379 matches
-
națională, ideile și aspirațiile generației sale, de unde și marea răspândire, în epocă, a legendelor, altfel ușor de memorat datorită versului cursiv, compoziției simplificate până la o schemă mecanică. Elogiul gestului eroic și spiritul patriotic nu pot salva textele de impresia de artificialitate dată de un limbaj inadecvat, de lipsa culorii locale, de prea bogate reminiscențe din poezia cavalerească occidentală. Rezolvarea epicului printr-un discurs, lipsa preocupării pentru individualizare - contrar intențiilor poetului - imprimă eroilor, subordonați unei retorici grandilocvente, un aer de fantoșe. Rareori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
de formație latină), în lucrările tradiționale (v. Stan 2013: 22 și referințele; Todi 2001: 245 pentru cronicile muntenești) se introduce ideea imitării structurii latine (sau turcești sau grecești, cel puțin pentru Cantemir, v. Stan 2013: 22), ipoteză întărită empiric de artificialitatea unor fraze cantemiriene ca (122) - a se observa, de exemplu, ordinea verbelor, inversă structurii canonice a predicatului complex, în propoziția nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzniputea, ca și plasarea verbului în poziție finală în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că, din punct de vedere sintactic, Cantemir nu creează exemple negramaticale, nu același lucru se poate spune despre stilul lui Cantemir, care a fost calificat adesea ca artificial, "manierist" (Moldovanu 1969) etc. Se poate da o explicație formală pentru această artificialitate? Să rămânem în zona complementării verbelor modale. Exemple ca (178) sau (179) ilustrează fenomenul de topicalizare a complementului verbului modal, cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de față. Structura sintactică folosită are o interpretare pragmatică specială (pe care derivarea prin roll-up movement din gramaticile cu centru final nu o are), care contravine modului în care este utilizată de Cantemir. Putem deci conchide că una dintre sursele "artificialității" stilului lui Cantemir este folosirea unor fenomene de topică în mod obișnuit marcate pragmatic în română pentru redarea unor enunțuri neutre, nemarcate. Citirile pragmatice asociate în mod obișnuit cu topica marcată sunt deci anulate. 6. Concluzii. Rezumat Statutul categoriilor funcționale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
adoptarea în contexte neutre a unor reguli de topică cu încărcătură pragmatică specială în română cu scopul vădit de reda o topică străină, fapt care conduce la conflicte între sintaxă și pragmatică (/ structură informațională), rezultatul fiind anularea efectelor pragmatice și artificialitatea stilistică. V Concluzii generale Concluziile de față rezumă principalele noutăți de descriere, analiză și interpretare prezentate în diverse puncte ale capitolelor precedente. Subliniem în continuare atât punctele în care considerăm că lucrarea noastră aduce un plus de înțelegere față de cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Mihai Beniuc, Maria Banuș, Cicerone Theodorescu, Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Nina Cassian, Eusebiu Camilar, Olimpia Filitti-Borănescu, Ovidiu Constantinescu. Aceeași situație se observă în celelalte compartimente, unde sunt prezenți Mihai Ralea ( Ceea ce e nobil, Arta ca plăcere a artificialității, Amânarea, condiție specifică a psihologiei umane), D.I. Suchianu (cu studii, cronici, recenzii), Tudor Vianu, Ion Biberi (Itinerar baudelairian, Orient și Occident, Evoluția criticii literare), G.M. Cantacuzino (cronică plastică), Petru Comarnescu (eseuri, note relative la expoziții și spectacole), apoi tinerii Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
mistă” a fost supusă, cum am mai afirmat, reevaluărilor. În ea și-au descoperit sursele mulți dintre pictorii ”suprarealismului” euro- pean sau reprezentanți ai “hiperrealismului”. Prin comparație, vom observa că românul Stahi, în picturile sale de naturi moarte, a depășit artificialitatea academistă încorporând obiectele unui mod de compoziție propriu în care descoperim vibrațiile interioare ale sen- sibilității unui pictor care, îndrăgostit de acestea, le-a iubit și respectat ca pe semenii săi. O întoarcere în timp ne arată că în afara cataloagelor
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Se știe, Jurnalul fericirii nu e un jurnal clasic, în care evenimentele sunt consemnate în ordinea și imediatul lor. Jurnalul fericirii e scris după ieșirea din închisoare, e scris "après coup". Steinhardt avertizează chiar de la începutul Jurnalului că există riscul artificialității. Atunci când există o distanță temporală semnificativă între momentul trăirii și momentul consemnării, pot apărea modificări ale realității, memoria poate să trădeze. Pe de altă parte, oricare dintre noi trăim altfel un eveniment sau o experiență în imediatul ei și avem
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
vers funcțiile reflexivă și tranzitivă ale limbajului, proces în cadrul căruia cititorul (receptorul) impune scriitorului (emitentului) nu doar un simplu cod de comunicare, ci o paradigmă estetică. Aceasta este, afirmă cu justețe criticul, una dintre sursele fundamentale ale estetismului bacovian, ale „artificialității” sale, observată de multă vreme fără a i se da o explicație convingătoare. „Dubla perspectivă” derivată din mesajul operei, pe de o parte, și exigențele cititorului, pe de alta, conduc la identificarea a două teme majore în scrisul lui Bacovia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
mai puternic, asemenea statelor în sistemul internațional. Nu există femei, nu există copii, nu există vârstnici, nu există prieteni, nu există într-ajutorare. Fecare individ este și trebuie să fie autosuficient, așa cum statele, în extremis, trebuie să-și fie autosuficiente. Artificialitatea și falsitatea unei asemenea înțelegeri a conviețuirii sociale la nivel național este similară cu artificialitatea și falsitatea, cel puțin în perioada contemporană, a unei astfel de viziuni asupra relațiilor internaționale. Autosuficiența și autonomia derivate din ea sunt, judecând în ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
vârstnici, nu există prieteni, nu există într-ajutorare. Fecare individ este și trebuie să fie autosuficient, așa cum statele, în extremis, trebuie să-și fie autosuficiente. Artificialitatea și falsitatea unei asemenea înțelegeri a conviețuirii sociale la nivel național este similară cu artificialitatea și falsitatea, cel puțin în perioada contemporană, a unei astfel de viziuni asupra relațiilor internaționale. Autosuficiența și autonomia derivate din ea sunt, judecând în ansamblul unei vieți umane, dar și în ansamblul unei colectivități, mai degrabă stări de excepție decât
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lirici interbelici, opunându-i-se cea „inspirată din forța poporului”, care ar fi exemplar ilustrată de Mihai Beniuc și de Aurel Gurghianu. În schimb, paginile privitoare la Bacovia reprezintă un prim pas către critica de mai târziu: combătând ideea de „artificialitate decadentă”, aruncată ca un stigmat asupra creației poetului, P. pune în lumină faptul că arta bacoviană, departe de a fi tributară unei rețete sterilizante, inaugurează una dintre cele mai profunde atitudini lirice din poezia românească a secolului al XX-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
unei viscerale și dureroase scufundări psihologice în laboratorul său de creație. La nivelul acestei vederi în secțiune asupra viziunii regizorale nuditatea, în singura scenă luată în discuție, traduce o clauză esențială, aceea a totalei transparențe, a dizolvării ultimelor reziduuri de artificialitate, de convențional, de inautentic și corespund, în ce privește acest making of reluat dintr-un unghi subiectiv, denudării procedeului. Nimic nu cade sub incidența unei ordini a secundarului în filmele lui Porumboiu. Simplitatea scenei este doar o aparență creată meticulos: aflat în
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
altă invenție epocală, opera, născută din ideea declamației muzicale a Cameratei Fiorentina, devine prin creația lui Claudio Monteverdi, o dramă muzicală, replică sonoră a barocului arhitectonic. Ea constituie cea mai specifică întruchipare barocă a spiritului de inventivitate și virtuozitate, de artificialitate și sinteză, în care, ca și în arhitectură, se produce o metamorfozare a genurilor artistice, rupându-se limitele dintre sculptură, pictură, arhitectură, teatru și muzică. Pe de altă parte, stilul concertant al muzicii instrumentale se plămădește tot în aceeași perioadă
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
știe și de ce. Degeaba: nu pot să-mi reprim certitudinea că este tipic pentru lipsa de aderență la real, pentru lumea factice a cinematografului francez. Văd azi continuarea și-mi spun stai, că nu-i așa. E aici ceva din artificialitatea goetheană din Afinități elective. Aoleu!, zic. Și din Wilhelm Meister? Ce m-au mai plictisit! Și nu mă satur de netrebnicia mea. Îl iau în mână pe, să zicem, cutare poet. Citesc și după aceea îmi zic ia să vedem
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
Regizorului - logic și rezonabil - îi lipsește complet "nebunia creatoare" (sau nu are curajul să și-o descopere). Cinematografic vorbind, filmul funcționează foarte bine: scenografia respira adevăr, imaginea are suplețe și profunzime, montajul e alert. E cinema, dar prea puțin viața! Artificialitatea se insinuează pe porțiuni întregi: vezi relația cu fiica, vezi relația cu tînărul ziarist (Șerban Pavlu, o fată pentru cinema!), vezi atmosferă din mass-media. Filonul cel mai inspirat al filmului ține de povestea "ratatului vesel" (jucat cu brio de Mircea
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
Gemenii, Uncheașul Sărăcie ori Iadeș); dramaturgul devine interesant atunci cînd abordează registrul tragic. Drama Saul (1893), scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu, este o pastișă raciniană cu ecouri din Shakespeare; Macedonski arborează aici versul solemn și tiradele nobile, de o artificialitate extremă. Puritatea desenului racinian se estompează din cauza stridențelor lexicale și a verbiozității. Ceva mai reușită, în același regim tragic, va fi Moartea lui Dante: cele trei acte ale piesei răspund în ecou celor trei părți ale Divinei Comedii; pictura pre-renascentistă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
la rîndul ei puțin obișnuită, absorbita de propriile ei drame și dileme amoroase. Ramă de care vorbeam o reprezintă povestea acestei femei, și după părerea mea este partea cel mai puțin reușită a românului, cu multe stridente explicative, cu o artificialitate agasanta a felului în care e motivată introducerea ei drept context al celeilalte povești, cea cu adevarat pasionanta. Povestea pacientului, un ins pe nume Benjamin Tholon, scriitor care își cîștigă o existență obscură practicînd o îndeletnicire ce i se pare
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd e, e înșelătoare. Tirada și litania, enumerația și repetiția, comparația evident poeticizată, asocierile curente (la el) între termenii „tari”, contondenți ori tăioși, și concepte obligate la un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea creației sale (dacă facem abstracție de intertextualismul din cartea Alcool), Mureșan rămîne un modernist. Splendidele grădini ale aurului și restul poeziilor din Cartea de iarnă o atestă: „Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea/ ca o
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
o asemenea pisică, având papion la gât, cuminte/ și lingușitoare, încât cititorii, la vederea ei, să aibă drept primă reacție/ dorința de a o trage de coadă.” (Cealaltă pisică) Ideile bursuce ale lui Iulian Băicuș propun o poezie lipsită de artificialitate, curgând cu naturalețe și umor, așa încât până și cele mai izbitoare imagini par de un adevăr firesc, liniștit. Combinația anamorfotică dintre ludic și ironic precum și inepuizabila vervă poetică dau volumului o savoare deosebită. Iulian Băicuș, Ideile bursuce, Editura Paralela 45
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
un terifiant univers în manieră pencilensiană în care se consumă à rebours înfruntarea dintre un nemilos portărel, vestit pentru cruzimea față de săraci, și fiul său nelegitim, hărțuit anume pentru a-i căli voința și a-l insensibiliza asemeni lui. O artificialitate discret-ostentativă afișează Eva Borusovícová în Albastrul cerului (Slovacia, 1997) - mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o casă de țară a trei femei, mama, fiica și bunica, bîntuite de-a lungul anotimpurilor de nostalgia paradisului pierdut, figurat oniric prin cuibul
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
familiei Isaacs, pe care Lurie îi vizitează în orașul George, ca să le explice mobilurile afective ce au stat la baza aventurii sale cu Melanie. Atitudinea simplă, îngrădită de reguli, după care acești oameni își conduc viața, reprezintă cealaltă extremă în raport cu artificialitatea erudită a vieții lui Lurie, pentru care, multă vreme, noua operă pe care o scrie, Byron în Italia, are mai mare importanță decât viața de zi cu zi. Mai aproape de conștiința realității este vecinul lui Lucy, Petrus, care îi oferă
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
clipa morții -, si Ruggero Raimondi - Scarpia, cel care recunoaște "Țoșca, mă faci să-l uit pe Dumnezeu" - sînt, în filmul lui Jacquot, nu atît - sau nu numai - "voci", cît figuri cinematografice care se țin minte, departe de emfaza sau de artificialitatea care subminează, de multe ori, aparițiile pe ecran ale unor vedete ale operei. Tot sfîrșitul de an ne-a pus în fața unei premiere de film documentar, Franzela exilului, despre Caragiale la Berlin, de Alexandru Solomon, produs de Fundația Arte Vizuale
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
1927), îi dau ocazia lui Pompiliu Constantinescu să remarce "meșteșugul" tînărului autor, dexteritatea netăgăduită în a combina varii rețete literare, "umorul de mecanism orologier", priceperea de a ajunge la "pointă" printr-o gradare metodică de invidiat, dar nu ascunde nici "artificialitatea notorie" ca impresie de fond, o anume "lipsă de observație" și de profunzime ce îl aruncă doar în "prețioase virtualități" la care criticul (și nu numai el) subscrie "în fals". Ca și în cazul lui Cezar Petrescu, coleg de generație
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
numai despre rețete culinare, când măicuței Sora Maria, bătrână cât veacul, numai că nu i se amintește „vezi că te caută moartea pe acasă”, chiar nu mai e nimic de făcut. Lumea construită de autor pare un decor de o artificialitate teatrală sufocantă, de aceea când vrea să-și scoată eroul la aer curat, îl trimite pe o stradă oarecare și i-a scoate, în cale preț de un minut, pe Fanny Ardant, apariție fulgurantă, venind din realitate, realitatea cinematografului. În
Cannes, 2013: Dorul de Fellini. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78810_a_80135]