383 matches
-
al doilea - mic și josnic. Spiritul îi semăna cu punga: una dintre băieri o ținea generozitatea, cealaltă zgârcenia. Geniul său, făcut totodată pentru scena lumii și pentru o scenă de bâlci, reprezenta o mantie regală îngemănată cu un veșmânt de arlechin. Era omul extremelor, omul care, după 1. Bizareria care a infectat întregul caracter al lui Napoleon se regăsește și în ceea ce urmează să spun. Același om care primise în dar de la natură o prețioasă facilitate de exprimare părea lipsit de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
își alegea ca motto pentru nuvela Remember Caragiale- fiul pentru a descrie un eveniment obscur ca sursă a unui mister, nu ne comunică mare lucru. Pățania este deopotrivă atroce și hilară, restituirea evenimentelor are toate atribu- tele comicului, vocea de Arlechin a povestitorului, - să ne amintim că Arlechin conducea alaiul morților -, nu ascunde nicio dramă, ci se resoarbe în mască, adică în gesticulație. „Simț enorm și văz monstruos” are aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale- fiul pentru a descrie un eveniment obscur ca sursă a unui mister, nu ne comunică mare lucru. Pățania este deopotrivă atroce și hilară, restituirea evenimentelor are toate atribu- tele comicului, vocea de Arlechin a povestitorului, - să ne amintim că Arlechin conducea alaiul morților -, nu ascunde nicio dramă, ci se resoarbe în mască, adică în gesticulație. „Simț enorm și văz monstruos” are aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate din joc nu numai orice resort afectiv
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să fie un Brighella, iar vorbitorul un Arle- chino, o altă figură încărcată de ambiguitate, vesel și trist deopotrivă, așa cum alternează tactic momentele emoțio- nale pe care le interpretează acest amic. Monstruosul stă aici în tabloul morbid pe care acest Arlechin nu-l ratează. Descrierea agoniei lui Mitică invocă oroarea, imaginea sângelui amestecat cu creier și păr, de asemenea. Scena viscerală a manifestării necontrolate a mahalagioaicei care-și plânge fiul cu răcnete și blesteme are un simetric opus, chipul galben ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-o proximitate infecțios-derizivă cu ordura. În spectacolul grotesc de commedia dell’arte pe care-l oferă acest arlechin degradat, Nae Girimea, se pot citi toate deformările. Lupta cu cocoși este însoțită de o mascaradă cu căței îmbrăcați în roșiori care ucid inamicul turc : Războiul de Independență a fost redus la un spectacol canin. Îi urmează o interpretare cacofonică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
singurătate”, întrucât comunicarea cu cei „vii”, cei care au dus o viață normală, a devenit imposibilă: „Ne despărțeam... O! cine mai întreabă / de cei ce nu-s? de cei ce-au fost pe vremuri? / Mulțimea vinde îngeri la tarabă / și arlechinii mor în Bethleemuri... Prizonier al unui lirism al suferinței și degradării (I. Negoițescu), C. contemplă puritatea cu priviri stinse și obosite, apărându-se de „ochii depresiv de albaștri ai copiilor” și de „suavele nerușinări ale naturii” prin ironii amare („Pleacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
în „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare” (unde susține rubrica „Brize”), dar și în „Arta”, „România literară” ș.a., din afara urbei. Textele lui, omogene, cu o marcă stilistică distinctă, se cereau strânse între tartajele unei cărți, ceea ce se și întâmplă începând cu Arlechin în iarbă (1972), după care vor urma Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), suită de reflecții percutante despre mânuitorii de penel, Madona cu gâtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999), Pretențiile barcagiului Caron (2000). Citadin de speță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
orfevrilor verbului”. Șartul narațiunilor sale, în care Iașii respiră prin toți porii, vine și din fina lor modulație. Condusă cu eleganță și bun gust, ritmată în subtile lentori, fraza nici nu are nevoie de semnătură ca să-și releve grifa. SCRIERI: Arlechin în iarbă, Iași, 1972; Viața în teleferic, Iași, 1979; Viețile după Vasari, Iași, 1980; Madona cu gâtul lung, București, 1987; Mă-ntorc în Bermude, Iași, 1999; Pretențiile barcagiului Caron, Iași, 2000. Repere bibliografice: Virgil Mocanu, Val Gheorghiu, București, 1985; Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
gâtul lung, București, 1987; Mă-ntorc în Bermude, Iași, 1999; Pretențiile barcagiului Caron, Iași, 2000. Repere bibliografice: Virgil Mocanu, Val Gheorghiu, București, 1985; Al. Călinescu, Arta fragmentului, CRC, 1987, 49; Liviu Antonesei, Proză artistă, „Opinia studențească”, 1988, 1-2; Val Condurache, Arlechinul, gimnasta și orașul, RL, 1988, 37; Dicț. scriit. rom., II, 375-377; Ioan Holban, Secretul lui Val Gheorghiu, RL, 1999, 20; Florin Faifer, Un ceremonial al neprevăzutului, LCF, 1999, 28; Codrin Liviu Cuțitaru, Nu pot vorbi onest decât la persoana întâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
responsabilitate; prezența ta în „zonă” avea acoperire legală sau, mai bine zis, o acoperire negociată. Acum ești solitar, căzut în afara programului, în faptul serii, într-o țară ce nu respectă regulile, când măștile bunăvoinței se scutură ca niște straie de arlechin și rânjetele sardonice ies la lumină. Aflăm, mai târziu, de la amicii iugoslavi că macedoneanului i s-a permis, în ultima clipă, să traverseze frontiera cu noi, în baza unei fotocopii a pașaportului, dar a trebuit să coboare în prima localitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Dacia literară”. Este doctor în filologie cu teza Eminescu, omul de teatru (2000). A debutat cu versuri în „Flacăra Iașului” (1957), colaborând în continuare la „Iașul literar”, „Cronica, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Astra”, „Tribuna” „Teatrul”, „Teatrul azi”, „Cinema”, „Arlechin”, „Scena”, „Timpul”, „Symposion”, „Scena și lumea”, „Lumina” (Pancevo), „Literatură și artă” (Chișinău), „Limba română” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Șt. O. Mugur și Ștefan Pintilie. La începuturile carierei, O. pare atras de literatura polițistă, dar într-o accepție mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
este cel care, începînd din 1915, abandonînd geometrizarea totală a formelor (fără să renunțe total la cubism), trece la o pictură care redă importanța culorilor și formelor figurative (în pînzele sale din perioada romană și din perioadele "albastre" și "roz" "Arlechinul", "Școlărița", etc.). Ruptura cu cubismul este mai puțin radicală la Georges Braque, care de acum înainte va adopta o cale de mijloc, între figurativ și o transpunere foarte interpretată și structurată a realității, pe care o va urma pînă la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
își construiește microsintezele într-o manieră bine strunită, care însă nu îl împiedică să exploateze, discret, pitorescul unor figuri și al unor scrieri. Un cronicar temeinic și judicios, de o netăgăduită probitate, se arată a fi P. în Confidențe la arlechin (1985) și Dintele vremii (2003), care reflectă evoluția de la consemnarea riguroasă a unor „întâmplări scenice” la comentariul de argumentație complexă, întotdeauna logic, măsurat, vădind un ochi sigur în detectarea valorii netrucate. Criticul discută pertinent spectacolele susținute de teatrele din Moldova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
echilibrul său greu de clătinat, se ține departe și de „cumsecădenia” înfășurată în lunecoase echivocuri și de trufia oglindirii de sine. Competența omului de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se clădește pe o impecabilă seriozitate. Emoția, componentă a comunicării „la arlechin”, este mereu supusă unei lucidități ce contează deopotrivă pe fermitate și franchețe. Receptiv, cu o anume circumspecție la nou, cronicarul salută abordarea îndrăzneață a unor piese clasice, dar, polemizând virtual cu „superesteții”, respinge experimentele aiurea, „năzdrăvăniile”, „ereziile” născătoare de „avortoni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
și atractiv, cursurile sale au un timbru personal și o anume culoare a expunerii, cucerind prin neascunsa plăcere de a povesti. SCRIERI: Un arici pogonici, trei pitici și-un licurici, Iași, 1972; O-ntâmplare de mirare, Iași, 1981; Confidențe la arlechin, Iași, 1985; Rebreanu, omul de teatru, Iași, 1995; Repere în teatrul antic grec și latin, Iași, 2000; Introducere în teatrul Renașterii, Iași, 2000; Școala ieșeană de teatru. Fișe de istorie (în colaborare), Iași, 2000; Dintele vremii, Iași, 2003. Antologii: G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
ieșeană de teatru. Fișe de istorie (în colaborare), Iași, 2000; Dintele vremii, Iași, 2003. Antologii: G. Topîrceanu, Despre teatru: însemnări și digresii, pref. edit., Iași, 1991. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, Viziuni complementare, CRC, 1985, 32; Cristina Dumitrescu, „Confidențe la arlechin”, RL, 1985, 39; Dumitru Chirilă, „Confidențe la arlechin”, F, 1986, 1; Carmen Mihalache Popa, „Confidențe la arlechin”, ATN, 1987, 3; Ion Toboșaru, Consemnări, III, București, 1987, 171-174; Florin Faifer, Criticul în împărăția fișelor, DL, 1996, 23; Ștefan Oprea, Chipuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
Iași, 2000; Dintele vremii, Iași, 2003. Antologii: G. Topîrceanu, Despre teatru: însemnări și digresii, pref. edit., Iași, 1991. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, Viziuni complementare, CRC, 1985, 32; Cristina Dumitrescu, „Confidențe la arlechin”, RL, 1985, 39; Dumitru Chirilă, „Confidențe la arlechin”, F, 1986, 1; Carmen Mihalache Popa, „Confidențe la arlechin”, ATN, 1987, 3; Ion Toboșaru, Consemnări, III, București, 1987, 171-174; Florin Faifer, Criticul în împărăția fișelor, DL, 1996, 23; Ștefan Oprea, Chipuri și măști, Iași, 1996, 190-192; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
Despre teatru: însemnări și digresii, pref. edit., Iași, 1991. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, Viziuni complementare, CRC, 1985, 32; Cristina Dumitrescu, „Confidențe la arlechin”, RL, 1985, 39; Dumitru Chirilă, „Confidențe la arlechin”, F, 1986, 1; Carmen Mihalache Popa, „Confidențe la arlechin”, ATN, 1987, 3; Ion Toboșaru, Consemnări, III, București, 1987, 171-174; Florin Faifer, Criticul în împărăția fișelor, DL, 1996, 23; Ștefan Oprea, Chipuri și măști, Iași, 1996, 190-192; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 312-313; Florin Faifer, Constantin Paiu - seriozitate și franchețe, CL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
Daniel Petrescu, modestul, obișnuitul, cel care nu iese în plină lumină, care nu este omul șocurilor scenice, care s-a format într-o desăvârșită umilință și într-o continuă așteptare. În tinerețe, a stat în banca lui, furând meseria de arlechin, urmărin-du-i, cu răsuflarea tăiată, pe marii săi mentori, un Moruzan, un Comăneanu, un Bufinschi sau Leahu. A fost cât s-a putut: om, familist, tată, actor, prieten, coleg“, avea, la rându-i, să rememoreze, cu neeconomisită afecțiune, scriitorul Ion Arieșanu
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
scenă. „Fiindcă, zice, ce-i un clovn bătrân, acasă, decât un om care mănâncă, trăiește din pensie și din amintiri? Pe urmă vine pe scenă și se ia la trântă cu alții și concurează viața... Asta suntem cu toții: actori, paiațe, arlechini în voia Creatorului și zilele trebuie trăite una câte una, rolurile jucate la fel, cu bucurie și unele, și altele“. Pentru bucuria de a juca, Daniel Petrescu, Buju Ternovits (revenit pe scena Naționalului după 18 ani) și Vladimir Jurăscu (la
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
basm pentru adulți, acest teatru de marionete lexicale, mimînd dispoziția copilului ce-ar fi putut fi mai lesne cucerit de rimele care îngîna simetriile nostime ale rațiunii cu iratiunea: "Un profet într-un bufet, un condotier într-un/ șifonier, un arlechin într-un scrin, un/ poet într-un sipet, un tragedian/ într-un pian, un filozof într-un pantof/ cînd se trage cortina voi priviți în armoarul/ cu fotolii, mese și personaje, așteptați/ lovitură de teatru: se despoaie o sirenă/ fiți
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
din clasament a lui Poli. Este firesc ca evenimentul să se producă într-un context pozitiv”. Ideile lui Aurelian Scorobete nu se opresc însă aici. În studiu se află și mascota echipei („m-am gândit la ceva în genul unui arlechin, dar nu e încă nimic definitiv”), precum și - fiți convinși - multe alte proiecte de care, cu siguranță, vom mai auzi. Până atunci, Rică vă roagă - ca în Timișoara de altădată - doar un bob zăbavă. Condiția omului de artă Dacă din pictură
Agenda2004-51-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283168_a_284497]
-
-o la sănătoasa/ tîrască după ea lucrurile, casa." (Proverb). Grăbită pornire-n jos, tratînd reversul elevației lui Baudelaire. Senzațiile extreme au și întoarcere, și aceasta, nu fuga în sine, care-l va istovi, la un moment dat, îl frămîntă pe "arlechinul speriat de moarte". Antrenarea pentru răbdare, repetițiile pentru ultimul rol, magistral, fiindcă neîngăduitor de retușuri, sînt antidoturile unei frici care nu-și află deznodămînt. Asta vrea să fie Lecția de opium, o divulgare a artificiului unei realități artificiale, o renegare
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
demonstrație, jocul îi chezășuiește tensiunea imprevizibilului, mirajul surprizei. Totuși miza se dovedește de cele mai multe ori de factură moralistă, cu atît mai atracțioasă cu cît obiectului i se dau ocoluri degajate, impenitente în aspectul lor facețios, de către un plin de grație arlechin al speculației care nu acuză, nu jignește, ci dansează într-o arenă evident destinată spectacolului la care n-ar fi de bonton să te superi: "Sub actualele encomionuri paleologicești la adresa spiritului de finețe, versatilității, omului uliseic, supleții diplomaticești, scopului ce
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
dar își cobora mâna și Delia gemea ca și cum în toiul unei plăceri infinite s-ar simți brusc frustrată. Cu mâna liberă strânse ușor bomboana dar fără s-o privească, avea ochii ațintiți asupra Deliei și fața ca de cretă, un arlechin respingător în penumbră. Degetele se mișcau frângând bomboana. Luna căzu din plin pe masa albicioasă a gândacului, cu corpul despuiat de platoșă, iar în jur, amestecate cu menta și marțipanul, bucățele de picioare și aripi, praful carapacei fărâmițate. Când i-
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]