprins în dicționarele noastre generale, stabil ca sens, dar cu mai multe variante fonetice și ortografice, este ixivă (sau icsivă, exivă, ecsivă...). Termenul a fost înregistrat de V. Cota, în micul său glosar de argou din 1936 (Ar-got-ul apașilor. Dicționarul
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
variantă ortografică) și ca echivalent pentru " declarație": " păi ăsta a dat sute de eksive presarilor și niciodată nu a sifonat pe nimeni" (sport4all.ro, 7.10.2007). În ceea ce privește originea termenului, pare să existe un fir destul de solid care leagă forma argotică românească de una similară din argoul rusesc: ksiva. Relația etimologică corespunde atât formal - e posibil ca în română să fi apărut o vocală protetică (e sau i), pentru a ușura pronunțarea grupului consonantic inițial (ks) - , cât și semantic: ksiva apare
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
p. 9; Federico Varese, "The society of the vory-v-zakone, 1930s-1950s", în Cahiers du monde russe, 39, nr. 4, 1998, p. 517), dar mai ales "pașaport; act sau document" (Soviet Sociology, 29, 1990, p. 81). Unele texte explică și etimologia termenului argotic rusesc, care ar proveni din idiș - unde ksiva apare ca variantă fonetică a ebraicului ktiva "scriere (actul de a scrie; text scris)" (Raissa Rozina, "Cultural constraints in meaning extensions: derivational relations between actions and happenings", în T. Eniko Németh, Károly
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
Nicolae Manolescu Știați că algebră și algoritm provin din arabă? Dar că, tot din arabă, și încă din același cuvânt, provin cifră și zero? Dar că argoticul benga , adică drac, își are originea tocmai în sanscrită și ne-a parvenit prin limba romani a țiganilor? Ce să mai vorbim de alcov, atestat la mijlocul secolului XIX în poezia lui Costache Conachi, care l-a descoperit în rusă sau
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
contorsionând într-un montagne-russe amețitor legea fundamentală și aruncând în tunelul groazei pe milioanele de cetățeni din această țară". Polifonia caracteristică discursului politic românesc culminează cu un argotism: finalul textului condamnă vehement „continuarea prăduirii națiunii". Termenul prăduire provine din verbul argotic a prădui. Faptul că este un nume de acțiune format cu sufixul -re, și nu cu echivalentul său -eală (ca în mult mai frecventul prăduială -„activitatea susținută de jaf și prăduială a bugetului", Academia Cațavencu, 2.06.2010) maschează oarecum
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
Faptul că este un nume de acțiune format cu sufixul -re, și nu cu echivalentul său -eală (ca în mult mai frecventul prăduială -„activitatea susținută de jaf și prăduială a bugetului", Academia Cațavencu, 2.06.2010) maschează oarecum apartenența sa argotică. Originea verbului a prădui, ale cărui prime sensuri nu au nicio legătură cu prada, e controversată. Astăzi este dominant, în uzul curent, sensul „a jefui, a fura", care se leagă foarte ușor de pradă și a prăda, părând să sugereze
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
Vasiliu, în 193 7, dar propunând un alt etimon (țigănescul purd-); explicațiile nu au convins întru totul, așa că problema etimologică a rămas deschisă (la lista de posibile surse adăugându-se și slavul pradat). DEX (2009) înregistrează termenul a prădui ca argotic, cu origine necunoscută, cu sensurile „a schimba", „a denunța" și „a risipi, a cheltui". E foarte probabil ca verbul să fi fost apropiat mai târziu de pradă, căpătând astfel și sensul „a jefui" (prăduială, cu sensul „jaf", apare la Eugen
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
târziu de pradă, căpătând astfel și sensul „a jefui" (prăduială, cu sensul „jaf", apare la Eugen Barbu, în Groapa). Vorbitorii polemizează, în spațiul virtual, pe această temă (de exemplu, în comentariile din ziare.com, 30.10.2008): unii cunosc sensul argotic, alții sunt în stare să jure că a prădui este un cuvânt vechi, întâlnit în cronici. E, desigur, o falsă amintire: în limba veche era folosit verbul a prăda, cu toate derivatele sale, dintre care unele au ieșit din uz
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
care unele au ieșit din uz (prădalnic, prădanie, prădăciune). Până în secolul al XX-lea, nu avem dovezi că ar fi circulat termenii a prădui, prăduială sau prăduire. Aceștia (ca și a ciordi, a se ușchi, gagiu etc.) își păstrează marca argotică, oricât de des i-am întâlni în conversația cotidiană sau în Parlament.
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
Rodica Zafiu În ultimii ani, cuvantul liniuța a căpătat, în limbajul familiar și argotic, două sensuri noi, necunoscute vorbitorilor de română standard. Primul sens al termenului - „cursa, întrecere ilegală (adesea improvizată) între mașini (sau alte vehicule)" - este foarte prezent în limbajul tinerilor, având deja numeroase atestări pe internet și pătrunzând și în mass-media. Dicționarele
Liniuțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6064_a_7389]
-
de un cuvânt juvenil-argotic curent; ieșeală nu a fost înregistrat în dicționarele de argou, nici în cele tipărite în ultimii ani, nici în cele on-line, permanent actualizate prin contribuții voluntare. E posibil ca ieșeală, așa cum se întâmplă adesea cu creațiile argotice, să fi fost folosit de vorbitori izolați, într-unul sau mai multe grupuri. Oricum, fie că este o creație spontană, fie că este una elaborată, produsă cu intenție, termenul păstrează spiritul limbajului familiar-argotic, cel puțin în măsura în care este derivat cu sufixul
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
fost folosit de vorbitori izolați, într-unul sau mai multe grupuri. Oricum, fie că este o creație spontană, fie că este una elaborată, produsă cu intenție, termenul păstrează spiritul limbajului familiar-argotic, cel puțin în măsura în care este derivat cu sufixul -eală, mijlocul argotic preferat pentru a forma „nume de acțiune": abureală, ciordeală, șuteală, paradeală, țepuială, vrăjeală etc. În ieșeală se poate recunoaște și procedeul argotic de formare a cuvintelor prin substituire de afixe (înlocuirea sufixului -re, din ieșire, cu -eală). Procedeul a produs
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
elaborată, produsă cu intenție, termenul păstrează spiritul limbajului familiar-argotic, cel puțin în măsura în care este derivat cu sufixul -eală, mijlocul argotic preferat pentru a forma „nume de acțiune": abureală, ciordeală, șuteală, paradeală, țepuială, vrăjeală etc. În ieșeală se poate recunoaște și procedeul argotic de formare a cuvintelor prin substituire de afixe (înlocuirea sufixului -re, din ieșire, cu -eală). Procedeul a produs deja un colocvialism destul de frecvent -întâlneală ( = întâlnire): „băgăm întâlneală?" (copilulmeu.ro); „Hai să facem o întâlneală că îmi este dor să mai
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
interview. Unele franțuzisme recente în epocă sunt transcrise fonetic, dar puse între ghilimele, ceea ce arată că vorbitorii le simt ca încă neadaptate total: „duș”, „colaj”. Sunt în circulație multe turcisme colocviale: hap, dever, peșin etc. Numărul de termeni familiari și argotici nu e însă prea mare („iar pilesc”, „ne-am afumat”, „își spoiește «fațada»”, „le-a tras clopotele o vară-ntreagă”, nr. 1 etc.). Printre cuvintele cu sensuri uitate, contextuale, pe care le descoperim în vechea revistă, se numără barometric: termenul
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
jepcar și jepcangiu (123urban.ro). Nu e rar ca un termen popular și ușor învechit să fie reactualizat; în cazul de față, vorbitorii par să asocieze conotațiile negative ale cuvântului (și faptul că acesta denumește o acțiune violentă) cu registrul argotic, deși japcă nu e specializat sau modificat semantic. Cu sensul „tâlhărie”, japcă este prezent și în Dicționarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (2006), alături de japcan „infractor periculos”; înregistrările nu atestă un caracter realmente argotic al celor
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
cu registrul argotic, deși japcă nu e specializat sau modificat semantic. Cu sensul „tâlhărie”, japcă este prezent și în Dicționarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (2006), alături de japcan „infractor periculos”; înregistrările nu atestă un caracter realmente argotic al celor două cuvinte vechi (cu sensurile lor vechi), dar sunt dovezi prețioase ale circulației lor în argoul actual. Tot în DA, locuțiunea cu japca este glosată, mai exact „cu de-a sila, cu forța”. De fapt, nu e în
Japcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5119_a_6444]
-
Rodica Zafiu În continuarea observațiilor publicate în această rubrică în ultimele două săptămâni, în legătură cu bogata terminologie argotică a "femeii imorale", mai exact a prostituatei, ar trebui măcar trecute în revistă, pe lângă metaforele animaliere (maimuță, pupăză) și cele ale "obiectului uzat" (boarfă, ștoarfă), și alte zone ale creativității metaforice sau metonimice și mai ales cuvintele pentru a căror
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]