382 matches
-
de șah) și de rol, de mediu populat de măști: pe cortină sunt prinse două măști în dezacord, una marcată de grimasa râsului, alta, de aceea a plânsului, însă, în spatele lor, care este adevărata față? Dilema o suportă chiar mimica Arlechinului, împopoțonat cu fes caracteristic. Este loc și de joc deștept, de mutare strategică. Tabla de șah ne sugerează șansa de a fi sinceri și logici în mutările din viața noastră. Ar mai fi și a treia variantă de interpretare a
Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației () [Corola-blog/BlogPost/339685_a_341014]
-
jocul de șah. Acum se află într-un plan secund al scenei. În prim plan apare un prezentator care vorbește și gesticulează. Cei doi din planul secund nu-l observă. Ei continuă nestingheriți partida de șah.) PREZENTATORUL (îmbrăcat precum un arlechin): Mă numesc așa cum vreți să-mi spuneți dumneavoastră. Însă nu vă mai uitați așa de curios la mine, pentru că nu trebuie să căutați un rost în ținuta me. Sunt ca și dumneavoastră un... farsor. Oh, sunteți mulți și frumoși! O
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341176_a_342505]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > POATE NU ȘTIȚI CĂ DISEARĂ... Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului poate nu știți că diseară vor veni la cină oamenii de ceară cu trăsuri de apă și arlechini de lemn coborând în suflete solemn să te întrebe ce mai faci dacă ai învățat să taci să vadă ce mai zici despre cele mari, despre cel mici despre bani, despre guverne lumea doarme așa cum își așterne; să nu le
POATE NU ŞTIŢI CĂ DISEARĂ... de ION UNTARU în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342810_a_344139]
-
poemelor Marianei Cristescu. Poetă, cărturar, critic literar și jurnalist, Mariana Cristescu este un homo aesteticus ce sacralizează cuvântul. Descoperim aici un Deus al amorului ce fumegă pe cruce și un Iisus trimis pe această lume să asiste la țopăiala unor „arlechini albaștri/ fără Dumnezeu”. Al Florin ȚENE Cluj-Napoca 21 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Al Florin ȚENE - MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1788, Anul V, 23 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
ce se încheie la teribilul sfârșit prin scoaterea măști. Sub această zodie burlescă de carnaval filosoful se simte în apele lui. Pentru el toți oamenii spun neadevăruri și disimulează. Dar se pune fireasca întrebare: dacă toți semenii lui poartă „masca arlechinului,”atunci, prin logică, oare numai el alesul, face excepție de la regulă, să fie marele mag al supremului adevăr care predică zadarnic în pustiul minciunii? Acest paradox îl prinde în cursa sa. De fapt cu el trebuie să înceapă diferențierea ceea ce
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343639_a_344968]
-
vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colțul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolităîn vise mușcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufișuri uriașe. Visează?...despre ursul, un urs al nopții, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufișurile dese. Parcă vine și se duce...într-un vis despre cum să vânezi ursul după manualul inginerului silvic. Visează un vis despre un vulpoi prevestitor de rele? Sau este un vis despre
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
telefonul... Iar popi cu gușile răsfrânte Pornesc la fix casetofonul. Se scot târziu Sfintele Daruri Și-s binecuvântați cei care Din banii câștigați la zaruri Făcut-au o sponsorizare. Apoi sunt invitați creștinii Cutia milei s-o îndese În timp ce iată! Arlechinii Aspiră totul de pe mese! Și n-au răgaz de chicoteală Contabilii de la pangar, Rapid se face-o socoteală Ca un raport către altar. Atâtea lumânări vândute, Atâtea cărți și calendare, Câte fitile, câte plute Plus numărul de exemplare. Încât mă
ÎN NUMELE BANULUI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381336_a_382665]
-
în patrulater, prin care nu se poate trece. Înăuntrul patrulaterului acestuia se cred zei! Nu mai există nicio libertatea de a se ajunge la ei fără a se trece prin triajul trepădușilor supraviețuitori ai evului mediu și transformați ridicol în arlechini ai spectacolului contemporan! Astfel, unii artiști sunt foarte securizat păziți de către niște straje contra niciunei amenințări. Dar, a văzut cineva gardă de neurnit, la ușile maeștrilor?! Nu! Sau, se teme cineva de spadele de lemn ale păzitorilor față de care ai
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
ce se încheie la teribilul sfârșit prin scoaterea măști. Sub această zodie burlescă de carnaval filosoful se simte în apele lui. Pentru el toți oamenii spun neadevăruri și disimulează. Dar se pune fireasca întrebare: dacă toți semenii lui poartă „masca arlechinului,”atunci, prin logică, oare numai el alesul, face excepție de la regulă, să fie marele mag al supremului adevăr care predică zadarnic în pustiul minciunii? Acest paradox îl prinde în cursa sa. De fapt cu el trebuie să înceapă diferențierea ceea ce
MASCA LUI SCHOPENHAUER-PARADISUL PIERDUT AL NEFIINŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371191_a_372520]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > ELISABETA IOSIF OMUL CARE MĂSOARĂ MELANCOLIA Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Omul care măsoară melancolia Melancolia ta cu petice de arlechin, în albastru E măscăriciul tandreții. Uneori e un sihastru Ce-a sechestrat iubirea. Imagini nestatornice Stele cu ochi șireți. Bufonerii armonice. Melancolia ta înfiptă-n peisajul azuriu E mozaic de fluturi. Zbor înșelător, auriu... În ape armonice, doi roboți. Apusul
ELISABETA IOSIF OMUL CARE MASOARA MELANCOLIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346832_a_348161]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > EPITAF Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Epitaf Un epitaf...Au care i-ar fi scopul ? Să scape de uitare arlechinul, Cum din adânc se-anunță submarinul Care-și înalță mândru periscopul ? Îmi e aproape râsul și seninul - Nu epitaf, ci mărturie-i opul - Nu mă pretind a fi de-acum Esopul, Dar nici să fiu absconsul, sibilinul. De vrem sau
EPITAF de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348464_a_349793]
-
nu înțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor; I-am arătat și buletinul Da-mi face semn că-o să se întoarcă Și-am să m-ascund ca arlechinul În nu știu care colț de zarcă; Stimată doamnă, cer iertare Că noaptea mi s-a făcut ziuă Și m-au pisat atâtea tare Cum se pisează grâu-n piuă - Aș vrea să dorm și nu mai pot Că mi s-a
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376990_a_378319]
-
plăcerea cu care am prinde un șobolan și ne-ar ferici strivirea lui în capcană. Din acest spectacol medieval, cu o stare de spirit macabră a încolțit repede liota profitorilor, reziditori ai beneficiului din dezastre. Așa au venit pe lume arlechinii presei, vătămători și ei, care laudă oroarea și gâdilă conștiințele, inducându-le falsul, în chipul celui mai crunt demonism uman. Oamenii presei, unii dintre ei, atacă furibund, până la os, învolburează climatul, creează dezordine și taie în carne vie, distrugând reputația
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
acestor năpăstuiți. Iar când cortina cade mai greu ca o tristețe peste această stranie “panoramă a deșertăciunilor”, iar tăcerea pare a fi mai mult ca un oftat, astupând gura aplauzelor de obște, îți țiuie în ureche doar șoapta meditativă a Arlechinului, părăsit și el, într-un colț al scenei întunecate: “- Cât de puțin îi trebuie unui om ca să fie fericit!” (pag. 130) Ritmul însuși al acestui “jurnal” este, și el, ca un năduf răbdat îndelung. Meandre și volute, curgeri line și
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
Colecția MEMORII. 24 Val Gheorghiu este absolvent al Facultății de Litere din Iași. Studii libere de pictură (membru al Uniunii Artiștilor Plastici); numeroase expoziții personale în țară și peste hotare. Volume de proză scurtă: Arlechin în iarbă (1972); Viața în teleferic (1979); Viețile după Vasari (jurnal cu reproduceri din pictura proprie, 1980); Madona cu gîtul lung (1987); Mă-torc în Bermude (1999); Pretențiile barcagiului Caron (2000). Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România (2006). Val Gheorghiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fața pînzelor ăstuia, pînze de doi metri, care, nici măcar nu sînt... ochioase ca ale aceluiași, din octombrie trecut, de la Cupola, cînd, cică, doamnele, și domnișoarele, și domnii și copiii tîrgului veniseră să se... extazieze în fața "Păsării Paradisului", a "Pelicanului", a "Arlechinului cu cocoș", a "Spleen"-ului, a "Saxofonistului" sau a "Splendoarei", deci nu sînt ochioase, ba, ce l-a apucat și pe ăsta, pe... cum spui, tu, că-l cheamă? a, Val Gheorg... hop și el, acum, cu Apocalipsa asta ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care sonda anul trecut terenul, zăbovind o oră în atelierul meu de pe Armeană, se oprise (bănuiam) nu la pînzele mari, de oarecare respirație abstractă, ci la cele medii, tapetînd un perete întreg și frapînd ca un iconostas păgîn: personaje vivante, arlechini, balerine, saxofoniști, însoțite, invariabil, de cîini, pinguini, papagali, totul aproape coregrafic și, evident, să ia ochii. Fie, mi-am zis. De ce nu aș invesra mult bătutul cîndva: bon pour l'Orient, cu: bon pour l'Occident! Glume. Așa că nu sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totul aproape coregrafic și, evident, să ia ochii. Fie, mi-am zis. De ce nu aș invesra mult bătutul cîndva: bon pour l'Orient, cu: bon pour l'Occident! Glume. Așa că nu sînt prea departe de V.: în patria pleinairismului fac arlechini, balerine și saxofoniști. (Pe care însă, strategic, nu i-am dus niciodată în personalele mele bucureștene...) Unde-i proverbiala talie a franțuzoaicelor standard! Rar, pe Avenue Grammont, cîte una, dar din cele deja ușor fanate. Pentru că fetele (băieții mai puțin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în secolul XX, Louvre, Courbet, Picasso (se putea!), Miró, La grande parade (portrete ale artiștilor în clowni), dar și... și... Instalations (II). Dezolare, nicicînd consolabilă: mi-a scăpat (I). Dacă în personalele bucurește nu mi-am dus niciodată pînzele cu arlechini, dansatoare și saxofoniști, nu am avut nici o reținere în a-mi duce desene. Cea de la Căminul Artei (etaj), din 1982, se numea "Copacul" și era prelucrarea laborioasă a schițelor făcute într-o mirifică vară pe colinele Iașilor. Desuet? Ce reconfortant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
funcția) și, prin aceasta, salvagardarea ființei de stat a Principatelor. Oracolul Pithiei din Delfi ascunde, deci, un fir roșu călăuzitor. Așadar, „la prima vedere” asistăm nu la un spectacol de idei, ele rămân persistente, ci la unul „manierist”, în care arlechinii se integrează manierei într-un chip care o contrazic. În esență, acel fir roșu este detectabil și poate fi definit ca dramatic. Relațiile politice internaționale, reductibile la marile puteri, dau un tablou schematic și, în cele din urmă, incorect, convulsiunilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de a fi luată în seamă. Ca dramaturg, D. a semnat câteva piese, unele publicate în revista „Teatrul” (Când ai s-o cunoști pe Luiza, 1988), altele difuzate în cadrul emisiunilor de teatru radiofonic (Întâlnire în Marea Sarmatică, 1987, Cumpăr dog arlechin, 1994) sau reprezentate pe „scena” Teatrului TV (Băgătorul de strâmbe, 1994, Stilul smuls, 1994). SCRIERI: Drumuri ca-n palmă, București, 1971; Trapez, București, 1972; Țara lui Skanderbeg, București, 1973; Dealuri la Prut, București, 1977; Tinerețea lui Bogdan Irava, București, 1987
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
A absolvit Facultatea de Filologie, secția română-franceză a Universității din Iași în 1973, după care a fost profesor de franceză, secretar literar (1974-1990) și director general (1992-1994) al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, redactor, împreună cu Mircea Filip, al revistei „Arlechin” și director (1994-1997) al Editurii Nord-Est. A colaborat, după debutul din „Familia” (1967), la „Cronica”, „Alma Mater”, „Convorbiri literare”, „România literară” ș.a. A debutat editorial în 1983 cu volumul Fantezii critice, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor și
CONDURACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286360_a_287689]
-
înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal Balet aerian, muzicala Impresie de răsărit), lirismul suav al poeziilor de dragoste, tendința spre simplificare și abstractizare a limbajului mai ales în poemele filosofice (Ascensiune în munți), dedublarea eului poetic (Arlechin). Originală este Cavalcada gerului ( După un motiv folcloric), poezie ce dezvoltă motivul șarpelui într-o construcție halucinantă, de o muzicalitate incantatorie. Timpul și moartea, „taina” trecerii, iluzia, dualitatea omului, a poetului și a poeziei sunt temele din Elementul „lume” (1978
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
Dialogue”, și la University of Washington din Seattle, SUA, în cadrul Programului Fulbright de schimburi academice internaționale (1983-1985). Și-a susținut doctoratul în 1978, cu teza Construcție și semnificație în romanul românesc. În „Iașul literar”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Arlechin”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Dialogue” (Montpellier), „Dacia literară”, „Anuar de lingvistică și istorie literară” (Iași), „Timpul” a publicat numeroase eseuri, articole, cronici și studii. Apărută în 1982, Constructori ai romanului, carte consacrată lui Liviu Rebreanu, Hortensiei Papadat-Bengescu
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
de unde de altfel îi vine și denumirea. 7.Pisica de mare poate fi unul dintre cei mai grei pești. Greutatea variază de la 100 kg sau mai multe sute de kg, dar ajunge și la 1.400 de kg . 8.PEȘTELE ARLECHIN Sunt 28 de specii de pește arlechin portocaliu, galben, maroniu și în alte culori, cu trei dungi albe verticale, iar marginea înotătoarelor este neagră. Are între 5 și 12 cm lungime. 9.PEȘTELE LEU Trăiește în toate apele sărate, calde
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]