1,567 matches
-
al cărții este amplificat de drama lui Pubi, ultimul conte Teleki. Alungat din casă după venirea comuniștilor acesta trăiește în mizerie și anonimat. Practică munci degradante, doarme prin gară, își îneacă nefericirea în alcool. Copilul născut și crescut în mediul aristocratic își asumă noul destin în mod firesc, fără a face vreodată caz de originea sa și fără a exprima vreun regret pentru pierderea definitivă a castelului și a luxului de altădată. În anii '80 când dezastrul existențial al lui Pubi
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
neverosimilă existența unei arteziene într-o budă, o umbră de îndoială plana asupra întregii situații. De la francezii ăștia imprevizibili te poți aștepta la orice. Așa că nu-i exclus ca, p-aicea, asemenea obicei bizar să fie văzut drept un rafinament aristocratic. Ca să n-o mai lungim, femeia noastră confundase un bideu cu o fântână arteziană și nu putem să nu ne imaginăm o scenă colosală cu dumneaei pășind timidă în budă cu aerul pe care îl avea Armstrong în timpul aselenizării. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de la colegul lui, un venerabil Porsche Cayenne cu tracțiune integrală, reductor de turație și suspensii autoreglabile, veteran al serviciului public, că numita Alfa Romeo, număr de Înmatriculare..., seria de șasiu... , era de mult dată În consemn la frontieră. În spatele capotei aristocratice se ascundea, așadar, o mașină care transporta peste graniță pakistanezi, aducând la Întoarcere, dosite În tapițeria scaunelor și-n panourile portierelor, calupuri de brânză de vaci. În aceeași noapte, bietul Fauvé a mai aflat un lucru neașteptat: că era Îndrăgostit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pat pentru a trage un pui de somn ori așezându-se câteva clipe În fața unei oglinzi, deși toată viața ei se reflectase numai În apa cofelor cu rufe. Înainte de Încremenire, Anette fusese spălătoreasă, dar acum nemișcarea Îi dăruia o distincție aristocratică; părea că se va ridica imediat, gracilă și imaterială, spre a aluneca prin salon ca o gazdă impecabilă, verificând ținuta servitorilor și Întâmpinându-și oaspeții. Cumva, forma de sub cearșaf Îmi amintea de o pârtie pe care schiasem cândva, o rână
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din nou, În timp ce, lepădându-și paltonul, Dora se apropie cu mișcări atât de reci, Încât păreau Înghețate când a ajuns la mine. Purta costumul ei de Amayoană - sacoul de lână și fusta asimetrică - ceea ce-i conferea un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt, avea părul strâns Într-o coadă, ceea ce o făcea să pară că s-a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi fie greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
îs aproape la fel de răi ca evreii, protestanții ăștia anglo-saxoni albi ai voștri! Da, eram un ovreiaș fericit acolo, în Washington, aveam propria mea gașcă pusă pe demolarea onoarei și integrității lui Charlie și, în același timp, deveneam amantul acelei frumuseți aristocratice tipic americane, ai cărei strămoși debarcaseră pe aceste tărâmuri în veacul al XVII-lea. Fenomen cunoscut sub numele de Urăște-ți Aproapele Goi și Mănâncă-l Fript. De ce nu m-oi fi însurat cu fata asta frumoasă, care mă adora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o tombolă. Numai că dumneata, domnule Rowe, l-ai cîștigat aflînd din greșeală parola. — De la doamna Bellairs? Întrebă Rowe. — În clipa de față sîntem pe urmele ei, zise domnul Prentice, și urmă să explice, gesticulînd cu mîinile lui subțiri, aproape aristocratice: Prima tentativă a eșuat, așadar. O bombă a căzut peste locuința dumitale, distrugînd-o cu cozonac cu tot, dar salvîndu-ți după cum se pare, viața. Lor le-a displăcut, Însă, Încăpățînarea cu care ai vrut să lămurești lucrurile. De aceea te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de dispreț aristocratic. Roata din spate a motocicletei se înălță în aer în urma lui, și păru gata să-l lovească la baza spinării, dar, cu mare tact, acesta își desprinse picioarele de pe pedale și-și înclină corpul plutitor într-o poziție orizontală. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
A dat din cap și atunci K.F. i-a șoptit din vîrful buzelor, disprețuitoare: Nu sînt obișnuită să merg la bărbați acasă. Cînd au nevoie, știu ei drumul!" L-a năucit cu vulgaritatea conținută în acele cuvinte rostite atît de aristocratic și din acea clipă a încetat să se gîndească la ea ca la o femeie. Ce-i drept, e drept, pînă atunci i se mai întâmplase. Cîte nu se întîmplă în mintea unui bărbat care trăiește singur cuc într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și Schelfhout, excelase de timpuriu În peisaje și portretistică, care-i aduseseră faimă și-l făcuseră favorit al marelui duce de Saxa Coburg-Gotha, Ernst I, În palatul căruia trăise cinci ani, strecurându-se cu ușurință, după cât se pare, În mediul aristocratic din Dresda. Însă tot timpul ăsta a nutrit pasiu nea picturii animalelor sălbatice, Îndeosebi a leilor. Îi văzuse cândva la circul lui Henri Martin, la Haga, și se simțise atras de instinctele lor de nestăpânit. S-a identificat cu mândria
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un mic dejun cu șampanie undeva deasupra Mării Irlandei, dar poate o să te alături și modestului nostru festin. Să ne-așezăm la masă, Ellie? — Adrian, dacă o mai ții mult pe tonul asta aristocratic, jur pe Dumnezeu că-ți dau în cap cu cafetiera asta! zise Eleanor. — Nu știu ce vrei să spui, draga mea. — Șam, ieși puțin, îl ruga Eleanor. — Poftim? — Fă ce-am zis! îl repezi ea. Ieși în vestibul și-așteaptă acolo! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
afternoon tea băut în Anglia îți trezește reacții umorale față de mentalități de colonist pe care le credeai, astăzi, de mult apuse. Mă văd nevoit să amintesc, în acest loc, faptul, deloc neglijabil, că există numeroase "grade" în ierarhia complexă, aproape aristocratică a ceaiului verde: cel mai ieftin este bancha, după care urmează sencha și shincha (ultimul, vândut mai ales primăvara, se face din primele frunze ale recoltei), cel mai scump fiind gyokuro. Se mai consumă, pe scară largă, și gemmaicha (preparat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aruncăm o privire scurtă și rapidă asupra arhitecturii budiste din perioada Kamakura (1185-1333). Sfârșitul de secol al XII-lea aduce cu sine o perioadă de intense transformări în artă și în arhitectură, tendință ce se afirmă în replică la conservatorismul aristocratic din perioada Heian (784-1185) și care propune, în expresia fericită a lui Alexander Soper, "o varietate aproape anarhică" de stiluri. Dintre acestea, patru sunt pregnante în construcția de clădiri: stilul indian (Tenjikuyo), cel chinezesc (Karayo), cel japonez (Wayo) și, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
naratologică, ci doar să clarific, pe un ton cât se poate de clar și de simplu, datele problemei). Povestea lui Genji este o scriere masivă, de peste o mie de pagini, numărând cincizeci și patru de capitole centrate pe detaliile vieții aristocratice din perioada Heian. Considerată de distinsul profesor și traducător Edward G. Seidensticker drept "capodopera supremă a prozei literare japoneze", cartea redă, în formă ușor idealizată, experiențele lui Murasaki, aflate, puțin după anul 1000, în serviciul împărătesei Akiko (sau Shoshi). Se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru cine știe să le caute și, mai ales, să le găsească, ucenicele gheișelor, tinerele maiko. Timp de sute de ani, frumusețea lor nu putuse fi contestată de nimeni. Shogun-i și daimyo, samurai și negustori, cu toții fuseseră seduși de silueta aristocratică a fetelor care, pentru a deveni curtezane rafinate, erau silite să-și sacrifice orice dorință personală și controlate aproape permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
presă, reprezintă sinteza nobilă și detașată a unui modus vivendi extrem-oriental, pentru care între faptele presupus gratuite ale unei confruntări imaginare și cele încărcate de consecințe concrete ale unei confruntări reale se țese un raport profund de contiguitate. În Japonia aristocratică, începând din perioada Heian și până în epoca Meiji, viața însăși este un joc, ale cărui ierarhii și reguli trebuie respectate cu fidelitatea cu care se urmează preceptele unui cod religios. Ceea ce romancierul Naoki Sanjugo (unul dintre personajele secundare din narațiune
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru ca fumătorul să își așeze țigara încă aprinsă? Probabil că mulți dintre noi nici nu și-au pus problema că și "așa ceva" poate purta un nume. Ei bine, japonezii și-au pus-o. Există, cred, limbi mai leneșe, care, disprețuind aristocratic zelul ingineresc de a clasifica și schematiza, plutesc într-o vagă legănare asupra lucrurilor, recurgând, de multe ori, în loc de a le numi cu precizie, la expresii gen "asta, lucrul, chestia aia" (în franceză, ce truc-là). O altă consecință, mult mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să lumineze scena ambuscadei, Alatriste Își permise să privească mai cu atenție ochii albaștri ai englezului, chipul fin, palid, crispat de o groază care, asta sărea În ochi, nu era aceea de a-și pierde viața. Mâini albe, catifelate. Trăsături aristocratice. Totul mirosea a oameni de rang Înalt. Iar treaba asta, Își zise pe când Își amintea rapid conversația cu mascații, dorința unuia de a nu curge mult sânge și insistența celuilalt, sprijinit de inchizitorul Bocanegra, de a-i asasina pe călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sunteți un vulgar bandit de drumul mare, conchise În sfârșit numitul Steenie, care Începea să mai prindă culoare. Alatriste Îi aruncă o privire celui mai tânăr, căruia Însoțitorul său Îi spusese de câteva ori „milord“. Mustăcioară blondă, mâini fine, aparență aristocratică În ciuda costumului de călătorie, a prafului și murdăriei de pe drum. Dacă individul acela nu era de foarte bună familie, căpitanul era gata să treacă la mahomedanism. Să moară el de nu. — Numele dumneavoastră? Întrebă cel În haine gri. Era ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
membri ai gărzii regale pe scări, fără uniformă dar părând a fi de serviciu, putea indica așa ceva. Spionam cu toții ferestrele de deasupra, sperând să-i descoperim ori pe tânărul nostru monarh, ori pe regină; Însă nu-i recunoșteam În chipurile aristocratice care din când În când se apropiau de jaluzele. În schimb Îl văzurăm pe Lope Însuși, pe care publicul Începu să-l aplaude cu Însuflețire când apăru sus, la etaj. L-am văzut și pe contele de Guadalmedina Însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
intendent, cel care odinioară mă dedicase menirii mele. îi sunt recunoscător pentru faptul că în tot timpul discuției noastre a stat în picioare, distant, țeapăn și cu privirea fixată pe fața mea. Atitudinea asta dădea demnitate acțiunii și sublinia aerul aristocratic din făptura lui. El a vorbit despre falsuri. Nimic nu-i provoca mai multă ură decât falsificările. Predecesorul lui fusese de câteva ori victima unor falsuri, iar cicatricile erau încă nevindecate în sufletul muzeului. Toate falsificările sunt trădări împotriva spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ce se lăuda în fața prietenelor, colegelor și a rudelor din Cartierul Primăverii, care la început nu văzuseră cu ochi foarte buni combinația ei premaritală cu un bărbat care era, orice s-ar fi zis, un intrus în lumea lor proletar aristocratică. La câteva luni după ce îl angajase, directorul „Investitorului” ajunsese un actor destul de vizibil pe piața mass-media și îi promisese lui Bart să-i obțină o acreditare pe lângă guvern, ca să îi poată însoți fără probleme pe reprezentanții executivului și pe marii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dragoste de țară. În fața exemplarității unei vieți precum cea a Doamnei Monica Lovinescu, sîntem datori cu o reverență". Uneori e transcrisă chiar directitatea contactului uman, satisfacția calorică a legăturii transliterare: "Ne-a deschis Virgil Ierunca. Înalt, subțire, cu o figură aristocratică. Ne-a îmbrățișat afabil, a luat o sticlă de coniac și ne-a invitat într-o cameră de sus unde ne aștepta Monica. Din primul moment am simțit o emoție afectuoasă și un sentiment de intensă comunicare". Mihai Șora, întrupare
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
editori ai unor cărți care fac figură frumoasă în lume, inclusiv la Târgul de Carte de la Frankfurt. Îl iubesc pe Alexe Rău, poet și eseist inventiv, plin de farmec, directorul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova. Îl iubesc pe Aureliu Busuioc, scriitor aristocratic, care folosește o limbă română aleasă și, la cei 80 de ani ai săi, rămâne distant și ironic față de versatilii politicieni (cândva, împreună cu Constantin }oiu și Gabriel Dimisianu, a fost în Siberia, din fericire, doar în scop turistic). Îi iubesc
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
vertijuri. Știam că n-am să reușesc niciodată să vorbesc atât de frumos, că n-am să pot niciodată articula atât de elegant vocalele și că, la mine, consoanele vor suna întotdeauna hârâit-hârșâit, și nu vor avea vreodată înaltul prestigiu aristocratic pe care-l distingeam și-l savuram cu un fel de beție necunoscută. Era o limbă de domni și de doamne, dezinvoltă și nobilă, materială și suavă totodată, precisă și plină de ascunzișuri, pe care n-o mai vorbește astăzi
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]