2,289 matches
-
după ingerare, transferul de identități din plan ipotetic în plan real. Astfel, pe lîngă distinsul doctor Jekyll, s-a născut domnul Hyde, un alter-ego malefic latent, care, treptat, se impune, scăpînd de sub controlul compusului anorganic și anihilîndu-și, pur și simplu, arhetipul - personalitatea doctorului Jekyll ca atare. Din exegeza asupra textului se desprinde cu ușurință un clișeu critic, repetat pînă la trivializare și devenit de aceea automatism interpretativ: umanitatea este dublu dimensionată, pendulînd între polii binelui și răului. Ultimul deține totuși capacitatea
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
personalizat, depersonalizat și repersonalizat, într-o derutantă mișcare de structuri. Procesul acesta este sui-generis și nu altceva ne invită doctorul Jekyll să vizualizăm în legătură cu propria sa dedublare. În final, domnul Hyde scapă de sub controlul compoziției chimice și, implicit, de sub tutela "arhetipului" - Henry Jekyll -, luînd contur singur, prin "jocul substituției": "M-am dus la culcare Henry Jekyll și m-am sculat Edward Hyde. Cum putea fi acest fapt explicat?ș...ț. Și cum putea fi acest lucru remediat?". Mica ipocrizie a fostului
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
rămas bun de la noi, la sfîrșit, văzînd "cele ce urmează ca privind pe altul și nu pe mine însumi." Aceasta este o aluzie nu atît la supremația răului în univers - cum s-a crezut multă vreme -, cît la neputința unui arhetip de a evita propria sa disoluție istorică.
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
Elisabeta Lăsconi Celălalt chip al feminității În finalul capodoperei sale, Faust, Goethe, proclamă supremația unui arhetip: "Eternul feminin ne înalță în tării". Așadar, feminitatea angelică generează ascensiunea spirituală a bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura luminează sonetele lui Petrarca. Secolele XIX și
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
spirituală a bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura luminează sonetele lui Petrarca. Secolele XIX și XX accentuează partea nocturnă, întunecată a naturii feminine: romanul naște alte arhetipuri și constelează alte complexe, ca Doamna Bovary sau Lolita. De-a dreptul diabolice sunt însă personajele din două cărți de mici dimensiuni, aproape egale ca număr de pagini, aparținând unor spații culturale și timpuri diferite: micul roman Domnișoara Christina de
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
fantasticului românesc. Mai multe lecturi vor lămuri pe cititorul avizat și pasionat de fața ascunsă a ficțiunii, că ambele scrieri au numeroase taine încifrate, dincolo de istoriile spectaculoase. Romanul eliadesc rescrie, în variantă feminină, binecunoscutul mit al strigoiului, totodată reia câteva arhetipuri vehiculate frecvent de la romantism încoace, ele abat atenția de la structura de adâncime. Povestea transcenderii graniței între viață și moarte prin iubire, ca și a predestinării se prefigurează în basmul fiului de cioban căruia ursitorile îi hărăzesc să se îndrăgostească de
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
teatru Furtuna pare un text lipsit de vlagă. Intenția optimistă ce străbate cuvintele cere parcă să fie rostită în șoaptă. Imaginația mea, dezvăluind resorturile secrete ale textului shakespearean, se adună în jurul unei imagini pe care o consider un fel de arhetip. Este vorba de acel spectacol sărbătoresc în care un mare artist își ia adio de la colegi și de la publicul său credincios. Mă gîndesc, în același timp, la piesa într-un act a mult rafinatului Cehov, Cîntecul lebedei. Un spectacol de
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
și modernitate, între simplitatea vocii inițiale a dezrădăcinatului și complexitatea rostirii sale pe planul unei culturi poetice care a evoluat. De la premisele universului arhaic poetul ajunge la un rafinament nervos ce-și caută efectele fără a se pierde din vedere arhetipul. Mai mult decît de Blaga, asemenea versuri ni se înfățișează precedate de "notațiile" lui Emil Isac, primul poet ardelean "modernist", cu alura lor de confruntare între "sănătatea" țărănească și tentația "decadentă": "Scriu data zilei de început oglindit într-o piatră
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
riguros controlate logico-matematic, fie imagini sonore concrete aparținând realității înconjurătoare ori ficționalității interioare, convertite în genuri și forme quasi-programatice sau, în orice caz, solidare unui imaginar de nuanță ilustrativă. Unitatea în varietate a muzicii irlandeze pare a nu abandona un arhetip sonor fără să-l facă să parcurgă logaritmii săi esențiali. Există, desigur, o sumă de modele europene pe care compozitorii insulari simt nevoia să le exerseze astfel încît, prin înlăturarea valorilor necunoscutului (în fond, ale alterității), natura școlii irlandeze să
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
un trecut ocultat de nefastul "realism socialist".E o ofrandă dar și un soi de sacrificiu al poetului care-și subordonează puternicul impuls individualizant viziunii unei colectivități arhaice. Energia, dispoziția rebelă, intransigența trec în contul universului mitic autohton, comunicînd cu arhetipul unui sat pe cale de dispariție. În fond avem a face cu un sămănătorism trecut prin adîncimile creației lui Blaga și surprins în starea sa de criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent al unui mediu intrat
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
de ele, le pun în lădiță. D.P.: Și le stochezi acolo cam pe cele care alcătuiesc un volum? M.P.: Da. Acolo stau caietele cu ciorne și cu tot felul de manuscrise ale ultimului volum încheiat. Din când în când, vin arhetipurile" D.P.: Și titlul volumului când îl dai? Când începi să scrii, când ajungi pe la mijloc sau abia când închei o carte? M.P.: Depinde. De pildă, titlul Loc psihic mi-a venit în momentul în care mi-a venit și poemul
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
Un tablou în care, exact așa, există un spirit care se sprijină de catul ușii și care contemplă o tânără frumoasă, goală, odihnindu-se pe burtă. El o veghează... Cam așa e și îngerul tău. M.P.: Eu cred că-s arhetipuri. Adică, eu nu fac nimic, eu nu forțez, nici măcar nu citesc poezie cu îngeri. Ceea ce-mi spui tu îmi dovedește asta. Din când în când, vin arhetipurile, ies arhetipurile la lumină. Nu poți scoate din tine decât ceea ce ai
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
veghează... Cam așa e și îngerul tău. M.P.: Eu cred că-s arhetipuri. Adică, eu nu fac nimic, eu nu forțez, nici măcar nu citesc poezie cu îngeri. Ceea ce-mi spui tu îmi dovedește asta. Din când în când, vin arhetipurile, ies arhetipurile la lumină. Nu poți scoate din tine decât ceea ce ai, iar la mine e foarte activat acest arhetip. De pildă, ani de zile am visat, încă de când eram copil, că urc o scară de leațuri șubrede și că
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
așa e și îngerul tău. M.P.: Eu cred că-s arhetipuri. Adică, eu nu fac nimic, eu nu forțez, nici măcar nu citesc poezie cu îngeri. Ceea ce-mi spui tu îmi dovedește asta. Din când în când, vin arhetipurile, ies arhetipurile la lumină. Nu poți scoate din tine decât ceea ce ai, iar la mine e foarte activat acest arhetip. De pildă, ani de zile am visat, încă de când eram copil, că urc o scară de leațuri șubrede și că e noapte
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
forțez, nici măcar nu citesc poezie cu îngeri. Ceea ce-mi spui tu îmi dovedește asta. Din când în când, vin arhetipurile, ies arhetipurile la lumină. Nu poți scoate din tine decât ceea ce ai, iar la mine e foarte activat acest arhetip. De pildă, ani de zile am visat, încă de când eram copil, că urc o scară de leațuri șubrede și că e noapte, iar eu urc, urc și, la un moment dat, scara, care e un gard, de fapt, un gard
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
scara de leațuri se rupe și eu mă rostogolesc. Ani de zile am visat acest vis și l-am tot descris în poeme. Visam căderea și, într-o zi, mi-am dat seama ce e asta: scara lui Iacob. E arhetipul din Biblie. D.P.: În timp ce medicii ar explica-o mult mai simplu, fiziologic, ca o cădere de tensiune sau o disfuncție a inimii. Așa mi s-au explicat mie visele de genul ăsta, cu căderi în gol sau cu plutiri în
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
paradis, natura poate avea un efect moral asupra omului. Dacă natura e în continuare bună, se pune întrebarea de ce nu s-a păstrat paradisul în forma originală. Răspunsul teoreticienilor grădinii peisagere e că paradisul, considerat un fel de colecție de arhetipuri, s-a risipit pe întreg pământul, nemaiputând fi recunoscut decât dacă ar fi fost privit de sus, din cer, de către Dumnezeu. Astfel și-ar fi pierdut și efectul asupra omului. De aceea parcul englezesc are drept scop adunarea cât mai
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
urât, crud, mâlos, naturalist - în maniera lui Caraion." (p. 133). În fine, în Omul cu ochii plesniți (poemul reprezentativ pentru noua sinteză) este vizitat un atelier subuman și diavolesc, călătorul privind către punctul nodal și originar din care descind și arhetipurile, și concretele. O expediție care, pornind de la Goethe, pare să străbată infernul lui Dante. Ca în cazul oricărei cărți adevărate de critică literară, închid volumul solid și original al lui Virgil Nemoianu cu dorința de a-l reciti imediat pe
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită.
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
le luăm pe rînd. Stabilirea textului canonic. În privința felului cum s-a constituit în timp forma definitivă a Bibliei ebraice, specialiștii au emis patru teorii ce-și dispută întîietatea. Prima teorie, aparținînd lui Paul Lagarde, susține că a existat un arhetip, un text original primordial din care au provenit apoi versiunile secundare, al căror conținut e mai mult sau mai puțin modificat. Așadar întreaga tradiție ebraică se sprijină pe un singur prototip. A doua poziție, cea a lui Rosenmüller, susține că
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
deosebit de onorante pe care Corneliu Dan Georgescu le-a parcurs cu rezultate remarcabile: etnomuzicolog la "Institut für vergleichende Musikstudien und Dokumentation" între 1989-1991 și la "Freie Universität" între 1991-1994, ambele din Berlin.) - Sunteți unul dintre cei mai avizați teoreticieni ai arhetipurilor sonore. Cu două decenii în urmă, Ștefan Niculescu vorbea despre o direcție arhetipală în componistica secolului 20. Cât de actuală (ori de prezentă) mai este ea acum? - Accepțiunea care se acordă acestei noțiuni este uneori atât de vagă, încât trebuie
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
componistica secolului 20. Cât de actuală (ori de prezentă) mai este ea acum? - Accepțiunea care se acordă acestei noțiuni este uneori atât de vagă, încât trebuie mai întâi să precizez pe scurt ce înțeleg eu și ce înțeleg alții prin arhetip muzical, pentru a nu crea și mai multă confuzie: eu definesc astfel un fel de cadru psihologic, un nivel primordial al muzicii (în sensul lui C. G. Jung), funcționând "înaintea" celui semantic sau estetic, existent deci în orice fel de
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
temă, în acei ani încă neabordată teoretic de nimeni. Cam în același sens folosește și Dan Dediu mai târziu această noțiune, ca bază pentru o încercare de sistematizare. Accepțiunea acordată de Octavian Nemescu este intens colorată simbolic, el subînțelegând prin arhetipuri, cel puțin la început, un conținut religios-creștin. în general, Nemescu îmi pare înclinat către o metaforizare a domeniului, ceea ce nu vine în contradicție cu noțiunea de arhetip, care - după Jung - nu poate fi descris decât alegoric. Uneori se denumesc diferit
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
sistematizare. Accepțiunea acordată de Octavian Nemescu este intens colorată simbolic, el subînțelegând prin arhetipuri, cel puțin la început, un conținut religios-creștin. în general, Nemescu îmi pare înclinat către o metaforizare a domeniului, ceea ce nu vine în contradicție cu noțiunea de arhetip, care - după Jung - nu poate fi descris decât alegoric. Uneori se denumesc diferit aceleași idei. Se folosește însă mai ales accepțiunea foarte generală în sens platonician, conform căreia, tot ce este mai simplu ar fi arhetipal; în muzici tradiționale pot
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
generală în sens platonician, conform căreia, tot ce este mai simplu ar fi arhetipal; în muzici tradiționale pot exista asemenea structuri simple - cu cât este un gest muzical mai primitiv, "natural", mai puțin "înflorit" cultural, cu atât este mai aproape de arhetip. în studiile scrise pe această temă am folosit de la început termenul de "arhetip muzical" (și nu arhetip sonor) tocmai pentru a evita confuzia cu arhetipurile la nivel fizico-acustic, care nu sunt rezultatul unei activități umane. Referitor la interesul pentru arhetipuri
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]