1,328 matches
-
Eiles din Viena, iarna trecută, într-o dimineață geroasă. Văzusem cu o zi înainte zecile de armuri de cavaleri la Wien Museum și mă gândisem în treacăt că pasiunile mele nu sunt dintre cele mai profitabile. Viața rămâne doar cu armura ei invizibilă, pe care o poartă ca să se apere de ea însăși. De fapt, ea se retrage tot mai mult în spatele vizierei, până când nimic nu se mai poate vedea. Cât privește poezia, ea devine cu timpul din ce în ce mai complicată și trebuie
Vasile Baghiu by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/10251_a_11576]
-
pe care le-am pierdut. Pe alocuri mai trebuie retușuri. Toate întâmplările ar fi perfecte dacă le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
mai trebuie retușuri. Toate întâmplările ar fi perfecte dacă le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă Noaptea - un pod negru pe sub care curg peisaje multicolore, isvorâte dintr-un vis. Trimit beznei scrisori, ce pe bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
pe care le-am pierdut. Pe alocuri mai trebuie retușuri. Toate întâmplările ar fi perfecte dacă le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
mai trebuie retușuri. Toate întâmplările ar fi perfecte dacă le-aș trăi de la-nceput. Dar fiecare tablou se îndepărtează tot mai mult de mine. Oare au fost sau doar mi s-au părut? Armură veche Aș vrea să îmbrac o armură nouă. cea pe care o port s-a ruginit demult. Este atât de grea această mască, Scârțâitu-i de fier de-atâta timp i-l ascult! Mi-a ascuns îndelung privirea și cei din jurul meu au văzut-o numai pe ea
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
din jurul meu au văzut-o numai pe ea. Rece, impenetrabilă și taciturnă, încă mai poartă amprenta luptelor ce străbătea. Spada bătrână a rămas fixată în teacă, deseori și eu, cu propria mea mască, mă confund. Aș vrea să îmbrac o armură nouă, cea pe care-o port s-a ruginit demult! Nocturnă Noaptea - un pod negru pe sub care curg peisaje multicolore, isvorâte dintr-un vis. Trimit beznei scrisori, ce pe bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
mai ești lăsat ca-n visuri să stărui și al tău destin are urechi surde când trist te nărui?... Te îmbrățișez Te îmbrățișez suferință pură ce mi-ai fost mereu în viață-aproape. Astăzi simt că vrei ca-n a ta armură să mă îngroape. N-am putut avea un mai bun tovarăș pe ciudatu-mi drum plin de serpentine. Dulcele-ți sărut mă vrăjește iarăși când jar devine. Ce-a fost între noi s-a numit iubire. Nu am vrut nicicând să
CÂND TRIST TE NĂRUI TE ÎMBRĂŢIŞEZ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373731_a_375060]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > RESEMNARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi sprijin taina în tăcerea lunii, armură-mi fac mușcând singurătăți, topesc o lacrimă din nemurirea lumii, să-mi spele-amarul din eternități! Înnod o rană în cânturi de ghindă, și-n suflet fac arcuș din plânsu-mi lin, un dor azi în tăcere mă colindă, eu tac,și-
RESEMNARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373756_a_375085]
-
în ceruri și împreună cu serafimii hălăduiesc prin toloacele veșnice. În poemul-capodoperă „Flanela”, un ins vorbăreț (INS vine de la latinul ens-entis, desemnând însuși Eu-l filosofic!) ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover: „spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț”. Personajul se dovedește a fi cineva cu mult deasupra a ceea ce putea părea la primele cuvinte. Ni-l putem imagina rostind - altfel, cu vorbe de-ale sale - monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
ale sale - monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar de adevărul sub stele al Ființei este vorba aici. La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm seama la înțelesurile fiecărui cuvânt. Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă; flanela-înveliș rezistă la toate încercările: „flanela pe care apoi am adus-o/ fluturând ca un steag zdrențuit în războaie,/ pe care apoi am purtat-o/ cu
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
-nvățase bine rolul despre lupul singuratic. Doi pescari de vreme bună se-ntreceau într-un oftat: Doamne-am zis, există-n toate un destin îngândurat! Mai departe-am mers prin zodii, le-am găsit lângă un foc, Descântau de zor armura din misterul unui joc. Am ajuns la miezul nopții, am venit dinspre aval; Un străjer, la poarta mare, purta fracul roșu-pal. Mi-a întins un braț albastru, avea pasul lung și greu: Te aștept de-o veșnicie, eu sunt valul
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
fixat în nișa unei clădiri de la colțul străzii Eminescu cu Griselini, cu o bandă așijderea metalică, pe care este înscris anul 1828. Legenda ucenicului Martin Mux Ce semnificație are, însă, acest trunchi de copac ce aduce cu un cavaler în armură, cu toate plăcile sale de fier pe care se mai văd cuie și șuruburi de diferite forme și mărimi? Și, mai ales, de ce a fost pus tocmai aici? Butucul de fier a suscitat, cum era și firesc, curiozitatea multora, primul
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
un strat de vopsea neagră sau lac, pentru a-l feri de rugină. Fie că amintesc de trecerea meșterilor și calfelor de lăcătuși prin oraș, sau că sunt doar niște „înțepături” adresate în derâdere Diavolului, cuiele înveșmântează trunchiul aidoma unei armuri. O cămășă de zale pentru cavalerul care, de 177 de ani, stă de pază nemișcat la colțul străzii Griselini, amintin- du-ne de vremi trecute, de breasla lăcătușilor și, poate, și de legenda meșterului Mux și a lui Faust. Case
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
din Cluj. Apoi va decide să se prezinte la concursul anunțat de Colegiul „V. Babeș“ din Timișoara. Va obține postul datorită calităților pedagogice și artistice, publicațiilor și bunului renume. „Se întorcea acum, temeinic pregătit, în Banatul de unde pornise posesor al armurii care-l va ajuta să-și împlinească visele țesute cu ani în urmă.“ Iarăși acasă Din nefericire, la Timișoara n-avea să găsească elevația intelectuală a Clujului. Însă aici corul reprezenta expresia națională, „pilon multiplicat în fiecare sat“. Primul rod
Agenda2005-22-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283752_a_285081]
-
de calități. Se enerva și ea destul de ușor. Observase și schimbări în răspunsul pe care i-l dădea fizic corpul său. Tahicardie necontrolată, când se aștepta mai puțin, dureri de cap la orice supărare, cât de măruntă. Își construise o armură, dar acum aceasta ceda, cu fiecare nouă zi. Obosise să mai fie puternică pentru a-i ajuta pe ceilalți. Acum avea ea nevoie de cineva care să o țină de mână și să îi spună că totul va fi bine
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
la cuptoare unde-l găsi pe Mărțișor glumind cu Norocel. - Ce faci, amice? Ești vrednic de admirat! zise Zefir impresionat de noua înfățișare a lui Mărțișor. Așa cum ai învins toți falnicii războinici ai Măriei Sale și-așa cum îți sunt îmbrăcămintea și armura, îmi pari un zeu măreț, nu muritor de rând. - Să nu râzi de mine, căpitane, eu te respect prea mult! îi zise Mărțișor. - Dar cine râde? Știi prea bine că prieten bun vă sunt. Însă trebuie să-ți spun că
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
Mărțișor, dar era mulțumit că prințesa nu a fost pedepsită, ca ei. - Hai, Norocel, să mergem să-i cerem iertare împăratului! Când ajunse în sala tronului, împăratul a tresărit de uimire văzând cum arată Mărțișor. Sigur l-a subestimat. Cu armura strălucitoare de culoarea nisipului, coiful argintiu cu încrustații sidefate, albăstrii, cingătoarea sclipitoare și cizmele cu reflexe sidefate, părea un luptător coborât din stele. Înfățișarea lui semeață îl descumpăni pe Soare-Împărat și era cât p-aci să-l trăsnească, dar se
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
Zadarnic îi port inima în piept? Când intră în sala tronului, ochii ei grăbiți îl căutară pe iubitul ei. O, doamne, cum arată! își zise Primăvara, cu inima-i zvâcnindu-i, când îl văzu. Ce mândru și chipeș era în armura de luptător! El este? Da, chiar Mărțișor! Și acesta țâșni spre ea și-o îmbrățișă cu foc. - Iubita mea, ce dor mi-a fost de tine! Și câtă-ngrijorare că ești în suferință! - Ce-am plâns, iubitul meu, că ai
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
cer mărite Tată, Să îmi astâmperi focul din trupul marmoreu, Țepușul ce mă ține legat, să-l scoți odată, Să pot umbla pe cale, căci tare-mi este greu! Mă lupt de unul singur, dar nu fără de Tine, Credința mi-e armura ce-o port când sunt lovit, Cânt tremură piciorul și-n duh mocnesc suspine, Îmi amintesc cât Doamne, pe cruce-ai suferit. Această epopee aprinde-n mine dorul De-a explora mărirea, de-a fi cu Dumnezeu, Se-aștern cuvinte
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
a murit odată cu el, mă întorc spre mine și mă privesc în interior, merg din obstacol în obstacol urmărit de un minotaur, mare devorator de timp, când dorm, nu vine somnul, când vine somnul, nu dorm, mi-am făurit o armură împotriva spaimei și, când mă privește din subterane, o lovesc, așa e lumea, un deșert circular cu cerul închis și infernul pustiu, împreună cu speranțele cresc și iluziile optice, împreună cu iluziile, cresc și deziluziile, wels credea atunci când picta lumea că ar
POEMUL DESPĂRŢIRII DE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382653_a_383982]
-
se îndrepta plutind ușor, acel ceva din interiorul său. Și pe măsură ce se apropia de deschizăturile dintre pleoape, începea să devină conștientă că ea era acel minuscul nedefinit care plutea în întunericul rece, din ceea ce-i părea a fi interiorul unei armuri. Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură. Când în sfârșit a ajuns la marginea deschizăturilor, nedefinitul acela ce plutea ca o navetă spatială, s-a lipit asemenea unei ventuze de marginile deschizăturilor din
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
deschizăturile dintre pleoape, începea să devină conștientă că ea era acel minuscul nedefinit care plutea în întunericul rece, din ceea ce-i părea a fi interiorul unei armuri. Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură. Când în sfârșit a ajuns la marginea deschizăturilor, nedefinitul acela ce plutea ca o navetă spatială, s-a lipit asemenea unei ventuze de marginile deschizăturilor din armură, anume lăsate pentru ochi și a putut să privească în exterior, devenind dintrodată
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Îi simțea dorința și strădania de a încerca să vadă ceea ce era dincolo de armură. Când în sfârșit a ajuns la marginea deschizăturilor, nedefinitul acela ce plutea ca o navetă spatială, s-a lipit asemenea unei ventuze de marginile deschizăturilor din armură, anume lăsate pentru ochi și a putut să privească în exterior, devenind dintrodată, un trup. Trupul, așezat pe o targă cu roți ce trepida în mers, era purtat de-a lungul unui coridor. Pereții alburii se trăgeau cu rapiditate de-a-ndăratelea
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
curtea sa, printre aceștia, chinezi, persani, sau arabi, cele mai luminate minți ale vremii formate la înaltele universități din Samarcand ori Tibet. Mdaa, nici ei nu puteau înțelege adevăratele scopuri. Oftă și porunci să-i fie adus calul. Își îmbrăcă armura de paradă, una ușoară și strălucitoare, apoi încălecă. Nu din galop așa cum o făcea în tinerețe și călcând pe spinările unor oșteni special pregătiți pentru asta. Își aduse aminte iarăși de prietenul lui, șamanul. Îl povățuise într-o vreme să
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]