289 matches
-
Eutaric, ginerele lui Teodoric și prezumtivul urmaș la tron. Având în vedere cine i-a sugerat lui Cassiodor să scrie această operă, sunt de înțeles și unele caracteristici ale ei, Cronica fiind în mod deschis filogotică, așa încât nu vorbește despre arianism pentru că goții erau arieni, trece ușor peste jefuirea Romei de către goți în anul 410 și înglobează și alte detalii care să corespundă acestei cerințe. Totodată, Cassiodor a scris Originile și faptele goților (De origine actibusque Getarum), o istorie a goților
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștin. Astfel, Avitus putea să combine în epistolele sale conținutul dogmatic și intențiile didactice. Astfel e construită, de exemplu, Epistola 1, unde este înglobat Dialogul cu regele Gundobald (Dialogus cum Gundobaldo rege), compus anterior, în care scriitorul apăra ortodoxia contra arianismului. Această operă ne este cunoscută și grație fragmentelor păstrate în scrierile literaților carolingieni Florus și Agobard din Lyon, originari din aceeași regiune (și, ca atare, mai bine informați decât alții). Alte epistole cu conținut dogmatic, specie cu lungă tradiție în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Galia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite particulare. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre misterul Sfintei Treimi (De mysterio Sanctae Trinitatis), din care ne-au parvenit fragmente, ca și un Scurt tratat contra ereticilor (Breviarum adversus haereticos), sau Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), adică extrase
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și apoi al fratelui acestuia, regele Reccared. Între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat probabil de acel episod crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism în 587-589 în cadrul conciliului de la Toledo. În 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămâne aici până la sfârșitul vieții (anul 636), bucurându-se de prietenia și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice Înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie îi redusese mult influența și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol unde aceștia au reacționat energic la provocările lui Nestorios din 429). Diversele scrieri ale lui Chiril în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
polemicii teologice tradiționale în episcopatul alexandrin. Epistola sărbătorească numărul 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lângă dualismul cristologic, și arianismul, reproducând chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte neprecizate mai bine, dar evident ariene), sau condamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte neprecizate mai bine, dar evident ariene), sau condamnă în mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de ex. II, 4, PG 73, 293A). Însă Chiril a dezvoltat polemica sa antiariană, susținând deplina divinitate a Fiului (și a Sfântului Duh), în două opere anume (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. aici, mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Palestina. În timp ce stătea la Constantinopol, a scris o Istorie bisericească prin care își propunea să continue în douăsprezece cărți opera omonimă a lui Eusebiu, până în anul 425; Filostorgios și-a încheiat scrierea în 433. Partizan entuziast al celui mai radical arianism, Filostorgios era convins că cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomius din Cyzic și că Atanasie distrusese Biserica, iar adevărata ortodoxie era aceea a celor considerați eretici. Din nefericire, potrivit istoricului, acești
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sub Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cea a lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cea a lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul producției acestui autor, extrem de preocupat de chestiunile religioase, spre deosebire de cei doi istorici laici, Socrate și Sozomen. Istoria bisericească, așa cum am spus, a fost scrisă în grabă, și stilul reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celor colective. Așadar, ceea ce e resimțit ca necesar este un standard pe care fiecare să-l urmeze. Pentru cei care văd lumea în termenii acestei dileme, nevoia esențială este aceea de leadership"421. O altă ideologie fundamentală, aceea a libert arianismului, se află în relație cu dilema socială specifică jocului privilegiatului, ceea ce presupune că a-i lăsa pe indivizi să-și urmărească interesele individuale va determina apariția unor beneficii colective optime. Se poate vorbi, în acest caz, de un "egoism etic
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
civilizația românească a secolului XVIII, Editura Antet, București, 1996. Barnes, M.R., „The Fourth Century as Trinitarian Canon”, în L. Ayres & G. Jones (ed.), Christian Origins. Theology, Rhetoric and Community, Routledge, Londra, 1998, pp. 47-67. Barnes, Michel René & Daniel H. Williams, Arianism after Arius: Essays on the Development of the Fourth Century Trinitarian Conflicts, T&T Clark, Edinburgh, 1993. Barth, Karl, Protestant Theology in the Nineteenth Century: Its Background and History, intr. de Colin E. Gunton, Wm. B. Eerdmans Publishing, Grand Rapids
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Pavel Însuși, pentru care, cu toate că „Israel a orbit”, până la urmă „Întreg Israelul va fi mântuit” (Romani 11, 26). De altfel, chiar și Nichifor Crainic crede În 1938 că „Biserica e deschisă tuturor” și că „a interzice evreilor botezul” - considerând că „arianismul singur se potrivește creștinismului” - este „o superbă idioție rostită de H.St. Chamberlain” <endnote id="(602, p. 146)"/>. Din anul 1936 Însă, relația de prietenie dintre Mihail Sebastian și Mircea Eliade se deteriorează considerabil <endnote id="(871)"/>. Sebastian simte că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale", fără a i se atribui un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sînt numai acțiunile statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private (organizații, asociații etc.), iar pe de altă parte, sectorul public poate fi un mijloc
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
anul 800. Până atunci, „acest drept aparținuse dintotdeauna Împăratului bizantin”; g) tema legată de filioque. „Prima consemnare publică cunoscută a lui filioque datează de la conciliul al II-lea din Toledo, convocat în 589 pentru a confirma trecerea regelui recaredo de la arianism la catolicism.” Aici s-au mani festat polemicile cu privire la cele două variante creștine: - cea apuseană - Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. El „este garant al unității divine”; - cea răsăriteană - Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl. El „este izvorul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
hérésie dans la littérature grecque, IIe-IIIe siècles, Paris, 1987, 2 vol. Le Culte des souverains dans l’Empire romain, Entretiens sur l’Antiquité classique 19, Vandœuvres-Genève, 1972. Lebon, J., „La position de saint Cyrille dans les luttes provoquées par l’arianisme”, în Revue d’histoire ecclésiastique, 20, 1924, pp. 181-210 et 357-386. Leclercq, H., „Millénarisme”, in Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgie, Paris, 1924, vol. 11, 1, col. 1181-1195. Legasse, S., Les épîtres de Paul aux Thessaloniciens, Paris, 1999. Les
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Au fost propuse trei date: 247, 348 și 350, cea de‑a doua este cea mai plauzibilă. . În controversele cristologice din secolul al IV‑lea se disting patru atitudini principale, două radicale și două moderate. Cele două poziții radicale sunt: arianismul susținut de eunomieni, care nu găsesc nici o asemănare între Tatăl și Fiul, cu excepția lucrării mântuitoare; antiarianismul susținut de homeeni care vorbesc de o „asemănare absolută între Tatăl și Fiul”. Între cele două câmpuri se află niceenii, care propun identitatea termenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale, o limbă gotică literară, de care s-a servit și pentru a traduce Noul Testament. Ulfila era, însă, discipolul lui Arius într-o așa mare măsură, încît, atunci cînd goții se convertiră în masă la creștinism, ei au optat pentru arianism, eveniment încărcat de profunde consecințe pentru viitoarele relații dintre romani și barbari. Al doilea grup de barbari sînt cei ce provin, de astă dată, din Asia Centrală. Între 374-375, echilibrul precar care se instalase la hotarele Imperiului se destramă subit din cauza
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Stăpîn și al Dalmației, Panoniei, în Raetia și Noricum, nu-i mai rămîne decît să cucerească Galia pentru a putea, în sfirșit, pretinde reinstaurarea tronului imperial de Apus. În cea mai mare parte a domniei sale, Teodoric nu a manifestat un arianism foarte militant. Tolerant în privința catolicilor 9, îi lasă să-și practice cultul în biserici, sub oblăduirea episcopilor lor. Dar neînțelegerea religioasă dintre majoritatea italienilor rămași credincioși ortodoxiei și Papei și o minoritate ostrogotă ariană, în cele din urmă, i-a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lui Dumnezeu", el nu cedează întîietatea Romei, trimițînd clerici misionari în provinciile occidentale și afirmîndu-și vocația de păstrător al adevăratei doctrine. Grigore cel Mare este, însă, mai ales apostolul convertirii și al evanghelizării barbarilor. În Spania vizigotă, regele Reccared abjură arianismul încă din 587, sub influența episcopului Leandru de Sevilla. În Italia, regele longobard Agilulf, soț al unei prințese bavareze catolice, se convertește, în 603, la credința romană și-și botează fiul. În Anglia, Grigore trimite un grup de călugări, conduși
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
155, 158, 162, 183, 192, 193, 195, 234, 235, 242, 243, 244, 245, 247, 253 Anglii 20,76,92,108, 141, 143, 183, 184, 188, 189, 192, 196, 224, 246 Anglo-saxoni 25,35,38,91,142 Anthemius din Tralles 49 Arianism 14, 21, 35, 42 Arnaldo de Brescia 136,217 Amulf 96, 128 Assan I 209 Attila 14, 15, 19, 20 Avari 11,26,27,52,71,78,79, 247, 251 Averroes 197, 229, 232 Avicenna 229 Balduin 176, 212 Balduin
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Fiului cu Dumnezeu Tatăl.Formularea oficială și proclamarea solemnă a acestei părți din dogma trinitară, în care oJmoouvsio" a jucat un rol important, s-au făcut cu ocazia combaterii și condamnării ereziei ariene, de unde opor tunitatea prezentării pe scurt a arianismului, din care rezultă importante deslușiri în problema oJmoouvsio" la Sfântul Atanasie cel Mare. Arianismul<footnote Pentru arianism, terenul a fost pregătit `n bună parte de ereziile antitrinitaresubordinaționiste, apărute înainte de veacul IV, cu care teologia se afla în luptă,în căutarea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
trinitară, în care oJmoouvsio" a jucat un rol important, s-au făcut cu ocazia combaterii și condamnării ereziei ariene, de unde opor tunitatea prezentării pe scurt a arianismului, din care rezultă importante deslușiri în problema oJmoouvsio" la Sfântul Atanasie cel Mare. Arianismul<footnote Pentru arianism, terenul a fost pregătit `n bună parte de ereziile antitrinitaresubordinaționiste, apărute înainte de veacul IV, cu care teologia se afla în luptă,în căutarea unor noi formule, mai clare și mai precise, pentru exprimarea fărănici un echivoc a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
oJmoouvsio" a jucat un rol important, s-au făcut cu ocazia combaterii și condamnării ereziei ariene, de unde opor tunitatea prezentării pe scurt a arianismului, din care rezultă importante deslușiri în problema oJmoouvsio" la Sfântul Atanasie cel Mare. Arianismul<footnote Pentru arianism, terenul a fost pregătit `n bună parte de ereziile antitrinitaresubordinaționiste, apărute înainte de veacul IV, cu care teologia se afla în luptă,în căutarea unor noi formule, mai clare și mai precise, pentru exprimarea fărănici un echivoc a conținutului credinței ortodoxe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pregătit `n bună parte de ereziile antitrinitaresubordinaționiste, apărute înainte de veacul IV, cu care teologia se afla în luptă,în căutarea unor noi formule, mai clare și mai precise, pentru exprimarea fărănici un echivoc a conținutului credinței ortodoxe. Fată de subordinațianism, arianismul e un nou mare pas făcut spre extremă, o concluzie logică a subordina-țianismului. Chiar la marele Origen se găsesc unele elemente favorabile apariției arianismului. În concepția lui Origen, cum numai Tatăl este nenăscut (ajgevnnhto") și întru totul independent , iar Fiul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]