378 matches
-
gras cu care era plătită, inimitabila ei vrajă amețitoare constituiau prea multe atuuri pentru ca vreo femeie să cuteze a competiționa cu ea. Rosamund spunea: - Ce femeie frumoasă - ce talie, ce picioare, totul! - Adevărat. Dar toate astea au un dram de artificialitate. E un fel de stratagemă. Și o lipsă de afectivitate. - Chiar după o căsătorie atât de lungă? Eu sperasem ca mariajul meu cu Vela o să funcționeze, pentru că aveam experiența altor căsătorii. Dar, Într‑o măsură mai mare sau mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sau decade sub nivelul lor. Incapabil să înțeleagă formele juridice, realitatea statală și tot ce constituie spiritul obiectiv (în sensul lui Hegel sau Dilthey), el se mișcă într-un climat irespirabil unei conștiințe europene, pentru care simbolismul culturii este o artificialitate... naturală, acceptată, evidentă. Chiar dacă bolșevismul a dat Rusiei un orizont teoretic mărginit, amplitudinea respirației sufletești a rămas aceeași. Visul unei dominații universale, pe care unii slavofili l-au conceput de-a dreptul grotesc, sub domnia țarului și a papei, reînviind
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
niște spinări de lup, zburlite”, „văile ca niște pâlnii de turnat gaz”, „pătulele și magaziile vergeluite sunt ca limba de clopot gata-gata să facă bang”). În plus, nu poate trece neobservată rezerva scriitorului față de tot ceea ce este „contrafăcut”, oroarea față de artificialitatea dicțiunii poetice, de convenționalismul speciei ca atare, toate acestea conducându-l către valorificarea autenticității prozaice a rostirii. S-ar putea scrie apoi zeci, poate sute de pagini, despre ceea ce am putea numi „complexul prozei” la Marin Sorescu. Nu este vorba
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unde se pot înregistra și alte reacții care pot indica dificultatea și natura întrebării. Fiindcă este limpede că atunci când timpul de latență este mare, ceva nu e în regulă cu întrebarea. Aducerea subiecților în laborator are însă inconveniente legate de artificialitatea situației. d. Interviurile cognitive constituie procedura mai de substanță și complexă în estimarea dificultăților, a punctelor sensibile ale întrebărilor și a modului cum le interpretează respondentul. Prin interviurile cognitive, subiectul supus chestionării raportează - mai mult sau mai puțin ghidat de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
lipsa de delicatețe sufletească a omului, nu superioritatea sa intelectuală, cum pare a crede autorul, căci faptul de a i se adresa cu "madam Ioanide" nu e decât o dovadă de ipocrizie, e o simplă formă rece și protocolară, denunțând artificialitatea relațiilor ce domnește în sânul familiei Ioanide și chiar o formă de prețiozitate și de snobism, surprinzătoare la un om care pozează într-un artist emancipat, plutind deasupra lucrurilor mărunte și convenționale.În concluzie, nici o clipă, Ioanide nu ne inspiră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dubletul revelator, odată cu ,,rescrierea’’ originalului, după binecunoscuta tehnică a ,,uitării în model’’, caracteristică oricărei adevărate scrieri de aspect cu bază parodică. Secretul reușitei este de a nu forța în cel puțin două sensuri. Prezența lor constantă face imposibilă alunecarea în artificialitate, în contrafacere. Observând mai bine, putem spune că Poveste, Imitațiune, Lungul nasului și Făt-Frumos cu Moț-în-Frunte inaugurează specia ,,basmului cult’’ tipic caragialian, adică specia ,,basmului’’ circumscris genului comico-satiric, ale cărei prime tentative relevabile au putut fi semnalate mai ales în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
masculină" practica fotografică după nivelurile respective de echipament (64 % pentru bărbați, 49 % pentru femei) sau de intensitate a utilizărilor (intermitente pentru 63 % dintre femei și 51 % dintre bărbați) (Bourdieu, 1965, p. 346). O diferență relativă este transformată în diferență absolută. • Artificialitatea "declarațiilor de practici" (efectul de legitimitate) Nu trebuie niciodată să pierdem din vedere faptul că "declarațiile de practici" sunt centrale în metodologia cantitativă și în cea a sondajelor. Ce valoare au ele? La un autor ca Bourdieu, ambivalența este radicală
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
descriere, mai util este studiul "practicilor", în sensul literal al termenului; constituit de achiziții, ieșiri în oraș, contacte, atitudini și corpuri în acțiune. • Metode Există metode de culegere de date prin care acestea nu trebuie solicitate direct actorilor, eliminând astfel artificialitatea relației sociale de anchetă: examinarea urmelor scrise este o bună ilustrare. De exemplu, cărțile de oaspeți lăsate la dispoziția publicului la locurile de expoziție; poșta redacției (Boltanski, 1990, partea a treia), opere literare sau eseuri (Boltanski, 1993); inscripții pe ziduri
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
rețeaua carnivoră a confesiunii practicate cu obstinație. Ea Își dezvoltă o nouă personalitate și ia un chip cu totul nou tocmai În procesul zbaterii, al luptei acerbe pe marginea prăpastiei care desparte viața de moarte. Teatralitatea comportamentului suicidar, amestecul de artificialitate alienantă și de dramă autentică trimite la un posibil model literar al sinuciderii. Fără Îndoială, afirmația este discutabilă, Însă ea poate fi susținută cel puțin din punctul de vedere al scriitorului care Încredințează jurnalului istoria ispitei de a părăsi În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
previzibil al acestuia este, desigur, portretul literar, așa cum l-a consacrat o Întreagă tradiție a exegezei critice. Așadar, creionându-și autoportretul, autorul de jurnale mai operează un fals: el Încearcă să dea senzația de realitate imitând o formulă a maximei artificialități: literatura. Acumulări orizontale Pledează pentru imposibilitatea autoportretului literar și o incompatibilitate de natură fizico-biologică: prin ce forță omul, o ființă „continuă”, articulată, se poate recunoaște Într-o modalitate de creație discontinuă prin excelență? Suprapunerea perfectă dintre existență și reflectarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și într-o semnificație nouă a unui citat dintr-un autor vechi"24. Citatul ca fundament al intertextualității, iată o nouă trimitere către teoriile postmoderne care, preluând ideea, o înglobează la capitolul "reciclării" subiectelor și al compunerii întregului din fragmente. Artificialitatea parodiei ar rezulta din aspectul de puzzle regizat pe care textul îl lasă în urma lecturii. Ulterior, cu accente mai pronunțat polemice, apare teoria lui Harold Bloom, a producției poetice parodice ca rezultat direct al "angoasei influenței", în centrul căreia stă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care-l urmează acest personaj o dată naufragiat pe insula Speranza și gândindu-ne la importanța de prim rag care i se acordă totuși în economia romanului în ciuda faptului că titlul îi fusese rezervat celuilalt -, ajungem la o concluzie tributară tocmai artificialității parodiei. Fascinat de mitul pe care-l prelucrează căci istoria robinsonadei create de Defoe pornind de la naufragiul real al unei persoane atestate istoric, Alexander Selkirk, a avut, la rându-i, forța să se transforme într-un mit modern, de circulație
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
capătă și consistența unor episoade memorabile, alcătuind o parabolă a cărei morală neagă, în final, obișnuita percepție asupra misiunii educației. Temându-se să nu-și piardă mințile de singurătate, Robinson mimează, "maimuțărește", asemenea lui Don Quijote odinioară, ordinea socială, a cărei artificialitate e ridiculizată în Constituția Insulei Speranza începută în a o mia zi a calendarului local, laolaltă cu toate utopiile pe care le evocă subtextual. În "Articolul I", autoproclamatul "Guvernator al insulei Speranza situată în Oceanul Pacific între insulele Juan Fernández și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așa cum l-am analizat pornind de la forma antică și până la cea mai apropiată contemporaneității, adică postmodernă, se afirmă întâi drept un depozitar al conținuturilor precedente, modest sau arogant "explorator" prin textele altora. Abia apoi își exhibă cu luciditate caracterul convențional, artificialitatea. În majoritatea cazurilor avute în discuție, se observă limpede cum romancierii caută să-și precizeze modelul (modelele) pentru a-și etala ulterior distanțarea față de el (ele). Iată de ce orice încercare de definire a parodiei romanești trebuie să ia în calcul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de sine stătătoare. Asemănările formale, dublate însă de diferențe de fond pot într-adevăr să conducă la apariția acelor opere care își surclasează, pe termen nedefinit, modelul. Așa este, de pildă, Don Quijote, roman ce se bazează pe și polemizează cu artificialitatea codului de comportament cavaleresc și al romanelor care l-au colportat. Fără a-și mai restricționa zona de interes la imitarea/ ironizarea/ satirizarea anumitor modele, în secolul XX parodia reflectă modul în care se ajunge la construirea noilor stiluri narative
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
obligă la construcția unui răspuns elaborat propriu ca situație de performanță sau propune o soluție a problemei puse. Justificarea soluției face parte din răspunsul așteptat. • Educații răspund la întrebări simple sau cu răspuns multiplu, în teste docimologice. Autenticitatea situațiilor versus artificialitatea • Sarcinile-itemi sunt realiste, semnificative, problematizate, fac legătura cu realitatea curentă. • Întrebarea, sarcina sau problema au caracter artificial, abstract, școlar. Interactivitatea în evaluare versus standardizarea procedeelor • Cel evaluat poate să formuleze comentarii și educatorul poate pune întrebări suplimentare pentru sondare în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
suprafeței. Un contur și o textură corespunzătoare, sunt câteva din condițiile impuse în realizarea unor restaurări cu aspect natural. Incapacitatea de a reproduce textura suprafețelor adiacente ale dinților naturali va duce la o reflexie diferită a suprafeței. Aceasta va reflecta artificialitatea în ciuda unui contur bun și a unei culori corespunzătoare. În redarea culorilor construcțiilor protetice estetice concură o serie de factori. Important în obținerea unor refaceri estetice este folosirea luminii și umbrelor. Lumina naturală este multidirecțională: ea relevează structura și aruncă
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
de femeie "cu simț de orientare în toate înțelesurile". Incompatibilitatea dintre cei doi pare totală, iar Bizu îi mărturisește într-un târziu insatisfacția de a n-o fi găsit (în realitate) pe potriva plăsmuirii lui ideale, într-o secvență de o artificialitate greu tolerabilă. Astfel, la neavenitele mărturisiri ale nefericitului amant virtual ("-Te doresc când nu te văd, și nu te doresc de îndată ce te văd", "-Nu te văd când te văd, și te văd când nu te văd" etc.) placida și versata
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sintactic și la nivel stilistic. Mărci lingvistice: construcție simetrică a propozițiilor sau a frazelor; laitmotive sau refrenul în poezie (în rondel, de pildă) etc. Naturalețea se referă la exprimarea firească, simplă, spontană. Mărci textuale: fluența unui discurs simplu, lipsit de artificialitate, de termeni livrești. Eufonia se manifestă la nivelul fonetic al discursului, prin crearea unor valori acustice superioare. Efectul muzical obținut prin repetarea unor sunete ori prin combi narea sugestivă a cuvintelor în enunț creează tonalitatea dominantă, timbrul specific, adecvat ideii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
retrospectivă. Tulburările și insurgența romantică a secolului al XIX-lea a dus la o nouă redimensionare a termenului, prin încadrarea de data aceasta într-o sferă oarecum peiorativă, ținând de asocierea cu ideea de academic, înțeleasă drept așezare sub semnul artificialității. Se conturează, astfel, o perioadă de criză a termenului în sensul unei anumite devalorizări, dar aceasta se va dovedi doar un moment trecător, după cum o evidențiază modul de utilizare actuală a noțiunii. Din scurta prezentare a evoluției cuvântului, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sine are o relevanță sporită doar în spațiul francez, fiind aproape nesemnificativă pentru istoria literară engleză, germană etc.96 Desigur, Franța domina atunci destinele culturii europene însă nici această hegemonie spirituală, care se va dizolva treptat pe parcursul secolului, nu diminuează artificialitatea acestui indice, care este fixat unilateral. Pe de altă parte, Pierre Chaunu plasa Secolul luminilor în intervalul 1680-1770, afirmând că deși Europa acelor vremuri pare o "Europă clasică bis"97, își are totuși "timpii săi tari" pe care autorul îi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
urmă, influențat de schimbările din toate celelalte domenii, intrase deja în zodia unui alt timp literar. În această ordine de idei, se poate afirma că toate încercările ulterioare de a adapta modelul clasic s-au subscris din nefericire unei anumite artificialități, dată de faptul că nu s-au născut dintr-o evoluție firească, ci au fost mai mult impuse. "Clasicismul era un suflet, o voință, pseudoclasi-cismul este o formulă" afirma Paul Hazard 118, accentuând obsesia normării sub auspiciile căreia debutează secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
putea fi detectabilă."254 De altfel, acest concept pare a fi unul important pentru viziunea artistică a autorului, care vedea în clasicismul însuși o întrupare a unei "eleganțe profunde".255 În aceeași ordine de idei se înscrie și oroarea de artificialitate, după cum deja s-a sugerat prin citatele date anterior, pe care Cocteau o transpune într-o manieră alegorică sub forma relației dintre un grădinar și florile sale: "Un adevărat poet nu își îngrijește poezia. La fel cum un horticultor nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
propoziție clarifică însă semnificația urmărită de autor, care nu vizează aici prin noțiunea de îngrijire, prelucrarea gradată a substanței imateriale care în final ia forma poeziei, ci adăugarea unor ornamente care nu ar face decât să dea un sentiment de artificialitate operei de artă. Astfel, ceea ce se urmărește este un proces creativ, care să evidențieze naturalul, dincolo de falsele aparențe. În acest sens, este interesant că, opus lui Hulme sau Pound ale căror idei le vom dezvolta în subcapitolele următoare, Cocteau se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
articolului poate fi redusă la următoarea afirmație: "arta proastă este arta neconformă cu realitatea. Este arta care falsifică reprezentările."308 Se sugerează că imoralitatea în artă vizează de fapt neconcordanța cu realitatea, o falsificare a datelor umanului. Această negare a artificialității reprezintă de fapt o pledoarie pentru principiul verosimilității în artă. În această ordine de idei, "arta de valoare nu poate fi imorală" afirmă Pound explicând totodată că "prin artă de valoare înțeleg acea artă care este veridică, precisă."309 Principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]