1,340 matches
-
Pe de altă parte, definiția lui Lévi-Strauss conduce la definirea ca o evidență a poziției antirasiste pe baza principiului egalității În diferență, ba chiar a datoriei de a păstra diferențele culturale cu orice preț. Ceea ce Înseamnă o situare pe terenul argumentativ al neorasismului (Taguieff, 1988). Rasism și etnocentrism. O asemenea definiție este echivalentă cu identificarea etnocentrismului, fenomen antropologic universal, ca sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și instituțional propriu. Grecii au preluat și amplificat în cadrele lor culturale preocupările științifice egiptene, persane și ale altor asiatici. Popper s-a oprit la presocratici. Ei s-au demarcat de tradiția religioasă prin inventarea așa-numitei tradiții critice și argumentative față de miturile Olimpului: punerea lor în discuție și acordarea dreptului celui care ascultă mitul să aibă unele îndoieli, iar pentru înlăturarea lor să pună întrebări. Au apărut astfel noile "mituri științifice" sub forma "teoriilor-reflector". Acestea din urmă oferă o nouă
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fie lesne de decriptat - chiar dacă mai greu de epuizat. Când răspunde ambiguu reprezintă ceva „greu”, complex, ceva ce elaborează sofisticat pe marginea unui flux muzical de o brutală evidență - cu toate că se consumă relativ repede. Din această perspectivă există: 1) partituri argumentative (relatând situații sonore bazate pe explicite intenții demonstrative) și 2) partituri indicative (ce înfățișează o realitate de fapt, fără un pronunțat descriptivism analitic). Pe de o parte dorința de a explica prin livrarea de răspunsuri cu un mare coeficient de
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
descriptivism analitic). Pe de o parte dorința de a explica prin livrarea de răspunsuri cu un mare coeficient de certitudine, iar de partea cealaltă stimularea căutării răspunsurilor prin intenția de a arăta în loc de a elucida. Asta nu înseamnă că partiturile argumentative pot fi mai explicite în timp ce partiturile indicative pot fi mai cuprinzătoare. Ambele implică totuși o improprietate funciară de natură să excludă uneori comentariul unilateral și să încurajeze instalarea subtextelor și a conotațiilor. Ceea ce face ca într-o partitură argumentativă
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
argumentative pot fi mai explicite în timp ce partiturile indicative pot fi mai cuprinzătoare. Ambele implică totuși o improprietate funciară de natură să excludă uneori comentariul unilateral și să încurajeze instalarea subtextelor și a conotațiilor. Ceea ce face ca într-o partitură argumentativă, pe măsură ce te apropii de adevăr, notația să devină tot mai aproximativă, și invers, într-o partitură indicativă, luarea în posesie a adevărului să impună sporirea preciziei semiografice. Bineînțeles, admițând că adevărul în muzică nu se exprimă (doar?) prin reguli mecanice
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
transcrie două secvențe din text care conturează dimensiunea temporală, să prezinte rolul verbelor la timpul imperfect și să ilustreze, cu două exemple, trăsăturile genului epic. La al doilea subiect, elevilor li s-a cerut să scrie un text de tip argumentativ, de 160 - 300 cuvinte, despre rolul campaniilor de promovare a unui stil de viață sănătos. La al treilea subiect, elevii trebuie să redacteze un eseu de 600 - 900 pe baza unui text de Mihai Eminescu. SUBIECTE și BAREM LIMBA ROMÂNĂ
SUBIECTE LIMBA ROMÂNĂ. BACALAUREAT 2014. BAREM, după orele 15,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72177_a_73502]
-
cunoaștere, aspecte care fac accesibilă interpretarea nu doar a acestui poem și mergând până la noțiunile de logică (propoziții logice și erori logice, silogisme, paralogisme, truisme, paradoxuri etc.) necesare a fi înțelese și aplicate/evitate conștient pentru însușirea demersului discursiv și argumentativ, dar și pentru analiza comicului de limbaj în comedii, a unor texte non literare sau a unor savuroase discursuri din Istoria ieroglifică. Ca să nu mai vorbim de caracterul unor texte postmoderniste incluse în manualele școlare (precum Cartea de bucate a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
și îndelung neîndreptățit poet contemporan poartă semnătura lui Theodor Codreanu și se intitulează Cezar Ivănescu transmodernul (Princeps Edit, Iași, 2012). Cartea, de o densitate eseistică ieșită din tiparele consacrate ale ceea ce îndeobște se numește o monografie, frapează prin uriașa forță argumentativă a exegetului de a-și motiva demersul critic, de a depista și urmări, de-a lungul întregii istorii a omenirii, filoane culturale, filozofice, morale, etice, psihologice, științifice, mitologice și religioase, de a demasca jocurile de culise ale culturnicilor ce, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noutăți asupra personalității poetice și asupra mecanismelor creației, altfel spus, comprehensiune eliberată de prejudecăți de interpretare în ceea ce îl privește pe George Bacovia. Lucrarea exegetică se întitulează Complexul bacovian (Junimea, Iași, 2002) și se remarcă prin echilibru, consecință a rigorii argumentative și acribiei documentaristului. Complexul bacovian este cartea care ajunge la soluționarea tendințelor contrarii una alteia și amândouă spiritului bacovian: minimalizare, pe de o parte, punctul comun al teoriilor din această zona hermeneutică este ideea decadenței; pe de altă parte, idealizarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
templul" lui Th. Codreanu Este greu să scrii cronică literară despre o carte de aforisme, glose și notații politice. Fragmentarismul său sclipește (sau nu), te oprește pe câte un pisc (sau la poalele lui), dar te lipsește de o linie argumentativă care i-ar putea descrie specificitatea. Pe aceasta o poți eventual surprinde, ca într-un act de extaz, însă a o face sesizabilă altuia... Mai potrivit pare un comentariu asupra ansamblului obținut prin comasarea fragmentelor. Așa-ceva a întreprins cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-au dedicat, sau se dedică astăzi Dreptului și sinuozităților sale (nu o dată Întortocheate!) socialpolitice. Alături de impresionanta Operă a filosofului neokantian, pe care o prezintă În toate articulațiile esențiale, autoarea lucrării face sublinieri, din practica juridică actuală, atunci când asumă eșafodajul argumentativ caracteristic al Teoriei dreptului. Capitolul al-IV-lea insistă, persuasiv, asupra Binarității raportului dintre „ceea ce trebuie să se facă” și „ceea ce nu trebuie Împiedicat să se facă”. Cu o foarte bună informație bibliografică, Întemeiată pe distincțiile Logicii speciale ale Științelor dreptului, Vanda
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conținut banal ambalat într-o structură impecabilă. în modul său de abordare a retoricii găsim aceeași preocupare: punerea artei oratorice în slujba unor cauze juste și bune din punct de vedere filosofic. Contra captării acestui instrument sublim care este tehnica argumentativă de către oamenii politici - o piatră în grădina lui Piso? -, Philodemos laudă meritele unui instrument în slujba unei cauze demne. El respinge atât abilitatea dialectică pură fără conținut, cât și ideile necinstit prezentate, propuse sau susținute. în Despre semne, Philodemos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
autorul mizează pe faptul că cititorul cunoaște deja că organizatorii festivalului au protestat de mai multă vreme împotriva construcțiilor înalte din zonă, construcții care afectează imaginea rustică a stațiunii. Chiar și așa, nu e limpede ce caută în această ecuație argumentativă căluții de mare sau de ce autorul contabilizează la grămadă cântăreții și trupele de artiști: 42. În principal, neclaritatea este generată de echivoc. Imprecizia decodării poate să provină din trei neglijențe de ordin: gramatical, semantic și logic. Gramatical. Proasta gestionare a
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mulțimea călătorilor din stație, gesturile pe care le fac etc.) nu numai că plictisește, dar poate să creeze o nedorită impresie de stranietate, de incredibil. Cum spuneam, a fi veridic înseamnă să fii coerent pe toate planurile: semantic, gramatical, logic argumentativ. Credibilitatea este un efect, și nu un scop în sine. Dușmanul credibilității este, adeseori, inconsecvența, alăturarea întâmplătoare a unor detalii descriptive, trecerea necontrolată de la figurativ la concret și invers (exemple: „Cu aripile sufletului larg deschise, intră în magazin”, „Atmosfera din
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și la enumerarea amalgamată de mai sus, vom observa că toate sinonimele discursului definesc o trăsătură esențială: emisie verbală adresată unei persoane sau mulțimi concrete. Tocmai acest lucru îndreptățește pe unii teoreticieni (Ducrot, 1984) să considere că orice discurs este argumentativ, de vreme ce este capabil să modifice - agresiv sau nu, declarat sau indirect - opinia, starea de spirit, valorile interlocutorului. Având un emițător și un receptor în carne și oase, plus un mesaj concret și lizibil, bazat pe un cod nemetaforic (neliterar), putem
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și modifică orizontul de așteptare al lectorului. Fontanier (1977) numește mai multe tipuri de descriere: topografice, cronografice, prosografice (descriere de corpuri), portretistice, etopoice (descrie vicii, calități) etc. Folosită în reportaj, anchetă, feature etc., descrierea poate să aibă o puternică funcție argumentativă, asigurând indirect eficacitatea comunicării. 3) Explicația Este acel discurs care face ca cineva să înțeleagă ceva. Implică distanțarea și calitatea de martor. De regulă, ea se realizează prin două demersuri: - analitic (degajă principii); - sintetic (pune în relație, detașează singularul). Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
reacții. 8) Figurativul Îl întâlnim ca atare foarte rar în presă. În schimb, e bine reprezentat în slogan, graffiti și proverb. 9) Discursul polemic Act reactiv, polemica exprimă dezacordul, contestarea. Are mai multe trăsături de bază: dezacordul; falsificarea conținutului; natura argumentativă (sofismele); descalificarea țintei (sancțiunea, până la anulare). 3.1.1. Discursul descriptiv și legea alternanței Viața este făcută din detalii, iar descrierea, la fel. Ceea ce ordonează aceste detalii este ideea și observația-cheie (o senzație, un miros, o nuanță de culoare etc
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
că orice paragraf se constituie în jurul unui enunț-cheie. Trecerea de la o idee la alta, de la un aspect la altul, ridică o mare problemă: elementul de legătură. În genurile de comentariu, acest lucru este ușor de realizat. Ne gândim la virtuțile argumentative ale corelativelor: pe de altă parte, ar mai fi de adăugat, nu e mai puțin adevărat, greșesc cei care, într-adevăr etc. În reportaj sau anchetă, lucrurile se complică. În primul rând, acest gen de corelative sunt (cu mici excepții
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dreptate, David Randall (1998, pp. 180-182) insistă asupra acestui procedeu, fără de care orice text ar fi monoton și lipsit de flexibilitate. Orice articol de mari dimensiuni se construiește, de fapt, din câteva mari respirații (secvențe) fie ele descriptive, narative sau argumentative. În succesiunea lor, aceste secvențe impun textului o anume sonoritate. E ca o piesa muzicală vag melodică, contrapunctată de alternanță (lung/scurt) și de unele ruperi de ritm. Secvența este echivalentul paragrafului, fără a se confunda cu el. Ea înglobează
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aceste capitole vor fi compuse din secvențe mai mici - paragrafe de dimensiuni diferite. Între timp, dar, totuși, chiar dacă etc. pot fi elemente de legătură, însă ar fi indicat să le evitați. Motivele sunt diverse: devin monotone, fac parte din recuzita argumentativă și, prin urmare, diminuează din expresivitate și fluență. Este de preferat să folosim ca element de legătură între secvențe fie propoziții care încep cu gerunziul, fie intercalând discursul personajului cu observația gesturilor, a camerei etc. Utilizat cu măsură, gerunziul are
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de comentariu, de teren și de birou), regula de aur a presei angloamericane (nu amestecați niciodată genurile) rămâne, până la urmă, un frumos deziderat. Să o spunem răspicat: în afară de știre, în presă nu avem genuri pure. Avem doar procedee stilistice și argumentative care migrează curajos și novator de la un gen la altul. Dacă Benedetto Croce refuza împărțirea literaturii în genuri (susținând că nu există decât poezia și restul), finalmente, și teoria presei trebuie să accepte că, în jurnalism, doar știrea (informația) este
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
operat pe trei segmente importante separate: dezvoltarea implicării, utilizarea conflictului și apariția coeziunii în urma utilizării microgrupurilor (10 - valoarea maximă, 1 - valoarea minimă). Vom observa astfel că anumite avantaje și dezavantaje par a fi produse - fapt aparent paradoxal - din aceeași tulpină argumentativă (spre exemplu, stimularea creativității și afirmarea participanților versus pierderea sistematicității și rigurozității, dezinhibarea membrilor versus rutina lucrului în același grup, microgrupul devine mai omogen versus dezinteresul pentru alți elevi din afara grupului etc.), ceea ce ne confirmă perspectiva de redefinire a conceptului
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
riguros tratament logic la Anselm de Canterbury sau la Thoma de Aquino. O dată cu trecerea timpului și potrivit cu sensul În care a fost considerat, argumentul a cunoscut mai multe modificări. În același timp, au fost produse diferite consecințe ale acestei dezbateri argumentative, după cât de diferite au fost intențiile care i-au animat pe autorii lor. La extreme se află, de o parte Sfântul Anselm, care produce o demonstrație referitoare la necesitatea existenței lui Dumnezeu, de cealaltă William de Ockham, care susține că
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Principiile filosofiei, pentru că intenția autorului era ca această lucrare, care cuprinde, În cele patru părți ale sale, Întregul gândirii carteziene, să fie un manual al filosofiei sale. De aceea aici regulile scolastice de prezentare a materialului sunt mult simplificate. Repetiția argumentativă din Meditații metafizice, avem În vedere reluările din Meditația a patra, avea așadar rolul de a demonstra valabilitatea principiului care tocmai fusese demonstrat. Datorită faptului că Întreaga demonstrație se autosusține, putem admite sugestia, pe care Descartes Însuși o promovează, că
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
le-au descris cu ajutorul unor caracteristici și criterii pe care le pretindeau a fi clare. Se întâmpla așa tocmai pentru a pune bazele viitoarei concluzii, a succesiunii socialismului de după capitalism. Succesiunea modurilor de producție este practic un artificiu de tehnică argumentativă în favoarea acumulării și schimbării sociale. De fapt schimbarea socială este, aș cum vom dovedi, un proces mult mai complex și mult mai subtil, care nu are nimic a face cu dorințele ,,tovarășilor". Dezvoltarea de tip social are un caracter continuu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]