206 matches
-
o scurtă istorie a dandysmului englez. Arivism, snobism, dandysm rămâne, de la data apariției sale (1963) În Revue de métaphysique et de morale până azi, un reper al subtilității analitice. El detașează figura dandy-ul extinzând comparația cu Încă un tip, arivistul, și plasează Întreaga scenă a dialogului celor trei ipostaze masculine la Începutul veacului al XIX-lea (cu toată preistoria lor). Dandy-ul, snobul și arivistul sunt priviți unul În oglinda celuilalt, prin permutări succesive. Astfel se degajă asemănările (cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
reper al subtilității analitice. El detașează figura dandy-ul extinzând comparația cu Încă un tip, arivistul, și plasează Întreaga scenă a dialogului celor trei ipostaze masculine la Începutul veacului al XIX-lea (cu toată preistoria lor). Dandy-ul, snobul și arivistul sunt priviți unul În oglinda celuilalt, prin permutări succesive. Astfel se degajă asemănările (cât de Înșelătoare!), dar mai ales deosebirile. Ce anume Îi apropie și Îi desparte, dincolo de cadrul istoric comun În care apar și evoluează? Nevoia de public și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trebuință de confirmarea (reală sau simbolică) a puterii lor (și ea, reală sau simbolică) deoarece sunt prinși În mrejele acestui „vis de mărire” sau ale „iubirii de glorie”, care se cer aplaudate la scenă deschisă. Însă pentru a ajunge acolo arivistul, snobul și dandy-ul urmează căi diferite. Juliensorelii trec peste orice obstacol, fără scrupule și regrete, supunându-și mijloacele unui singur țel - parvenirea. Deviza lor e „mai bine, mai mult decât ceilalți”. Snobii se umilesc imitând un stil ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În high life, spunându-și zi și noapte: „Împreună cu ceilalți, aproape de ei, la fel ca ei”. Spre deosebire de aceștia, dandy-i Își folosesc Întreaga forță de seducție pentru a se distanța trufaș de toți: „altfel decât ceilalți, departe de ei”. Dacă arivistul și snobul vor să fie integrați, acceptați, incluși Într-o anumită societate, abolind distanțe și diferențe, dandy-ul are o cu totul altă dorință: „Problema dandy-ului e de a amplifica peste măsură distanța - prin eleganță În limitele convenite, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sale de a se depăși mereu, Înlocuind regula de obște cu un soi de tensiune eroică și cu gustul singularității ce stârnește admirația”2. Așadar, un proiect stoic, un „stoicism roz”, opus, după același Jean d’Ormesson, „epicureismului negru” al arivistului. Probă a unei voințe extraordinare, a unei forțe ieșite din comun de a Înfrâna dorințe, simple plăceri sau chiar pasiuni. Și-i imaginează pe câțiva dandy sau avant-dandy celebri: Alcibiade mort de dragul animalelor, cu precădere câini, Bolingbroke topit după femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Arta fundamentală a orgoliului este intoleranța. Cîndva muzele noastre făceau trotuarul între poeți și zei. Acum se duc în Levant. Răutatea nu se învață în academii. Dar este prezentă și acolo. Există și nebuni de excepție. Dar cei mai mulți simulează geniul. Ariviștii vor să dețină exclusivitate și pe lingușiri. Fără sprijinul victimelor, comunismul nu ar fi rezistat jumătate de secol. Alcoolul ne ajută să devenim abisali, euforici și, după câteva ore, de o banalitate sforăitoare. În cazul liderilor politici, aroganța face parte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu-i nici o salvare, domnule Pavel. Un regim la fel de oribil ca și cel al lui Hitler. Ambele Întemeiate pe ură: primul pe ura de rasă, iar cel de-acum pe ura de clasă. Ambele uri categoriale: cale liberă criminalilor, submediocrităților, ariviștilor de toate soiurile, constructorilor de sîrmă ghimpată, ca viitor al omenirii, au și denumit toată zona noastră, prin reflex, altfel nu-mi Închipui, „lagăr socialist”, - lumea imaginată În „lagăre”, vă dați seama? Asta e, domnule Pavel. N-am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de Balzac!) repetînd și reînnoind astfel sacrificiul acceptat de la o vîrstă fragedă. Pentru ei este important să semene cu ființele superioare, modelele lor, să le egaleze. Vor să intre în rîndul acestei elite și se desprind de restul cu hotărîrea arivistului care-și ascunde părinții modești pentru că-i este rușine cu ei. Această categorie de oameni a înlocuit odată pentru totdeauna familia indigenă în care au fost concepuți prin familia cumsecade aleasă de ei, concepută de ei. În zorii existenței lor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
filon romanesc tradiționalist în literatura română. Și sub raportul tipologiei proza lui A. se încadrează unei tradiții, și se poate spune astfel că, de pildă, un Vasile Becherescu, podgorean violent, viclean și lacom (din Dealul viilor), se înseriază în galeria ariviștilor fără scrupule din plămada unor Dinu Păturică ori Tănase Scatiu. Uneori, într-adevăr, după cum remarca criticul Valeriu Cristea, se percepe „un abur subțire de idilism, pe care însă nu prozatorul îl suflă asupra narațiunii sale, ci se ridică din realitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
și cursivitatea dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat în cele din urmă de compromisul moral. Alături de romanul intelectualului, există aici un roman de șantier, un roman de dragoste, ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
umbra toate sforile politicii din judet. Învins, Cațavencu e consolat de d-na Trahanache cu perspectiva "altei camere"; comportamentul natural, fără ranchiună este explicația puterii de seducție pe care o exercită asupra tuturor celor din jur. Nae Catavencu este un arivist, care umblă cu "machiavelacuri" si este conștient de acest lucru pentru că citează deseori propoziția lui Machiavelli "scopul scuza mijloacele", pe care însă o atribuie "nemuritorului Gambetta". Pe lângă ocupația de avocat, este și directorul ziarului "Răcnetul Carpaților". Reprezintă tipul demagogului și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a lui Felix, așa cum se desprinde din fragmente. 9.Ilustrează două trăsături ale realismului, care se regăsesc în afirmația criticului Pompiliu Constantinescu: Prin romanele lui, Călinescu depășește realismul clasic, creează caractere dominate de o singură trăsătură definitorie, realizând tipologii (avarul, arivistul), modernizează tehnica narativă, folosește detaliul în descrieri arhitecturale și în analiza personajelor, înscriindu-se astfel în realismul secolului al XIX-lea, cu trimitere certă către creația lui Balzac. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
literal al cuvîntului" apud J.M. Floch, 1995: 197). Hedonismul și narcisismul postmodern exaltă într-o formă perenă publicitatea mitică resursele marilor simboluri universale (Cleopatra, Far Westul, Leonardo da Vinci). Așa cum în literatură există structuri narative preprogramate de tipuri caracteriale (tiranul, arivistul, tînărul prinț), dar și texte care construiesc progresiv inferențial eroii (eroii lui Dostoievski sau Soljenițîn), se poate afirma că publicitatea referențială exploatează un univers real cu o configurație dată, în timp ce publicitatea mitică recurgînd la legende și simboluri quasi-universale induce un
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
EnciclopediceCooperative „Aurora Economică Română“. Repre zentant al tinerei burghezii locale, susținut de grupul tânăr, inteligent și independent din partid, Cațavencu se definește întrun dublu regim: în viața publică, el ilustrează tipologia politicianului demagog, corupt, oportunist, iar în viața privată, tipul arivistului, lipsit de principii și de scrupule, care se conduce după dictonul lui Machia velli „scopul scuză mijloacele“. Faptele sale o dovedesc: falsifică o poliță pentru a primi împrumutul de la bancă, îi sustrage scrisoarea Cetățeanului turmentat, îi șantajează pe liderii politici
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vis când contemplă „pulberea de stele“, culcați pe căpița de fân (cap. VI). Alte episoade prin care se cristalizează povestea romantică a primei lor iubiri sunt, în aparență, banale, dar pitorești, prin intervențiile unor personaje precum zgâr citul moș Costache, arivistul Stănică Rațiu sau generosul Leonida Pascalopol. Se concretizează astfel un fir epic ce dezvoltă conflictul erotic exterior, evidențiind triunghiul Otilia, Felix, Pascalopol. Pe această linie narativă, episodul călătoriei Otiliei cu Pascalopol la Paris este un moment important ce accentuează gelozia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
simplificatoare, comună dau, într-o măsură, senzația de artificiu literar. Și ediția definitivă, din 1982, a romanului Scrisoarea de dragoste, apărut în 1938, este mult amplificată prin introducerea unei noi părți, constituită din scrisorile eroinei. Caracterul și eșecul tragic al arivistului (modelul Julien Sorel este menționat în text), care sacrifică iubirea pentru a parveni, sunt potențate prin contrapunerea confesiunilor personajului feminin. Epistolarul protagonistei, diferit net ca atitudine și stil de relatările eroului, dezvăluie o fermecătoare personalitate feminină. Spre final, narațiunea deviază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
de mari dimensiuni regizată de Popovici și Marcus, dar nu ei erau ținta, ci masa standard a cetățenilor posedând o rezistență modestă în fața propagandei. Nu există în Puterea și Adevărul nici un singur membru PCR care să fie un fripturist, un arivist, un impostor fără convingeri și principii, doar cu interese. Toți cred în comunism și nu și- ar renega această religie pentru nimic în lume. Sunt gata să distrugă oameni pentru ce cred ei că e binele Partidului. Or, în anii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu succes. Cel mai cunoscut pozitiv- negativ de până atunci, Pavel Stoian din Puterea și Adevărul, face greșeli mari, dar crede sincer în comunism și nu e pus pe căpătuială. Axente e un exemplar specific României comuniste fără comuniști, doar ariviști fără ideologie și scrupule, a anilor ’80. Imaginea aceasta e întărită și cu personajul secretarului de partid venit în locul onestului Vardaru, accidentat la inundații. Insul e o colecție de verbe ale limbii de lemn : „Dumneata dai prea multă amploare”, „Trebuie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de partid, e un intelectual, bun meseriaș, care s-a îmburghezit - vezi lista de obiecte cu care venise pe plajă, radiocasetofon dublu, brățară, cruciulițe, bani, totul însumând zeci de mii de lei -, s- a înstrăinat de popor pentru că e un arivist feroce, un individualist insensibil la problemele oamenilor. Un om care mimează atașamentul politic ca să obțină o funcție mare. Dr. Theo susține tot felul de discuții filosofico-morale cu Profesorul, cu Fotograful, cu Amanta, alți intelectuali, care-i atrag atenția că și-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
trecut în care fiecare voievod instituia propria lege, anulând-o pe cea a predecesorilor; o modernizare "cu sufletul la gură" în secolul al XIX-lea, de sus în jos, cu o elită politică în care se amestecau marile spirite cu ariviștii avizi de averi și de putere; o democrație parlamentară fragilizată de instabilitate și incapabilă să reziste presiunilor autoritare și dictaturii; o clasă de funcționari pentru care funcția publică era mai degrabă o prebendă, o cale de acces către resursele statului
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
îi oferă lui Cațevencu o serie întreagă de slujbe, de moșii, de parcă acestea nu ar fi fost, ci i-ar fi aparținut. Disprețul pe care îl arată față de acesta din urmă - A, ce lume! Ce lume! - este disprețul posedantului față de arivistul redus la matrapazlâcuri. Moralitatea nu îl oprește însă de la adulterul cu soția venerabilului. Mentalitatea lui Tipătescu este cea a unui adevărat reprezentant al claselor dominante. Îl aducem în scenă pe Nae Cațavencu acum, demagogul politic, tratat în grotesc, ca și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
sau al treilea în preferințele electorilor. Mirarea nu-i că se fac atîtea erori, ci mai degrabă, ne atenționează autorul Eticii protestante..., în ciuda tuturor acestor disfuncționalități, numărul celor numiți pe drept este atît de mare. Afirmarea și dominarea mediocrităților sau ariviștilor este cu putință numai acolo unde parlamentele sau/ și monarhii, nu mai puțin deținătorii puterii revoluționare (să ne amintim de perioada regimului comunist și a sistemului de promovare pe care l-a instaurat) intervin din motive "politice". Tinerii auditori și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în urmă și nu se ridică cultural la cele mai înalte standarde? Vina, din nou, s-ar regăsi de ambele părți: de o parte, deprovincializarea minților creatoare, de cealaltă parte, politica culturală coordonată de guvernul de la centru, care încurajează doar ariviștii, "îndrăzneții, tenacii, oamenii incomozi", și nu pe cei "mai greu de înțeles, mai greu de descoperit, mai greu de deschis". Îmi permit să închei această secvență a istoriei cărturarilor provinciei, tot prin vocea lui Petru Comarnescu: Și totuși ce rezervă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cât și la Iorgu Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugène Scribe, Eugène Labiche, Victorien Sardou, ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
d-lui Călinescu! Și cât de amplificată este lupta aceasta epică, în jurul moștenirii, prin participarea lui Stănică, tip jovial de escroc sentimental, de intermediar interlop și de intrigant pe mai multe fronturi, avocat fără procese și om de afaceri suspecte, arivist aprig, fără scrupule. Colportor de vești imaginare, născocite din interes și din ambiția de a fi informat, măsluitor de situații și profitor de pe urma tuturora, Stănică se așează în galeria profitorilor caragialieni și e plămădit din pasta lui Pirgu din Craii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]