728 matches
-
de răspundere, să pregătim grătarul montat pe balcon. Aveam destulă carne de gătit și o sticlă cu țuică din prune, originară din Germania, de gustat. Cărbunii s-au încins destul de repede, fiind curent pe balcon, iar cotletele turcești de miel, aripioarele și ceafa de purcel și cârnații flamanzi, precum și micii românești, au început să sfârâie de zor. Stând pe balcon, în curent, fiind expuși direct aerului primăvăratic de afară, am constatat imediat că în partea flamandă era ceva mai răcoare decât
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
c-o rază valsează fluturașul, Luând în custodie și-o tufă de verbine. De catifea, suavă, tresare panseluța Narcisele din juru-i bârfesc o lăcrimioară Sub streașina bătrână a prins a plânge vița O albinuță-n grabă și-a rupt o aripioară Trecând ca o furtună prin flori de liliac, Ce-și răspândesc parfumul prin curtea primenită A casei dintre munți... Stau singură-n cerdac Respir cu toată ființa, privesc înmărmurită Splendoarea ce-ți dă-n taină, o liniște divină Tot ce
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
o pătură zdrențuită, năclăită de praf, iar în picioare avea opinci grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii uscați erau numai vânătăi, iar ochiul stâng, umflat ca o ceapă, lăcrima des.» (p. 40). (5) În Bețivul (pp. 61 - 68), ori, mai bine spus, în interesanta „povestire a pseudobețivului“, vocea auctorială se ivește „prin transfer“ de la
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
trezește-ntr-odoară Din amorțirea hibernării mute, Zăpada se topește, o să moară, Gâzele ce se trezesc, sunt sute... Ghiocei, toporași și viorele De sub omătul muribund apar, Cântă natura, ciripit de păsărele, Crivățul, viforul și gerul dispar... Soarele, apare-ncălzind natura Usucând găze pe aripioare ude, Animalele din curți, lasă șura Ieșind, astrul zilei să-l aplaude... Primăvara, aerul învie natura, Animă tot ce mișcă, ce-i viu, Iarna a trecut, a dat jos armura, Verdele inundă ca un fluviu! Pomii infloresc in culori pastelate
TREZIREA NATURII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370241_a_371570]
-
la execuție. A amurgului pentru un om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza radioului - un glas hârâit. Urmașilor mei eu nu le scriu, Nu voi pleca într-un sicriu, Umblând pe două-trei picioare, Mai știi , chiar patru aripioare. Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță, Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea. Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau, Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului TEIUL Surâzând, bătrânul tei Și-a pus florile cercei, Iar mireasma-i de pe vale Poți s-o iei fără parale. Însă, dacă vrei o floare Galbenă, cu aripioare, Cere-i și-o să-ți dea pe dată Floarea cea mai parfumată. Surâzând, bătrânul tei Și-a pus florile cercei. De uimire, cucu-n brazi A uitat să cânte azi, Iar ciocănitoarea mare N-a dat puilor mâncare, Soarele a
TEIUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352767_a_354096]
-
de teamă și de speranță a frumoasei femei, care se îndrăgostise de bestia aia de Vascodagama, italianul acela fanfaron și lăudăros, acel țărănoi grosolan care cînta canțonete napolitane și aria cea vestită a Bărbierului din Sevilla, “Fluturaș nu mai ai aripioare/ Domnul conte ți le-a retezat ... ”, cu o voce puternică de tenor, care le făcea pe femei să se extazieze și, de ce nu, să viseze cu nostalgie la parfumuri rare și la mîngîieri sublime, pe care oricum nu le mai
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
ruptă de la mumă, Prin înșelăciuni, minciună, Prin înșelăciuni, minciună, Ți-au furat limba străbună. Te-au rupt de la munți și mare, De la frați și surioare, De la frați și surioare, De la România mare. Ne rugăm la Mama-Țară Să ne ia sub aripioară, Să ne ia sub aripioară, Despărțirea ne omoară. Of, of, Țara mea, Care domnitor te va salva? RECUNOȘTINȚĂ Mi-ai dăruit viața Să mă înfrupt din cele lumești, Mi-ai dăruit povața De rele să mă păzești: Mi- ai dăruit
CÂNTECELE CETĂŢII (2) (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353072_a_354401]
-
minciună, Prin înșelăciuni, minciună, Ți-au furat limba străbună. Te-au rupt de la munți și mare, De la frați și surioare, De la frați și surioare, De la România mare. Ne rugăm la Mama-Țară Să ne ia sub aripioară, Să ne ia sub aripioară, Despărțirea ne omoară. Of, of, Țara mea, Care domnitor te va salva? RECUNOȘTINȚĂ Mi-ai dăruit viața Să mă înfrupt din cele lumești, Mi-ai dăruit povața De rele să mă păzești: Mi- ai dăruit timpul Prin viață să mă
CÂNTECELE CETĂŢII (2) (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353072_a_354401]
-
am trecut cu el prin moarte pe lună plină când cornul suna... sub soarele din drumul către Mecca sau pe poteca spre Demiurg când fu în stare să-și dea chiar nemurirea lui haihui rostogolindu-se printre luminile dintâi cu aripioare la călcâi cu el ajung de-atâtea ori la voi și vă aprind sub pleoape visul - se poartă iară visul de iubire dulceață de-astă vară elixir e în nopțile lungi de-acum Nu vă temeți să fiți pe drum
SENIN de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347218_a_348547]
-
îi permise brațul. Ața, destul de ușoară, nu se întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi înciudat cum alunecă pe apă, depărtându-se. „Na! Acum nu mai am nici undiță... Cu ce mă joc? Am să
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
cu rouă pământeană. E ,,Luceferița”întruchipată. Și... Luna își pune mâna streașină la ochi, să-i zărească bine pe îndrăgostiți. Indiscreta! Putea să schimbe mai devreme Garda cerului... Surâd. Ba... râd de-a binelea.” Înger, îngerașul meu/ Care-ți fâlfâi aripioara”. (Fără zbor) Invocația, realizată din cele două vocative, crează impresia de prezență a celei dragi. Poezie melodioasă, plină de candoare. ”Cum se face, drac și înger/Steie-n brațe amândoi?” Chiar... În veci n-o să fie iertată o asemenea fărădelegere
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet pleznește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii in valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude, „Simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
are chef de zburdălnicii. Crinii de pădure, cu petalele roze pătate cu purpuriu, ar vrea să se joace cu fluturii, dar numai vreo două buburuze au ieșit la joacă, nici măcar un fluture cu ochi de păun nu dă vesel din aripioare prin preajmă ... O cîrtiță cu ochii mici și blana scurtă și deasă, a ieșit de sub pămînt prin galeria la care tocmai săpa chiar lîngă potirașul delicat și albastru, care s-a speriat: -Vai de mine, tu cine ești?! -Mă scuzați
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
semne Că dă semne primăvara. Nu mai pun în sobă lemne, Frigul nu mai pișcă nara; Mugurii se umflă-n ramuri, Mușchii vegetali și-arată, Se topesc deja pe geamuri Florile de gheață mată; Gâzele încă plăpânde Dau timid din aripioare, Guralive și flămânde Vrăbiile stau la soare; Pe-un pietroi se-ntinde, cască Și se-ntoarce ca o turtă O caraghioasă broască, Ba pe spate, ba pe burtă; Ici și colo în grădină Flori firave-abia deschise... Dă târcoale o albină
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
după cum m-am priceput, finalizarea acestuia. Mi-a fost drag că autorul mi-a cerut acceptul de a însera versuri scrise de mine în paginile sale, firește că am acceptat simțindu-mă onorată. Au urmat apoi alte scrieri, a prins aripioare si iată-l că nu se oprește și bine face! “Ana, fiica munților”, un proiect la care a trudit din greu, și-acum “ Zborul spre stele”, din care am citit câteva capitole și pe care, de curând, se frământa “Pescaru
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
fi fost culmea ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam în gând
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
după cum m-am priceput, finalizarea acestuia. Mi-a fost drag că autorul mi-a cerut acceptul de a însera versuri scrise de mine în paginile sale, firește că am acceptat simțindu-mă onorată. Au urmat apoi alte scrieri, a prins aripioare si iată-l că nu se oprește și bine face! “Ana, fiica munților”, un proiect la care a trudit din greu, și-acum “ Zborul spre stele”, din care am citit câteva capitole și pe care, de curând, se frământa “Pescaru
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
și găsesc soluții, greșesc și se corectează, se confruntă cu realitatea preceptelor morale de Bine și Rău și al celor estetice de Urât și Frumos, ca “Fluturii “: ” ... fluturii n-or să mai zboare/ dacă le-atingem cu mâna/ puful de pe aripioare. “( Pag. 17). Într-o notă concluzivă poeziile ce încheie acest ciclu, conturează spațiul real și sufletesc al țării-mamă, România, precum și spațiul moral proiectat din copilărie spre maturitate: acela al devenirii în viața de zi cu zi, în ipostaza viitorilor făuritori
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
au permanent arcușurile unse, căci nu se știe niciodată când se poate ivi momentul șă-și răsfețe amicele furnicuțe. Privind cu atenție în iureșul acesta al insectelor, buburuzele își au locul lor. Ici-colo le zărești așezate pe flori de unde își scutură aripioarele, făcând exerciții de zbor, de pe-o floare de lalea, pe una de narcisă, de exemplu. Într-o zi, Motanul Zonzonel a fost atras de tot acest spectacol. Era fascinat de micile vietăți și agitația lor. Dar cel mai mult
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
hăinuță, să mă pierd, poate, pentru un moment în strălucirea ochilor tăi și astfel să pot povesti neamului meu pisicesc despre tine. Oprește-te, te rog, o clipă din zborul tău zglobiu! -Zonzonel, altul îți este gândul! Nu de admirația aripioarelor mele ești tu dornic acum, ci alte lucruri ești dispus să faci, cum ar fi... să mă prinzi în lăbuța ta! -Greșești, micuță vietate! Eu nu aș face rău niciunei insecte. Crede-mă, sunt cel mai cinstit și generos motan
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
medici cu talent literar care se întruneau periodic și se evaluau reciproc. Aflați într-o „congregație” specială, aproape că mă intimidau. A fost însă pentru mine o reală experiență. M-au ținut lângă ei și mi-au mângâiat micile mele aripioare de poet dar care mă făceau să simt că pot să scriu în continuare. Partea următoare a existenței mele de după Bacalaureat nu mai are vreo legătură cu scrisul. Au fost câțiva ani nebuloși. Deși absolvisem cu medie mare care mă
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
spui, măi sălbătăciune, vrei să fii șef ? Vai de mine! Vino jos...nu ai curaj? Stai, te bag eu la ultraj. Colivia e a ta...! Nu-ți voi da șefia mea! Sau fugi iute-n lumea mare.. ai dracul pe aripioare! * Sus,din vârful teiului, spre căsuța norului, umil zboară-un guguștic. -Ce să fac? Mă duc, mă duc! Gu-guu-știuc!gu-guu-știuc! Referință Bibliografică: Guguștiucul și cocoșul-poezie pentru copii / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 473, Anul II, 17 aprilie
GUGUŞTIUCUL ŞI COCOŞUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359159_a_360488]
-
19 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului STRADĂ MARE Astăzi mergem la plimbare, Pe a noastră Stradă Mare. Vrem să ascultăm fanfara, Cu imnuri despre Varvară! Dar aici pe Strada Mare, Se mai plimba domnișoare, Care poartă în picioare, Pantofiori cu aripioare! Vin familii aristocrate, Cu mulți servitori în spate! Apare vreun tinerel, Si o doamnă cu cățel! Referință Bibliografica: Stradă Mare / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 475, Anul ÎI, 19 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai
STRADA MARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359172_a_360501]
-
pe aici, pe undeva! Și chiar încep să cred din ce în ce mai mult că n-a murit! Și o aud cu douăsprezece versuri tulburătoare ale lui Grigore Vieru: „- Pui golași cum stați în cuiburi/ Fără plăpumioare?/ - Ne-nvelim cu ale mamei/ Calde aripioare!// - Dar când mama nu-i acasă/ și Ploița cerne?/ - Ne-nvelim atunci cu frunza/ Ramurii materne!// - Dacă n-o să vină mama/ Și-o să cadă frunza?/ - Cum să nu mai vină mama?/ - Cum să cadă frunza?”... Sigur că da! Ce dreptate
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]