752 matches
-
Dunării. Acolo se aflau cetăți episcopale, reședințe administrative și militare, o viață civilizată, unde se putea naște o limbă cu o evoluție rapidă, ca româna primară. În același timp, este sigur că cele patru dialecte principale ale acestei limbi (daco-român, aromân, meglenoromân și istro-român) sunt foarte apropiate prin legile lor fonetice, concordanțele dintre ele încât "este imposibil, spune Sextil Pușcariu, să nu recunoaștem, în acest caz, o unică limbă. Suntem obligați să admitem că, înainte de separarea lor în patru dialecte, românii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce constituie factorul general românesc. În schimb, elementele împrumutate sunt familiare și specifice unui anumit teritoriu (de exemplu: ungurismele în Transilvania, slavismele în dialectele sud-dunărene, istroși meglenoromâne, ca și în Muntenia și Moldova, turcismele la sud de Dunăre, în dialectul aromân și în Dobrogea, grecismele în aromână și bulgarisme în meglenoromână). Fără să alcătuiască majoritatea numerică, fiind chiar mai puține decât totalul celor slave, cuvintele latine sunt însă cele mai importante, mai frecvente și mai necesare în graiul viu și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populară, acesta cuprindea Moesia Superior, Moesia Inferior, Tracia nord-vestică și Dacia. În regiunile moeso-geto-dace a fost localizată "patria" de naștere, leagănul limbii române, împreună cu poporul român, a limbii primare, protosau străromâne, premergătoare despărțirii celor patru dialecte (daco-, megleno-, istro-român și aromân). În ceea ce privește limba "străromână", cele mai tipice trăsături ale limbii române se găsesc în toate dialecteleîn epoca de formare a limbii române, strămoșii noștri nu erau încă despărțiți, exista o comunitate geografică în continuitate a celor ce vorbeau această limbă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locul numit "Stejarii frumoși", de către vlahi. Aceste câteva cuvinte reprezintă cea mai veche amintire istorică despre vlahi (români). Locul unde sunt menționați acești români este Macedonia de sud-vest, în munții Gramost, regiune locuită până în secolul al XX-lea de păstori aromâni. Câțiva ani mai târziu, împăratul Vasile II îi acordă lui Niculiță stăpânirea asupra vlahilor din thema Thesaliei. Ulterior, în secolul al XII-lea, mențiunile despre vlahi sunt tot mai frecvente. În 1166, în armata împăratului Manuel Comnenul, aflată în luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei.” Scriind în limba română, în care fiorul liric este „atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat” (Perpessicius), C. este o voce remarcabilă, nu mai puțin înzestrată și printre poeții în grai aromân. Nu foarte interesat de performanța prozodică, el pare preocupat de nevoia comunicării de sine, fiind în același timp conștient de realizarea ei doar parțială. Versul este populat de aceleași stări tulburi, de halouri vagi și contururi alunecătoare, devenind ambiguu, polisemantic
CUTOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
natală. C. scrie și proză în dialect inspirată din viața aromânilor, publicată în revista „Deșteptarea”. A realizat, de asemenea, transpuneri din Eminescu (Luțeafirlu și alte poeme eminesciene pri grailu armânescu, 1980, Poezii, 1988, în colaborare), remarcabilă fiind mai ales versiunea aromână a Luceafărului, cuceritoare prin patina ei lexicală arhaică, ce trimite la cronicari. SCRIERI: Cerc vicios, București, 1945; Fânarea al Diogen (Lampa lui Diogene), pref. Hristu Cândroveanu, București, 1985. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 106-107; Hristu Cândroveanu, Ioan Cutova, UVPA, 427-429
CUTOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
prozator, poet și folclorist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, care i-au apreciat activitatea de eseist și publicist. Primul volum, De la noi (proză în dialect aromân), i-a apărut în anul 1903. A redactat revista „Grai bun” (1906-1907, 1909). Din 1909 a fost interpret la Legația Română din Londra; până în 1914, a studiat în paralel literele la Londra și Oxford. În 1916, la intrarea României în
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
la revistele „Românul de la Pind”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Analele Academiei Române”, „Luceafărul”, „Boabe de grâu”, „Cuget românesc”, „Ideea europeană”, „Lumina”, „Lilicea Pindului”, „Revista aromânească”, „Universul”, „Notes and Queries” (Paris) ș.a. A publicat în periodice proză scurtă și poezii în dialectul aromân. Alături de alți cărturari români - N. Iorga, Gr. Nandriș, G. Cioran, T. Bodogae -, B. a urmărit raporturile culturii române cu sudul Peninsulei Balcanice și îndeosebi cu Muntele Athos, punând în lumină puternica influență a mănăstirilor de la Sfântul Munte asupra celor din
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
în care sunt proiectate originile sale, lumea „împietrită sub o vrajă” a aromânilor. Tache Papahagi, editor al literaturii în dialect a autorului, l-a apreciat ca pe un poet etnoliric „de o inspirație profundă și cumpănită”. B. este, printre scriitorii aromâni, cel mai apt să susțină dimensiunea reflexivă, fără a ignora nici metafora, ceea ce conferă densitate și expresivitate discursului liric sau epic. Din acest unghi, mai cu seamă povestirile sale par a fi niște mici romane condensate, ca de pildă Gardana
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
se dovedește un povestitor plin de farmec, în nota arhaică a graiului din Pind, cu sonorități de veche cronică. Atât în poezie, cât și în proză, sunt înfățișate, ca în niște stampe, imagini arhetipale din viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate. E o evocare nostalgică, o întoarcere obsesivă spre o umanitate distinctă în amalgamul de etnii din Balcani. SCRIERI: De la noi, București, 1903; Graiu bun. Calendar aromânesc, București, 1909; Pe drumuri. Din
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
în nota arhaică a graiului din Pind, cu sonorități de veche cronică. Atât în poezie, cât și în proză, sunt înfățișate, ca în niște stampe, imagini arhetipale din viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate. E o evocare nostalgică, o întoarcere obsesivă spre o umanitate distinctă în amalgamul de etnii din Balcani. SCRIERI: De la noi, București, 1903; Graiu bun. Calendar aromânesc, București, 1909; Pe drumuri. Din viața aromânilor, București, 1914; Romantismul englez, București
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
, Ștefan (24.IV.1888, Ploiești - 25.III.1958, Cluj), clasicist și traducător. Provine dintr-o familie de mici meseriași de origine aromână. Student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, discipol al lui V. Pârvan, B. a studiat apoi la Berlin. A venit în contact cu vestiți cercetători ai Antichității, ca Ulrich von Willamowitz-Moellendorff și Eduard Norden. La intrarea
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
Povești ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; Elena D. O. Sevastos, Povești, Iași, 1892; George Cătană, Poveștile Banatului, I-III, Gherla, 1893-1895; Sim. Fl. Marian, Răsplata. Povești din Bucovina, Suceava, 1897; Pericle Papahagi, Basme aromâne, București, 1905; Pauline Schullerus, Rumänische Volksmärchen aus dem mitteren Harbachtale, „Archiv de Vereins für siebenbürgische Landeskunde” (Sibiu), 1905-1906; George Cătană, Povești poporale din Banat, I-II, Brașov, 1908; I. A. Candrea, Ovid Densusianu, Povești din diferite ținuturi locuite de români
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
condensate, gramaticianul pare a face în mod conștient literatură. E vorba de aproximativ cincisprezece pagini, interesante însă atât din unghi lingvistic, ca limbă vorbită, cât și prin reflecții în plan filosofic. Nu mai puțin interesante sunt „dialogurile”, reproduse în grai aromân, în greacă și în germană, care atrag atenția prin stilul alert și prin perspectiva aproape modernă a conversației. Pericle Papahagi relatează despre B. că ar fi tradus în zece limbi, între care și graiul aromân, Opera didactică a lui J.
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
sunt „dialogurile”, reproduse în grai aromân, în greacă și în germană, care atrag atenția prin stilul alert și prin perspectiva aproape modernă a conversației. Pericle Papahagi relatează despre B. că ar fi tradus în zece limbi, între care și graiul aromân, Opera didactică a lui J. A. Comenius, dar manuscrisul s-a pierdut. SCRIERI: Gramatiki romaniki itoi macedonovlaki - Romanische oder macedonowlachische Sprachlehre, Viena, 1813; ed. pref. D. Bolintineanu, București, 1863; ed. (Gramatică română sau macedoromână), îngr. și introd. Pericle Papahagi, București
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
SCRIERI: Gramatiki romaniki itoi macedonovlaki - Romanische oder macedonowlachische Sprachlehre, Viena, 1813; ed. pref. D. Bolintineanu, București, 1863; ed. (Gramatică română sau macedoromână), îngr. și introd. Pericle Papahagi, București, 1915; Kurzgefasste neugriechische Sprachlehre, Viena, 1821. Repere bibliografice: Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân, București, 1932, 294-296; Sterie Diamandi, Oameni și aspecte din istoria aromânilor, București, 1940, 78; Dicț. scriit. rom., I, 313-314; Cândroveanu, Aromânii, 55-57. Hr.C.
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
cetatea Tebei cântând din lira sa magică (vezi și legenda întemeierii orașului Messena, în sunetul muzicii, de către Epaminonda ; cf. Pausanias, Călătorie în Grecia, IV, 27, 7) ; sau cu cea a Meșterului Manole care - conform credințe- lor și proverbelor grecești și aromâne - „construiește cu vorbele și dedesubt și deasupra pământului” (62) ; sau cu imaginea lui Isus - din apocriful slav Evanghelia copilăriei, capitolul XIV - care, printr-un blestem, năruie un templu și, tot prin puterea cuvântului său, ridică în locul lui „un edificiu bun
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai întâi în satul natal, urmează Liceul „Matei Basarab” din București (1962-1966), tot aici absolvind în 1971 Facultatea de Limba și Literatura Română. Lucrează ca redactor la Editura Minerva până în 1985, când se stabilește în Germania. I. este prima poetă aromână care își adună creația în volum. Steauă di dor (1983) are un titlu de rezonanță eminesciană, dar nu este vorba de vreo înrudire structurală, chiar dacă autoarea a transpus mult din marele poet și a convocat și alți autori aromâni să
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
poetă aromână care își adună creația în volum. Steauă di dor (1983) are un titlu de rezonanță eminesciană, dar nu este vorba de vreo înrudire structurală, chiar dacă autoarea a transpus mult din marele poet și a convocat și alți autori aromâni să o facă, alcătuind astfel un întreg volum, Poezii - Puizii (1981). Colaborează la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Steaua”, „Tribuna”, cât și la „Zborlu a nostru”, „Deșteptarea”, „Frânza vlahă”, „Dimândarea”, reviste cultural-literare aromâne. În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de poezie
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
din marele poet și a convocat și alți autori aromâni să o facă, alcătuind astfel un întreg volum, Poezii - Puizii (1981). Colaborează la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Steaua”, „Tribuna”, cât și la „Zborlu a nostru”, „Deșteptarea”, „Frânza vlahă”, „Dimândarea”, reviste cultural-literare aromâne. În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de poezie populară aromână, însoțind-o de o pertinentă prefață, în care subliniază unitatea indestructibilă a aromânilor cu dacoromânii. I. este o creatoare de reală înzestrare când compune în aromână. Versurile îi sunt
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
o facă, alcătuind astfel un întreg volum, Poezii - Puizii (1981). Colaborează la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Steaua”, „Tribuna”, cât și la „Zborlu a nostru”, „Deșteptarea”, „Frânza vlahă”, „Dimândarea”, reviste cultural-literare aromâne. În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de poezie populară aromână, însoțind-o de o pertinentă prefață, în care subliniază unitatea indestructibilă a aromânilor cu dacoromânii. I. este o creatoare de reală înzestrare când compune în aromână. Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete și doruri pentru graiul „de-acasă”, vorbit
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
vieții și al armoniei, este proiectat în desfășurări lirice care recuperează elogiul rădăcinilor, al străbunilor, bucuria existenței bucolice, refuzul însingurării și aspirația spre împlinire. SCRIERI: Steauă di dor, București, 1983; Ramura de măslin, București, 1985. Antologii: Antologie de poezie populară aromână, pref. edit., București, 1976; Dacica, pref. Paul Anghel, București, 1978; Un veac de poezie aromână, introd. Hristu Cândroveanu, București, 1985 (în colaborare cu Hristu Cândroveanu). Ediții: Mihai Eminescu, Poezii - Puizii, ed. româno-aromână, București, 1981 (în colaborare). Traduceri: Vaja Pșavela, Cântăreții
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
bucuria existenței bucolice, refuzul însingurării și aspirația spre împlinire. SCRIERI: Steauă di dor, București, 1983; Ramura de măslin, București, 1985. Antologii: Antologie de poezie populară aromână, pref. edit., București, 1976; Dacica, pref. Paul Anghel, București, 1978; Un veac de poezie aromână, introd. Hristu Cândroveanu, București, 1985 (în colaborare cu Hristu Cândroveanu). Ediții: Mihai Eminescu, Poezii - Puizii, ed. româno-aromână, București, 1981 (în colaborare). Traduceri: Vaja Pșavela, Cântăreții naturii, București, 1982 (în colaborare cu Zaira Samharadze). Repere bibliografice: Constantin Crișan, Cheile graiului unei
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
locuitori ai Sucevei, iar unei surori, căsătorită cu un Șerbu, D. îi dăruia pe la 1680 un exemplar al Psaltirii slavo-române. Misira se va fi înrudit cu ramura macedoneană Papară din Galiția, de unde și presupunerile privitoare la o mai îndepărtată obârșie aromână a familiei. Sunt puțin lămurite împrejurările în care D. îmbrățișează cariera ecleziastică: decisiv poate să fi fost însă impulsul celor dintâi înclinații cărturărești. Răzlețe, parvin din epocă și informațiile ce îngăduie reconstituirea primei perioade a formării sale spirituale, ca și
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut breslele zidarilor aromâni. Variantele sud-est europene ale Meșterului Manole prezintă multe trăsături comune, dar conservă și o serie de particularități distincte. În balada grecească apare „blestemul ființei sacrificate”, în cea sârbească, motivul „alăptării după moarte”, iar cea românească adaugă două episoade noi: primul
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]