529 matches
-
în spate cu gărzile sale de corp. Oxford, văzând vasta linie a armatei lui Richard întinsă de-a lungul crestei, s-a hotărât să-și păstreze oamenii grupați în loc să-i împartă în trei grupuri, cum era obiceiul: avangarda, centrul și ariergarda. A ordonat oștenilor să nu se îndepărteze la mai mult de de steaguri, temându-se că ar putea fi învăluiți. Grupurile individuale s-au strâns aproape, formând o singură masă mare flancată de cavaleri. Lancastrienii au fost hărțuiți cu tunurile
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
aripi înaintate, una dintre care era comandată de nepotul său, Taqi al-Din, însă cavaleria nu se odihnise de când plecaseră din Egipt, iar caii erau epuizați de oboseală. În timp ce Saladin își manevra flancurile astfel încât un deal din apropiere să îi asigure ariergarda, creștinii au atacat linia centrală. Musulmanii au fost puși pe fugă cu pierderi grele, iar proviziile au căzut în mâinile creștinilor. Fiul lui Taqi al-Din, Ahmed, a fost omorât în luptă, iar juristul Diya al-Din Isa a fost luat prizonier
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
ziarul „Ziua”. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. Este coordonatorul "Dicționarului general al literaturii române", vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici. Din 2005, sub numele "Ariergarda avangardei", ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei „Opere fundamentale”. Interviuri
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
24 de kilometri către Tiberias. Părăseau grădinile cu apă din belșug ale Saffuriyei pentru platoul arid din fața lor, unde știau că sarazinii îi așteaptă. Avangarda era condusă de Raymond de Tripoli, cu Balian de Ibelin și Gérard de Ridefort în ariergardă și cu regele și Curtea sa în centru. La început, sarazinii s-au limitat să lovească și să fugă. Cavalerii din centrul coloanei cruciate au fost obligați să se deplaseze cu viteza pedestrașilor, care formau o mânecă protectoare în jurul lor
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
coloană era sortită pieirii, Raymond se pregătește să-i atace pe sarazini cu cavaleria. Dar, înainte de a face acest lucru, primește un mesaj disperat (care s-a dovedit a fi fatal) din partea regelui Guy, care ordona oprirea și ridicarea taberei. Ariergarda epuizată (în special templierii) nu mai putea înainta în ziua aceea. Fără apă, Raymond știa că armata era condamnată la moarte: "Vai! Vai! Sfinte Dumnezeule, războiul s-a sfârșit. Suntem trădați și sortiți morții și pământul este pierdut", i-a
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
este aproape neapărată de germani. Ei au ajuns la pod seara și au stabilit poziții defensive pe capul lui de nord. Dintre celelalte batalioane, Batalionul al 3-lea nu a reușit să străbată până la miezul nopții decât jumate din dinstanță, ariergarda lor trebuind să facă față atacurilor germane, ceea ce a dus la pierderea de timp prețios. Batalionul I a fost fragmentat în timpul deplasării, dar a înaintat pe flancurile liniei defensive germane de-a lungul întregii nopți. La rândul lor, au fost
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
este pânza și ea, vântul”. Sunt un cititor profesionist. Adică, nu pot citi o carte fără a avea în mână un creion. Notez impresii, subliniez cu vinte, corectez. E o deprindere veche. În volumul său de convorbiri cu Andrei Grigor, «Ariergarda avangardei», profesorul Eugen Simion spunea: «Criticul literar devine judecătorul antipatic ce trebuie să spună da sau nu despre opera prietenului dar și a dușmanului său». Însușindu-mi această opinie, voi nota și eu unele observații critice referitoare la cartea prezentată
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
stătător sub conducerea papală ("stato pontificio", sau "stato de la Santa Chiesa"). Expediția contra maurilor s-a pornit pentru a acorda sprijinul cerut de emirul din Saragossa contra emirului " Abd ar-Rahman I" din Cordoba (756 - 788). La retragerea sa din Spania, ariergarda sa a fost surprinsă de către basci. Bătălia de la Roncesvalles care a urmat este cântată în Cântecul lui Roland. Teritoriul din Pirinei era numai în parte sub controlul francilor, acest teritoriu întinzându-se până la orașele Girona, Cerdagne, Urgell și Barcelona. În
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
arnăuți - s-au alăturat pandurilor, ceea ce ridica efectivele lui Tudor la aproximativ 8.000 de oameni, 2.000 călare și 6.000 pedeștri. S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina - Șerbănești (Olt) - Tecuci (Teleorman) - Vadu Lat (Girgiu) pe 10/22 martie 1821. Tudor a trimis o delegație Divanului țării cu un memorandum, prin care cerea unirea tuturor forțelor responsabile ale țării. Pe 16/28 martie
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
mai multă faimă numelui lui Ieyasu. Zi de zi, vremea continua să fie frumoasă. Cei treizeci de mii de soldați mărșăluiau în rânduri negre, pe sub cerul senin de toamnă. Coloana era atât de lungă încât, atunci când avangarda ajunse la Kashiwabara, ariergarda încă mai trecea prin Tarui și Akasaka. Stindardele lor ascundeau cerul. Când trecură prin postul din Hirao, intrând în Takamiya, se auziră strigăte din față: — Mesageri! Vin mesageri din capitală! Trei generali călăreau în întâmpinarea lor. — Dorim să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mare pentru retragerea a zece mii de soldați? Strategii avertizează că, prin firea lucrurilor, înaintarea e ușoară, iar retragerea, dificilă. Dacă un general comite o greșeală, poate suferi nenorocirea anihilării întregii lui armate. — Vă rog, permiteți-mi să mă însărcinez cu ariergarda, se oferi Hideyoshi. Atunci, stăpânul meu o va putea lua pe scurtătura prin Kuchikidani, neîmpovărat de prea mulți oameni, iar la adăpostul întunericului se va strecura afară din această țară a morții. La crăpatul zorilor, restul trupelor se vor putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
doarmă. În sfârșit, în seara celei de-a patra zile, ajunseră la Kyoto, dar între timp mulți obosiseră atât de tare încât erau aproape invalizi. Aceștia, însă, erau cei norocoși. Mai vrednic de milă era omul care își asumase responsabilitatea ariergărzii și, după scăparea armatei principale, rămăsese în urmă cu un mic efectiv, în fortăreața singuratică de la Kanegasaki. Acesta era Hideyoshi. Ceilalți generali, care până atunci îi invidiaseră succesele și îl făcuseră slugarnic și parvenit, se despărțeau acum de el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
HAMAMATSU, castelul lui Tokugawa Ieyasu NIJO, palatul shogunului din Kyoto OMI, provincie a clanului Asai ODANI, castelul principal al clanului Asai ECHIZEN, provincie a clanului Asakura DUȘMANUL LUI BUDDHA În prima noapte de după întoarcerea la Kyoto, ofițerii și soldații din ariergardă, care abia reușiseră să scape cu viață, nu se putură gândi decât la un singur lucru: somnul. După ce-i dădu raportul lui Nobunaga, Hideyoshi se îndepărtă buimac. Să doarmă. Să doarmă. A doua zi dimineață, deschise ochii un moment, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
calamitate. Detaliile încă nu erau disponibile, dar Nobunaga deduse că, atunci când soseau, n-aveau să fie plăcute. Scrâșni din dinți, întrebându-se despre ce fel de calamitate putea fi vorba. Chemându-l pe Katsuie, îi ordonă să preia imediat comanda ariergărzii. Cât despre sine însuși, spuse: — Mă voi retrage imediat și voi zdrobi clanurile Asai și Asakura la Muntele Hiei. — N-ar trebui să mai așteptăm încă o noapte, până la următorul raport amănunțit? întrebă Katsuie, încercând să-l oprească. — De ce? Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Futamata, cu ordine stricte de a nu amâna. Ca răspuns, Ieyasu trimise imediat întăriri, spunând: — Castelul Futamata e o linie defensivă importantă. Dacă inamicul îl capturează, va avea un loc avantajos de unde să-și pornească atacul. Ieyasu însuși dădu ordine ariergărzii, dar mereu schimbătoarea armată a clanului Takeda trecu rapid prin încă o transformare și începu să preseze din toate părțile. Se părea că, dacă făcea acum o singură mișcare greșită, avea să i se întrerupă legătura cu cartierul său general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
multe dezinformări ale inamicului - în sensul că o mare armată a clanului Oda se îndrepta spre sud, pentru a se alătura trupelor lui Ieyasu la Hamamatsu. Generalii lui Shingen își prezentară opiniile: — Dacă Nobunaga sosește cu o armată numeroasă, ca ariergardă pentru Hamamatsu, probabil că ar trebui să chibzuiți cu băgare de seamă problema, stăpâne. Dacă ofensiva asupra Castelului Hamamatsu durează până după Anul Nou, va trebui ca oamenii noștri să ierneze pe câmp. Cu necontenitele atacuri surpriză din partea inamicului, proviziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
surpriză din partea inamicului, proviziile ni se vor termina, iar soldații se vor îmbolnăvi. În orice caz, oamenii vor avea de suferit. — Pe de altă parte, mă tem că ne-ar putea tăia retragerea pe coastă și în alte părți. Când ariergărzii clanului Oda i se vor adăuga întăriri, oamenii noștri vor rămâne prinși pe o fâșie îngustă de teritoriu inamic - situație care nu va putea fi răsturnată cu ușurință. Dacă se întâmplă asta, visul Domniei Voastre de a intra triumfal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
primi ordin să se oprească. Oyamada Nobushige și ceilalți generali se adunară lângă Shingen, pentru a evalua pozițiile inamicului care curând avea să se afle drept în fața lor. După o scurtă deliberare, Shingen ordonă ca o companie să rămână în ariergardă, pe când armata principală își continua drumul plănuit peste câmpia din Mikatagahara. În apropiere se afla satul Iwaibe. Avangarda armatei intrase deja în sat. Oamenii din fruntea acelei procesiuni șerpuitoare de peste douăzeci de mii de oameni nu-i puteau vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
laolaltă, neliniștiți. Shingen tăcea, fără a vorbi cu nimeni. Deși era lucrul la care se așteptaseră, oamenii lor erau loviți și cădeau unul după altul în norul de praf din depărtare, chiar sub ochii lor. Unii, cu siguranță, aveau în ariergardă câte un fiu, un tată sau un frate. Și nu numai dintre vasalii și generalii strânși în jurul lui Shingen. Întreaga armată - până la ultimii pedestrași - privea acum într-o parte, din mers. Călărind în lungul coloanei, Oyamada Nobushige galopă până lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
auzit clar de cei din apropiere, în timpce vorbea din șaua calului: — Stăpâne! Niciodată nu vom mai avea o ocazie ca asta de a masacra zece mii de inamici. Tocmai am fost în recunoaștere să văd formațiunea dușmană care ne atacă ariergarda. Fiecare companie e desfășurată în formație aripă-de-stârc. La prima vedere, pare o armată imensă, dar rândurile doi și trei nu au deloc adâncime, iar centrul lui Ieyasu e protejat de un efectiv mic, egal aproape cu zero. Nu numai atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Asai era aliat, așa că au fost trimiși în grabă zece mii de soldați. Iar când această avangardă a ajuns până la Muntele Tagami, și-au dat seama că atacul din partea clanului Oda era realitate. Odată ce faptul a fost înțeles, au trimis o ariergardă de peste douăzeci de mii de oameni. Asakura Yoshikage considera criza destul de gravă pentru a conduce personal armata. Orice lupte din nordul provinciei Omi erau, în mod evident, extrem de alarmante pentru clanul Asakura, fiindcă armata clanului Asai forma prima linie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Katsuyori reușiră cumva să-l scoată din cursa în care se prinsese. Pentru inamic, era clar că armata centrală din Kai se retrăgea în dezordine. După ce îl însoțiră pe Katsuyori până la un pod din apropiere, generalii reveniră, formând o ariergardă pentru a rezista trupelor de urmărire. Fură doborâți eroic în luptă. Baba îl întovărășise și el pe fugarul Katsuyori și jalnicele rămășițe ale armatei sale, până la Miyawaki, dar în cele din urmă bătrânul general își întoarse calul spre apus, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ceilalți generali și-i informă despre decizia lui Nobunaga, exact așa cum i-o spusese seniorul. Apoi, dădu imediat ordin de a ridica tabăra și a se uni cu armata lui Nobutada. Lăsâmd la urmă forțele lui Niwa și Takigawa, în ariergardă, armata principală a lui Hideyoshi și Araki Murashige începu retragerea. — Shigenori nu s-a întors? întrebă de mai multe ori Hideyoshi, înainte de a părăsi Muntele Takakura. Takenaka Hanbei, care știa exact ce avea Hideyoshi în minte, privi înapoi spre Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vor fi împlinite. Aceste cuvinte ale lui Naoie puseră capăt discuției dintre vasali. Conferința luă sfârșit și Hikoemon primi o scrisoare de angajare a cooperării clanului Ukita, pe care o aduse la Muntele Hirai. Astfel, Hideyoshi câștigă o victorie în ariergarda armatei fără a cheltui nici măcar o săgeată. Cele două provincii, Bizen și Mimasaka, se aliară cu clanul Oda fără vărsare de sânge. În mod firesc, Hideyoshi dori să-și informeze cât mai repede cu putință stăpânul despre fericitul eveniment, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mii de oameni de la comandamentul său de pe Muntele Ryuo nu se clintiră. Hideyoshi amplasă cinci mii de oameni pe platoul din Hirayama și pe cei zece mii de oameni ai clanului Ukita pe Muntele Hachiman. Generalii lui Hideyoshi se postară în ariergarda contingentului din Ukita. Arăta ca primul aranjament al pieselor pe o tablă de go, iar poziționarea propriilor săi servitori în spatele armatei Ukita, care până nu demult fusese aliată cu clanul Mori, era determinată de prudență. Din prima zi a asediului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]