215 matches
-
, marchiz de Lauriston (1768 - 1828), a fost un general francez al perioadei războaielor napoleoniene, "pair" și Mareșal al Franței în timpul Restaurației. Fiu de general, Lauriston intră la Școala Militară din Paris în 1784, dobândind o formație de artilerist. În 1792 este căpitan în „Armata din Nord”, servind la asediul Maastrichtului în 1793. Este numit șef de brigadă (colonel) în februarie 1795, dar demisionează un an mai târziu, pentru a reveni la serviciul activ abia în 1800. În același
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
de o mobilitate tactică mai bună pe terenul țării de origine. Ca o societate privată, Rheinmetall Landsysteme a construit al patrulea prototip.Finalizat în 1978, el a adăugat un periscop PERI R12, conceput inițial pentru Leopard 1A4, pentru comandantul tancului.Artileristul și încărcătorul au primit fiecare un periscop de zi.Pentru a permite echipajului să tragă în mod eficient pe timp de noapte, s-a montat o cameră foto LLLTV pe mantletă, fiind mutată în elevație cu arma principală. În plus
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
picioare și înarmate cu raze de foc și o armă chimică („fumul negru”). Acești tripozi distrug armata poziționată în jurul craterului și atacă localitățile din jur în drumul lor spre Londra. În timp ce fuge de la locul masacrului, naratorul se întâlnește cu un artilerist care îl informează că un alt cilindru a aterizat între Woking și Leatherhead. Separat de soția sa, naratorul îl urmează pe artilerist către Byfleet, dar cei doi sunt despărțiți în timpul unui atact desfășurat de marțieni asupra localității Shepperton. În cele
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
localitățile din jur în drumul lor spre Londra. În timp ce fuge de la locul masacrului, naratorul se întâlnește cu un artilerist care îl informează că un alt cilindru a aterizat între Woking și Leatherhead. Separat de soția sa, naratorul îl urmează pe artilerist către Byfleet, dar cei doi sunt despărțiți în timpul unui atact desfășurat de marțieni asupra localității Shepperton. În cele din urmă, naratorul reușește să traverseze Tamisa și să ajungă la Londra cu ajutorul unei bărci. În sudul Angliei aterizează tot mai mulți
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
îl capturează cu ajutorul unui tentacul, după care îi beau sângele. Naratorul se ascunde într-o cămară pentru cărbuni și, astfel, nu este depistat. Odată cu plecarea marțienilor, naratorul reușește să se îndrepte spre centrul Londrei, unde îl întâlnește din nou pe artilerist. Acesta îl convinge, pentru scurt timp, să i se alăture într-un plan grandios de reconstruire subterană a civilizației umane. La puțin timp după aceea, naratorul își dă seama că artileristul este doar un visător care nu-și susține ideile
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
spre centrul Londrei, unde îl întâlnește din nou pe artilerist. Acesta îl convinge, pentru scurt timp, să i se alăture într-un plan grandios de reconstruire subterană a civilizației umane. La puțin timp după aceea, naratorul își dă seama că artileristul este doar un visător care nu-și susține ideile cu dovezi practice, așa încât îl abandonează. Plimbându-se prin Londra pustie, el ajunge în pragul disperării și este dispus să-și ofere viața invadatorilor, dar descoperă că extratereștrii au fost doborâți
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
de către raza de foc marțiană sau de către iarba roșie. În timpul scrierii romanului, Wells se amuza șocându-și prietenii cu detalii ale poveștii care descriau descrierea completă a unor zone din regiunea sudică a Londrei cu care aceștia erau familiarizați. Personajele artileristului, a preotului și a studentului la medicină au la bază cunoștințe din Woking and Surrey. În zilele noastre, în Working se găsește o sculptură înaltă de 7 metri reprezentând o mașină de luptă marțiană care se bazează pe descrierile din
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
întâlnind o civilizație egipteană pe Marte care, deși a evoluat în paralel cu cea pământeană, a făcut-o într-un mod oarecum independent. Wells propusese deja un alt rezultat al invaziei extraterestre din "Războiul lumilor". Când naratorul îl întâlnește pe artilerist a doua oară, acesta din urmă imaginează un viitor în care omenirea se ascunde în canale și tuneluri subterane de unde conduce un război de gherilă împotriva marțienilor, ajungân după câteva generații să copieze tehnologia armelor marțiene, să-i distrugă pe
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
înarmat și au înaintat în mai multe coloane. Coloana de de persoane din faubourg Saint-Antoine pe malul drept și coloana de de insurgenți din faubourg Saint-Marceau pe cel stâng au început înaintarea la orele șase; numărul lor creștea pe măsură ce înaintau. Artileriștii s-au poziționat pe Pont-Neuf cu consemn din partea departamentului să împiedice joncțiunea acestor coloane, dar Manuel, grefierul orașului, le-a cerut să se replieze și astfel calea a devenit liberă. Devreme în dimineața de 10 august, insurgenții au ajuns la
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
precum și numele complet "John Sebastian 'Tiger Jack' Moran".) În "Flashman and the Tiger", în cursul bătăliei de la Rorke's Drift, Moran demonstrează o viteză uimitoare și o precizie incredibilă în folosirea revolverului. În "Sherlock Holmes's War of the Worlds", artileristul din "Războiul lumilor" este prezentat ca fiind fiul lui Moran. În povestirea "Sherlock Holmes in the Lost World" (publicată în "Gaslight Grimoire") de Martin Powell, Moran încearcă să reclădească imperiul infracțional lui Moriarty după moartea aceastuia din urmă, dar este
Sebastian Moran () [Corola-website/Science/324142_a_325471]
-
Contraamiralul Sir KH RN (n. 1785 - d. 29 iulie 1860) a fost un ofițer maritim și primul guvernator al Australiei de Sud din 28 decembrie 1836 până pe 16 iulie 1838. Hindmarsh a fost fiul lui , artilerist pe HMS "Bellerophon", și al soției acestuia, Mary. A fost botezat în biserica St. Mary din Chatam, comitatul Kent. Hindmarsh s-a înrolat în Royal Navy în 1793 și a efectuat serviciul pe HMS "Bellerophon", fiind angajat, potrivit registrului navei
John Hindmarsh () [Corola-website/Science/324185_a_325514]
-
toate punctele de vedere tuturor regulilor militare. Orice ofițeraș tânăr ar fi ales mai bine În orele care au urmat, au avut loc două scurte ciocniri. Texianii au câștigat-o pe prima, obligând un mic grup de dragoni și de artileriști mexicani să se retragă. Dragonii mexicani au obligat apoi la rândul lor cavaleria texiană să se retragă. În învălmășeală, Rusk, coborât de pe cal pentru a-și încărca pușca, era să fie capturat de soldați mexicani, dar a fost salvat de
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
două minute și jumătate. Acest lucru făcea ca arma să fie mult mai adaptată pentru operațiunile de mare viteză, conceptul de bază a "blitzkrieg-ului". Tunurile Flak 36 erau de obicei echipate cu un scut blindat care oferea o protecție limitată artileriștilor. Flak 37, apărut mai târziu avea instrumente actualizate pentru a permite ochitorului să urmeze indicațiile aparatului de conducere a focului mult mai ușor. Părțile componente ale celor trei modele ale tunului urmau același standard de fabricație și se puteau înlocui
Tun antiaerian Flak 88 mm () [Corola-website/Science/327600_a_328929]
-
rămase, pe Rin și în Westfalia, Moltke le-a dislocat pe teatrul principal. În data de 3 iulie 1866 a avut loc Bătălia de la Königgrätz, în care forțele austriece au fost înfrânte. Retragerea armatei austriece („Rückwärtskonzentrierung”) a fost acoperită de artileriștii români din regimentul 16, rezultat în urma reorganizării Graniței Militare Transilvănene. Comandamentul prusac nu a încercat blocarea retragerii forțelor austro-saxone. Generalul Benedek a retras trupele rămase la Olmütz, alocând pentru protecția Vienei o defensivă slabă. Prusacii au reluat înainatarea, Armata a
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
pușcașilor marini, locotenent-colonelul Phillipps, s-a urcat pe marginea vasului său de debarcare la pupa ca să semnalizeze vaselor care se îndreptau spre plaje să abandoneze misiunea. El a fost ucis aproape imediat de focul inamic. În timpul raidului, un pluton de artileriști (mortiere) din regimentul de vânători de munte Calgary de sub comanda locotenentului F. J. Reynolds, aflați pe vasul de debarcare a tancurilor, au rămas la bord. Sergenții Lyster și Pittaway au fost menționați prin ordinul de zi pentru participarea la doborârea
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
T. Fraser", pregătindu-se pentru două săptămâni de probe la Gunatanamo Bay, Cuba. La 2 decembrie a plecat din Cuba, îndreptându-se spre Pacific, traversând Canalul Panama două zile mai târziu, și ajungând la San Diego la 12 decembrie. Acolo artileriștii s-au antrenat pentru bombardamentul de coastă și pentru apărarea antiaeriană. La 8 ianuarie 1945, "Alaska" a plecat din California îndreptându-se spre Hawaii, ajungând la Pearl Harbor la 13 ianuarie. Acolo a participat la alte antrenamente și a fost
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
schimbat prioritatea direcțiilor de atac, punând accent pe partea de nord a frontului, așa cum fusese sfătuit de altfel de mai multe ori de generalii săi. Pe 20 iunie, tunurile din fortul Chaberton și-au redirecționat tirul tunurilor împotriva "Ouvrage" Janus. Artileriștii acestei poziții franceze dotate cu șase tunuri nu au avut cum să lovească Chaberton. Trupele italiene au reușit că, sub acoperirea focului artileriei din Chaberton să înainteze și să cucerească satul Montgenèvre. După acest succes, înaintarea italiană a fost oprită
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Pasul Maddalena. Până aici, italienii reușiseră să transporte doar un obuzier de 100 mm. Din Pasul Maddalena, italienii au început coborârea în Valea Ubaye din Franța. Condițiile meteo au încetinit înaintarea italienilor dar, în egală măsură, i-au împiedicat pe artileriștii francezi să își regleze tirul. Divizia "Acqui" nu ajuns în fața fortificațiilor franceze decât în seara zilei de 24 iunie, când armistițiul fusese deja semnat. Italienii au pierdut 32 de oameni morți, 90 răniți, 15 dispăruți în misiune. De asemenea, 198
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Francisc I al Austriei și regeleFrederic Wilhelm al III-lea al Prusiei, care se reuniseră pentru încheierea Sfintei Alianțe și au călătorit împreuna la Buda pentru festivitățile de inaugurare. La asediul cetății Buda de către armata revoluționară maghiară din anul 1849, artileriștii maghiari au amplasat bateriile de asalt pe platoul din fața observatorului astronomic în ciuda protestului energic a conducerii instituției și a universității. Riposta de artilerie a defensivei austriece din cetate, a dus la avarierea gravă a edificiului instituției, iar după căderea cetății
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
Iuliu ca căpitan și comandant al regimentului nr. 1, au părăsit țara pe 3 noiembrie al anului cu destinația Torino. În continuare ofițerul a luptat între 1860 și 1861 în Italia pe partea revoluționarilor sub generalul Manfredo Fanti (1806-1865) ca artilerist și la asediul Gaetei: Între puternicele fortificații ale Gaetei își găsise adăpost ultimul rege al Regatului celor două Sicilii, Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii, care voia să se opună cu câteva mii de ostași asediului italian sub
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
În această funcție a luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan. La 30 august 1877, din divizionul său a căzut la datorie primul ofițer artilerist, sublocotenentul Ion Elefterescu. În anul 1881 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel fiind numit atașat militar la Viena împotriva voinței sale, prin un decret al regelui Carol I al României (1884-1885). Acolo a locuit la renumitul „Hotel Sacher”. În
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
Armată la împlinirea a 50 de ani de serviciu militar, iar la 8 noiembrie, la restaurantul Capșa, a avut loc întâlnirea promoției sale, mai fiind în viață 8 din 15 absolvenți, dintre care generalul de divizie Constantin Brătianu și generalii artileriști Alexandru Tell și Nicolae Stoika. La înmormântarea lui, corpul neînsuflețit al generalului a fost transportat la Cimitirul Bellu pe un tun tras de șase cai. În jurul sicriului și pe două platforme erau așezate mulțime de coroane din partea Regelui Carol I
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
timp de germanii erau protejați de tranșee împotriva schijelor proiectilelor și așchiilor rupte din copaci de explozii, atacatorii, care operau în loc deschis, se aflau în poziții vulnerabile. Spre deosebire de germani, care căutau să se adăpostească în tranșee săpate în zonele împădurite, artileriștii americani aveau nevoie să găsească luminișuri pentru declanșarea atacurilor. Aceste zone neîmpădurite erau puține și identificate cu precizie de germani. Aceasta făcea ca sprijinul de artilerie pentru pușcașii americani de pe linia frontului să fie rareori disponibil. Pădurea Hürtgen s-a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele erau aliniate pe pistă sau în dreptul hangarelor, ceea ce le-a făcut ținte perfecte. Atacul a provocat distrugeri considerabiile unităților de aici și a fost considerat un mare succes. Grupul „Recce” a pierdut o escadrilă completă. Escadrila RAF 69
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
jertfei 1941-1945”. După revoluția din 1989, a fost avansat că general de brigadă și apoi general-maior. La împlinirea vârstei de 90 de ani a lui Titus Popescu, Generalul Vasile Bărboi scrie: Din salutul adresat de General Maior Titus Popescu, militarilor artileriști cu ocazia Zilei Armei 15 august 2005: S-a stins din viață la 24 iulie 2011. Antinomii telurice, Editura Vasile Cârlova, 2001 Cărți de: Popescu, Titus - bjiasi.ebibliophil.ro
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]