754 matches
-
aștept altceva, m-am Îmbarcat pentru Marsilia și, de acolo, pentru Salonic, Istanbul, apoi Trapezunt, Înainte de a da ocol Muntelui Ararat, până la Tabriz. Am ajuns acolo Într-o zi caldă de iunie. Până m-am instalat În caravanseraiul din cartierul armenesc, soarele era deja la nivelul acoperișurilor. Țineam, cu toate acestea, să-l văd pe Baskerville cât mai degrabă și, cu acea intenție, m-am dus la Misiunea Presbiteriană, o clădire nu prea Înaltă, dar Întinsă, proaspăt zugrăvită În alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
momentul să se Îndepărteze de capitală? Întrebări pe care i le-am pus. Păru stânjenit. Vorbisem, totuși, În franceză și cu voce joasă. Își privi pe furiș vecinii. Apoi, drept unic răspuns, Îmi spuse: — Unde locuiești? — La caravanseraiul din cartierul armenesc. — Voi veni la noapte să te văd. Către miezul nopții, ne-am regăsit la numărul șase, În camera mea. Baskerville, eu Însumi, Fazel și trei din Însoțitorii săi, pe care, cum o cerea taina misiunii, mi-i prezentă numai după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întreține societatea. Și mereu este la curent cu noutățile din oraș, pentru că are un cerc întins de relații ; când și când, ea se mai trezește din partea lui cu o surpriză, ca atunci când a dus-o într-o vizită lângă Biserica Armenească, și aici, cu cine se întreținea Niki ? Cu un obișnuit al casei, un scriitor de ăsta nou - l-a tot văzut pe urmă la televizor, i-a văzut articolele pe linie în Scânteia, un scriitor apreciat de regim, cu situație
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
icoanele pe perete. De Crăciun am fost la Sandra și la Șerban, unde au venit și nașii lor din Germania. S-au împărțit cadouri și am petrecut foarte bine. Eu am făcut sarmale cu varză acră cumpărată de la un magazin armenesc, care are produse de băcănie, gen oriental : murături, brânză de Brăila, măsline, nenumărate soiuri de halva (bună de tot), nuci, stafide. Sarmalele mi-au ieșit grozav, Tudor spunea că erau la fel de bune ca ale lui Muti. Scrisoarea ta, impregnată de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o întruchipare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești:de apă - cel care trăiește balaur în fântâna satului și care este ucis de Busuioc sau de Sfântul Gheorghe/militar sportiv; balaur de uscat - trăiește prin prăpăstii prin "țara armenească" și făurește "piatra scumpă"; de văzduh - alăturați norilor de furtună și controlați de câte un solomonar/ antrenor și de aceea orice sportiv este un Făt Frumos. Publicul este balaur dragon (drákon "cel ce te fixează cu privirea") o ființă imaginară
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
acea vie până acum”. ― Uite că șirul daniilor nu se curmă, ci curge în voie. Iată-l pe postelnicul Alexa Arapul, care scrie, în zapisul său din 25 decembrie 1610: “Am dat un loc de casă ce e pre Ulița Armenească,... l-am dat sveati mănăstiri... S(vea)ti Sava, în târg în Iași”... ― Citind cele scrise de unii boieri mari dregători domnești la 19 noiembrie 1611, devenim martorii unui act de pioșenie și respect față de Arpentie, mare postelnic. “Iată eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dar sinucigaș metafizic). Doi: persistența neomogenizării celor trei mari provi n cii cu amprentări seculare violent divergente - ruso-leșească în Moldova, germano-maghiară în Transilvania, turco-greco-bulgară în Valahia, ca să nu mai vorbim de Bucovina și Dobrogea, ori de ponderea elementelor iudai ce, armenești, albaneze, săsești, italienești, ucrainiene, sâr bești ș.a.m.d. Trei: blestemul (feeric!) al arderii etapelor. Specificul dezvoltării sincopate, cu sincronizări bruște, aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
călugărul. Așa-i părinte. Asta îmi era nedumerirea. „ Am să ți-o lămuresc eu. Armenii au venit în târgul Iașilor în număr mare de multă vreme și s-au așezat pe o uliță care până la urmă s-a chemat Ulița Armenească. Tot acolo și-au făcut și biserică. Nu numai una, ci chiar două. Și cum erau îndeei, au numit locul pre care ședeau <Târgul Armenesc>.” Cu cele două biserici, bătrânul mi-a stârnit curiozitatea și l am întrebat: De unde până
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vreme și s-au așezat pe o uliță care până la urmă s-a chemat Ulița Armenească. Tot acolo și-au făcut și biserică. Nu numai una, ci chiar două. Și cum erau îndeei, au numit locul pre care ședeau <Târgul Armenesc>.” Cu cele două biserici, bătrânul mi-a stârnit curiozitatea și l am întrebat: De unde până unde ai vorbit sfinția ta de două biserici armenești? E adevărat acest lucru? „Este adevărul gol-goluț, dar despre asta, la timpul potrivit...” „Cu alte cuvinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
numai una, ci chiar două. Și cum erau îndeei, au numit locul pre care ședeau <Târgul Armenesc>.” Cu cele două biserici, bătrânul mi-a stârnit curiozitatea și l am întrebat: De unde până unde ai vorbit sfinția ta de două biserici armenești? E adevărat acest lucru? „Este adevărul gol-goluț, dar despre asta, la timpul potrivit...” „Cu alte cuvinte, mă lasă să fierb în zeama mea până să aflu adevărul.” Mă înarmez cu răbdare și răsfoiesc mereu printre hârțoage, cu gândul că odată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
despre asta, la timpul potrivit...” „Cu alte cuvinte, mă lasă să fierb în zeama mea până să aflu adevărul.” Mă înarmez cu răbdare și răsfoiesc mereu printre hârțoage, cu gândul că odată și odată îmi va spune el povestea bisericilor armenești. Tocmai pe când mă legănam pe aripile acestor gânduri, bătrânul m-a luat din scurt: „Fii cu băgare de seamă, dragule, pentru că tocmai treceai fără să iei în seamă un ispisoc de mare însemnătate.” „Ia te uită, domnule ! Și eu, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
În timp ce mie îmi umblau prin minte aceste presupuneri, călugărul mi-a întins un hrisov, dat de Mihai Racoviță voievod la 18 noiembrie 1707 (7216), și m-a atenționat: „ Uite-te pe acest hrisov și ai să te dumirești câte biserici armenești au fost în acel timp în târgul Iașilor.” M-am repezit pur și simplu asupra hrisovului, fiindcă până atunci știam că în Iași a existat doar o singură biserică armenească și doar așa, pe departe, am oblicit că ar fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe acest hrisov și ai să te dumirești câte biserici armenești au fost în acel timp în târgul Iașilor.” M-am repezit pur și simplu asupra hrisovului, fiindcă până atunci știam că în Iași a existat doar o singură biserică armenească și doar așa, pe departe, am oblicit că ar fi fost două biserici ale armenilor din Iași. Am început totuși să citesc: „Facem știut tuturor pentru trii preuți și trii diaconi ce sântu la doauă beserici armenești aice, în târgu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o singură biserică armenească și doar așa, pe departe, am oblicit că ar fi fost două biserici ale armenilor din Iași. Am început totuși să citesc: „Facem știut tuturor pentru trii preuți și trii diaconi ce sântu la doauă beserici armenești aice, în târgu, în Iași, carii au obiceiu, ca toți preuții de aicea de Iași, ce sintu pe la bisăricile creștinești, să nu dea nemic...nime nici un val să nu le facă...” „ Cred că ai luat aminte faptul că ritualul lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dacă s-a întâmplat și prin alte părți ale lumii... „Dovezi despre ceea ce spui tu am găsit și mai înainte.” Dacă luăm în seamă doar scutirile de toate dările ale preoților, diaconilor și ale altor slujbași din cele două biserici armenești și ale celei catolice din Iași, dovada este mai mult decât grăitoare. „Bine ai zis, dragule, dar iar ne-am întins la cislă și treaba stă. Ia uite colo grămada de hârțoage. Numai nu cade pe noi. Ia să vedem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de țărână lama buldozerului scoase un schelet. S-a vorbit atunci de crimă dar, cum nu se înfățișase nici un martor, nu s-a mai făcut dosar. TĂIETORII Cel care, iarna, avea de tăiat lemne trebuia să se abată pe hudița armenească, o ulicioară murdară cu capătul în hala de pește. Ascuțindu-și fierăstraiele, lângă zid, la soare, ședeau pe trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte, clientul se oprea de obicei la cel mai arătos, stăpânul unui impunător chip de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită cu un zîmbet amar pentru șansa fericită ce ți-a oferit prilejul de a trăi singur În cartierul armenesc din sudul Brooklyn-ului. Știți, Îi spui tu, viața de unul singur În sudul Brooklyn-ului are și unele dezavantaje. Locuința ta seamănă cu un vagon de tren numai că-i ceva mai scurtă și n-are decît o singură fereastră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Însă nimeni, nici o ființă cu mintea Întreagă, n-ar fi putut s-o acuze pe drept că era o mamă denaturată! Categoric că nu! Avea de gând să le dovedească asta atât fostului ei soț cât și enormei lui familii armenești. Familia fostului ei soț era dintr-o altă țară unde oamenii aveau nume pe care ea nu le putea pronunța și secrete pe care nu le putea descifra. Rose se simțise Întotdeauna ca o intrusă acolo, fusese Întotdeauna conștientă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mănânce dacă ieșea În oraș În mai puțin de o oră, Însă a preferat să nu Întrebe. Să fii rațional În familia asta era o greșeală. Putea să ronțăie câte ceva astfel Încât toată lumea să fie fericită. În plus, Îi plăcea mâncarea armenească. Mama ei, care se afla În Arizona, voia s-o țină cât mai departe de granițele bucătăriei sale și se delecta extrem de mult denigrând-o În fața vecinilor și prietenilor ei. Îi plăcea În mod special să atragă atenția asupra a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta, asta da tratație, kaburga... — Uau! a Îngânat-o corul. Până și Asya s-a Înviorat cuprinsă brusc de interes. — Restaurant turcesc multe În America? a Întrebat mătușa Cevriye. — De fapt, cunosc mâncărurile astea pentru că fac partea și din bucătăria armenească, a răspuns Armanoush Încet. Fiind prezentată familiei ca fiica vitregă a lui Mustafa, Amy, o tânără americancă din San Francisco, plănuise inițial să dezvăluie treptat secretul celeilalte laturi a identității sale, după ce ajungea la un anumit grad de Înțelegere reciprocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au comandat băuturile - Asya, ceai cu lămâie, Armanoush, cola dietetică cu gheață. Întrebarea era o Încercare evidentă de a se cunoaște mai bine, fiindcă muzica se Întâmpla să fie principala conexiune a Asyei cu Întreaga lume. — Muzică clasică, etno, muzică armenească și jazz, a răspuns Armanoush. Dar tu? Ceva un pic mai diferit. Asya a roșit, deși nici ea nu știa de ce. — Într-o vreme ascultam tot felul de chestii dure, știi, muzică alternativă, punk, postpunk, metal industrial, death metal, darkwave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sufletul-Meu-Surghiunit. Însă nu am reușit să găsesc casa bunicii. Pe locul ei s-a ridicat o clădire modernă groaznic de urâtă. A dispărut. Fără nici o urmă... nu există nici un fel de urme sau date, nici un fel de reminescențe ale famililei armenești care a trăit În casa aia la Începutul secolului. Îmi pare atât de rău, draga mea, scrise Doamna Peacock/Siramark. Când te Întorci? Stau până la sfârșitul săptămânii, răspunse Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit. Totul e o adevărată aventură aici. Orașul e frumos. Seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prietenii pe deasupra unei țări a fericirii. Porumbelul se oprea În numeroase sate, târguri și orașe căutându-i pe cei dragi și la fiecare oprire asculta o nouă poveste. În felul ăsta, Hovhannes Stamboulian aduna În cartea lui vechi povești populare armenești, mare parte transmise din generație În generație, altele de mult uitate. Pe parcursul cărții rămânea fidel autenticității fiecărei povești, abia schimbând câte un cuvânt. Însă acum plănuia să Încheie cartea cu o povestire numai a lui. Când o va termina, cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
când a vorbit din nou vocea lui nu mai păstra nici o urmă din tonul acela blând. — Spune-mi ce scrie aici, a zis sergentul arătând spre un maldăr de hârtii pe care le găsise În sertar, toate scrise cu caractere armenești. Hovhannes Stamboulian a recunoscut imediat poemul pe care Îl scrisese Într-un moment În care căzuse la pat cu febră mare. Era prin toamna trecută. Zăcuse În pat trei zile Întregi, fără să fie În stare să se miște, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cer; ritmul muzicii, lent la Început, apoi din ce În ce mai alert, vârtejul acela oriental pe care copiii Îl urmăreau doar admirativ de pe margine. Muzica era urma cea mai vie lăsată de educația sa. Barsam cântase ani buni la clarinet Într-o formație armenească și dansase Îmbrăcat În costum tradițional, pantaloni bufanți și cămașă galbenă. Își amintea cum pleca de acasă Îmbrăcat În costumele acelea, În timp ce toți ceilalți copii din cartier care nu erau armeni Îl urmăreau cu priviri batjocoritoare. De fiecare dată spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]