1,821 matches
-
ideea cremațiunii umane. Prin Flacăra Sacră, urmând un model occidental, se putea trece la o nouă etapă în dezvoltarea cremațiunii în România, realizată prin mijloace mult mai directe și eficace de propagandă. Prin urmare, apariția în paginile revistei a contribuțiilor arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu era una necesară, deoarece oferea un punct de sprijin provenind din interiorul retoricii ortodoxe, chiar dacă exponentul său era, la acel ceas, marginalizat complet, prin excluderea sa din rândurile clerului ortodox. Din punct de vedere teologic, Șerboianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a unor posibile argumente de natură teologică și nu numai, precum și, raportat la momentul reprezentat de anul 1934, un act de mare curaj. Prima parte a studiului său apărut în numărul 1 al revistei Flacăra Sacră a fost semnată de către arhimandrit cu un pseudonim, pe care, după unele indicii, se pare ca l-a mai folosit în alte apariții ale sale din presa vremii: Piconșer. De altfel, în al doilea număr al Flăcării Sacre se preciza limpede că sub pseudonimul Piconșer
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pământului"131. Prima parte a articolului era o introducere în tematica propusă. Șerboianu prezenta astfel o privire generală asupra percepției cremațiunii în epocă, raportată la spiritul ce caracteriza Biserica Creștină, cât și cel propriu acelor vremuri. Semnificativ este faptul că arhimandritul se referea la Biserica Creștină în general și nu menționa deloc confesiunea ortodoxă. El critica Biserica, ca fiind o stavilă în cazul progresului, în ciuda faptului că creștinismul era "cea mai ideală și perfectă religie în principii"132. Spiritul "excesiv conservator
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
diverse servicii religioase etc. În această ordine de idei, el admitea deschis că reprezentanții bisericii puteau comite erori, care dacă persistă se transformă în chestiuni de discuții publice. Concluzia acestei primei părții a studiului său denotă cu putere faptul că arhimandritul se situa în tematica incinerării nu pe poziții antireligioase, ci anticlericale, aspect pe care a ținut să-l sublinieze de la bun început. Următoarele două părți ale studiului său se axau pe o istorie a Bisericii Creștine, din primele sale secole
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a ținut să-l sublinieze de la bun început. Următoarele două părți ale studiului său se axau pe o istorie a Bisericii Creștine, din primele sale secole până în veacul XX135. O asemenea parte își avea semnificația și economia sa în intervenția arhimandritului, jucând un rol introductiv pentru cititori. Astfel, se trasa profilul primilor creștini, influențați de un idealism evident, preluînd o serie de moșteniri păgâne în practica religioasă. Se sublinia astfel importanța diverselor sinoade ecumenice și a fixării dogmelor și canoanelor pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
concesiuni reciproce titlul de națională și de stat"136. Marea schimbare se petrecea odată cu secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, care afirmau un nou spirit cel științific în contradicție cu diverse prejudecăți și chiar cu religia creștină. Însă arhimandritul vedea aici o primă minune petrecută după mai multe secole, și anume faptul că reprezentanții diverselor biserici creștine și nu numai au înțeles și au încercat să explice faptul că între acest nou spirit științific și învățăturile religioase nu ar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
diverselor biserici creștine și nu numai au înțeles și au încercat să explice faptul că între acest nou spirit științific și învățăturile religioase nu ar fi fost vreo discordanță. Astfel secolul al XIX-lea a marcat pentru biserica creștină, după arhimandrit, trezirea la o nouă viață, marcată prin tot felul de interogații noi și stimulative pentru spiritul uman (statutul sufletului înainte de naștere; a femeii, în comparație cu cel a bărbatului; a îngerilor; a cremațiunii; a curentului electric ș.a.m.d.). O asemenea situație
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lumina credinței. Întrebarea " Cine este mai ateu, mai liber cugetător și mai francmason? Cel ce dă binecuvântarea religioasă sau cel care o refuză, din interese inavuabile"140 are astfel valoare de simbol și tălmăcește întreaga atitudine în tematică adoptată de către arhimandrit. Într-o asemenea direcție se deschide calea înspre explicarea "celebrului" citat biblic " Pământ ești și în pământ te vei întoarce", a cărui proporție era nejustificată în limpezirea atitudinii anti cremaționiste a Bisericii Ortodoxe Române. Acest motiv biblic, considerat un stereotip
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Pământ ești și în pământ te vei întoarce", a cărui proporție era nejustificată în limpezirea atitudinii anti cremaționiste a Bisericii Ortodoxe Române. Acest motiv biblic, considerat un stereotip, constituia în fapt obiectul unei întregi părți din studiul lui Șerboianu 141. Arhimandritul avea astfel dreptate, deoarece acest citat și astăzi are o mare forță în elementele uzitate de către Biserica Ortodoxă pentru a respinge cremațiunea. Inclusiv în scandalurile de dată recentă legate de deschiderea unui crematoriul uman la Cluj Napoca, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-se acestui proiect 142. Șerboianu demonta astfel faptul că acest citat ar reprezenta un argument biblic al respingerii cremațiunii, reliefând situația în care clericii ortodocși îl invocau bazându-se, în esență pe ignoranța enoriașilor în ceea ce-l privește. Prin urmare, arhimandritul îl explica pe larg, atât în contextul biblic, cât și în sensul posibil al deslușirii sale pentru creștinii vremurilor de atunci. El recurgea la largi citate biblice din Cartea Facerii, pornind de la facerea lui Adam și moartea sa pe Pământ
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceea că sensul anticremațiune, atribuit respectivului citat de către clericii ortodocși, era complet eronat, acesta trebuind luat într-un sens mai larg, care nu ar cuprinde întreg versetul, ci mai multe: cele din Cartea Facerii III, versetele 17-20. Sensul atribut de către arhimandrit acestui citat era așadar următorul: "Din tot textul scripturistic, nu rezultă altceva decât că Dumnezeu pedepsește pe omul cel dintâi, întorcându-l să LUCREZE pământul din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el"143. Această idee
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
părți a studiului său, Șerboianu arăta că cremațiunea se supunea principiului chimic "totul se transformă, nimic nu se pierde" și astfel "cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat"145. Privind la modul general întreg studiul arhimandritului se poate considera că acest fragment este unul dintre cele mai relevante și bine argumentate dintre toate: alegea să explice și să contracareze, întemeiat, poate cel mai puternic argument extras din Biblie pe care s-a bazat și se bazează
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Geneză, respectiv Cap. XXXI, din I. Samuel. v. 11-13)146. Odată cu partea a șaptea a studiului, Șerboianu încerca să explice originea cremațiunii, într-o notă evident subiectivă. Acest subiectivism ducea la speculații, explicabile și prin nivelul științific al vremurilor sale. Arhimandritul considera astfel că începuturile cultului morților se legau de "gradul de cultură, de credință religioasă și de viețuire în societate", fiind active doar din momentul în care decesul era însoțit de vreun ceremonial 147. Stabilea de asemenea și o apariție
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o asemenea afirmație este complet greșită, în Paleolitic practicându-se înhumarea, iar incinerarea apărând doar sporadic în perioadele ulterioare și extinzându-se puternic în fazele finale ale Neoliticului 148. Prin urmare, remarc, din nou, caracterul speculativ al celor afirmate de către arhimandrit, chestiune care, în opinia mea, nu știrbește cu nimic contribuția sa. Aceasta se datorează faptului că Șerboianu căuta explicații și, fiind evident subiectiv, nu avea cum să nu comită erori de interpretare. Partea dedicată focului din studiul său trebuie pusă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu comită erori de interpretare. Partea dedicată focului din studiul său trebuie pusă în legătură cu intervenția sa anterioară din Cultura Poporului, menționată mai sus, dedicată semnificației focului pentru alcătuirea societății omenești 149. Remarc din nou aceeași glorificare a focului operată de către arhimandrit, însă de această dată ea se face pe coordonate cremaționiste, ceea ce duce la o nouă viziune adoptată de către Șerboianu. Cu toate acestea, discutând despre foc, el nu menționează decât mult mai târziu, explicit, practica cremațiunii. Or acest lucru demonstrează eforturile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
v. 24), unde se specifica limpede faptul că Dumnezeu a decis să blocheze accesul lui Adam și Eva înspre Pomul Vieții, prin doi îngeri, ce păzeau drumul spre o asemenea "locație" cu săbii de foc. Următoarele două părți din studiul arhimandritului se axau pe modalitatea în care focul este reflectat în Sfânta Scriptură. Primul dintre acestea scotea în evidență situația în care natura focului exprimă divinitatea: Dumnezeu ca foc mistuitor; ca foc strălucitor sau arătarea sa prin foc. Utilizarea focului la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către arhimandrit "mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu cât erau livrate publicului larg, în mare parte incult. De altfel, după cum voi sublinia, el va reveni asupra diverselor zvonuri care circulau în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
că inclusiv "sectanții" aveau uneori dreptate în credința lor, când de pildă respingeau reprezentarea divinității prin icoane. Dacă focul semnifică puritatea divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin foc aceasta ilustra că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar afecta procesul învierii la sfârșitul veacurilor. Identifica două cauze principale ale categorisirii cremaționiștilor drept păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o parte interesele materiale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
40 de Mucenici. În acest punct Șerboianu livra una dintre cele mai relevante întâmplări din Vechiul Testament referitoare la incinerare, care demonstra odată în plus cele afirmate mai sus: Capitolul XXII din Geneză "Jertifirea lui Isaac". Pilda respectivă îi întărea opinia, arhimandritul formulând o concluzie, care poate fi considerată drept un fir roșu al convingerilor sale cremaționiste și de aceea merită citată în întregime: "Însuși Dumnezeu iubește focul; că-l încuviințează și-l consfințește ca pe singurul element purificator și demn de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
calendarului de către forurile ortodoxe. Din nou, Șerboianu invoca, drept exemplu apropiat cremaționiștilor, situația cultelor neoprotestante, ai căror membri avuseseră de suferit stigmatizarea datorită credințelor lor, deși în România vremii Statul garanta libertatea conștiinței și a cultului. Într-o asemenea dinamică arhimandritul își manifesta cât se poate de limpede opțiunea cremaționistă, pe coordonate anticlericale, bazându-se pe respectarea adevăratei credințe, precum și pe logică: "Să fii francmason, liber cugetător ori ateu și totuși să te-nchini, să chemi preotul spre a da ultima
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești?"158. Argumentul de mai sus invocat de către arhimandrit părea, în economia studiului său, drept unul dintre cele mai solide (dacă nu cel mai solid) dovezi a lipsei de netemeinicie a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă Română. Acest lucru explică și faptul că Șerboianu îl integra studiului său într-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dovezi a lipsei de netemeinicie a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă Română. Acest lucru explică și faptul că Șerboianu îl integra studiului său într-o variantă a dialogului cu preoții ortodocși, manieră retorică deopotrivă. Consultarea Liturghierului confirmă cele invocate de către arhimandrit, însă situația arderii sfintei împărtășanii este mai complexă decât a menționat-o el159. De pildă, dacă în aceasta cădea vreo "vietate" (muscă, de exemplu), iar preotul "de frică sau de greață" "nu va putea să înghită Dumjnezeiescul Sânge și vietatea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Hristos: îmbălsămarea și depunerea într-un mormânt săpat în piatră a Mântuitorului ar fi reclamat, în virtutea respectării ad litteram a tradiției, urmarea întrutotul, ca tipar pentru toți creștinii care ulterior au decedat. Dar o asemenea situație a fost rezolvată, după arhimandrit, prin uzitarea simbolului: pânza pentru îmbălsămare și pământul aruncat peste mort, pentru a doua. Astfel, Șerboianu remarca consecvența clericilor de a jongla, ca argumente, doar cu ceea ce le convine pentru interesele proprii: "Va să zică, printr-un proces de abstracție, clericii unde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pământ din piatră; piatră din pământ etc. dar, în ruptul capului, nu voiesc să admită, că și "cenușa" incineratului este tot pământ, asupra căreia însă a reacționat un alt element (focul), mai rapid și mai igienic"168. Celelalte intervenții ale arhimandritului, cu câteva excepții, au același fir conductor: demonstrația justeții cremațiunii, a concordanței sale cu învățăturile creștine, precum și critica forurilor ortodoxe, considerată eronate datorită atitudinii lor față de practica arderii morților. Semnificativ îmi pare în această direcție un articol pe care îl
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
1937, când Șerboianu, remarcând ignoranța dar și necredința, acuza, în mod direct, preoții ortodocși, precum și forurile superiore ortodoxe, de manipulare și interese meschine privind cremațiunea. Față de precedentele sale articole, de această dată tonul adoptat a fost unul mult mai radical. Arhimandritul își delimita poziția pornind de la diversele zvonuri privind crematoriul și operațiunea incinerării care circulau în acea vreme. Printre acestea se numărau arderea la crematoriu a cadavrelor unor disidenți politici, arderea de vii a unor persoane, utilizarea grăsimii pentru prepararea de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]