6,399 matches
-
Alexan În Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertății, Andrei Cornea face figura medicului din finalul Ciumei lui Camus, care privește de la un geam mulțimea ce sărbătorea uitând de sine finalul molimei, dar era singurul care știa cum germenii bolii rămân ascunși în cearceafuri și își așteaptă invariabil purtătorii. Cartea este o fabuloasă poveste despre libertate, despre iluziile ei, despre consimțământul tacit și instinctual al beneficiarilor ei în direcția reconstrucției ticăloșiilor totalitare, despre improbabilitatea și lipsa de teleologie istorică a libertății. Cartea
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
pe străzile înguste. Camera lor de la Hotel Katlayan avea un balcon din care se putea vedea Bosforul, Asia Mică, doar la o milă marină depărtare, și chiar se puteau auzi muezinii chemând credincioșii la rugăciune din vârful minaretelor înalte și ascuțite care străpungeau cerul. Heinrich îi arătă moscheile cu cupole strălucitoare, străzile pietruite ale vechiului cartier, cu arcadele lor de piatră și cu grădini în spatele gardurilor înalte, mănunchiurile de cupole în formă de bulb de ceapă ale bisericilor bizantine mai vechi
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
Unele n-o iau din loc; bătând pur și simplu din aripi, încearcă să-și păstreze echilibrul dacă cineva le lovește cu umărul ori cu servieta. Celelalte acceptă pâinea și peștii pe care-i sfâșie cu ciocul și ghearele lor ascuțite. Eu însă încerc să le dibuiesc privirea de chihlimbar, șoptindu-le pătimaș la ureche: „Te iubesc... TE IUBESC... ești frumoasă...” De-aia și fug de mine. Înțeleg - nu-i ca atunci când le întinzi un pește. Înseamnă.... că le dorești, le
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
tot ce-aș vrea să-i spun unei fete cu ochii în lacrimi, parfumată și caldă ca un marțipan spaniol; spun câte minunății mi-a adus această după-amiază misterioasă. Îi povestesc că rândunicile marine argintii au ochii galbeni și ghearele ascuțite, ca tigrii, că vechea casă de lângă debarcader e bântuită și că nu pricep nici eu de unde vin toate gândurile astea ce clocotesc neîncetat în capul unui om - oare există acolo o gaură, un hău, sau ele se adună toate la
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
aceea care, văzîndu-mă, rar de tot, mă strigă așa... Atunci tresar, ca de-o confuzie. v Caietul albastru are la bază limba, cultura germană - în comentarii -, plus latină umanista a Romei celei mici de la Blaj, tipică transilvănenilor. Măcar din unghiul ascuțit al culturii, avem în fața încă un argument din argumentele temeinice ale românilor de dincolo de munți uniți cu Romă. Români prigoniți că în războaiele religioase, făcuți, cu oroare, papistași, urîți cîteodată mai mult decît paginii. E paradoxul poporului român, atît de
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
din poemul Hamei Sutra, lapidară comedie grotescă a actului sexual: "totul devine o/ fleoșcăială un frecuș o îndopare sacadată de cavități/ o vomă a dominării și supunerii un lanț de batjocură și/ înstrăinare un rânjet orgasmatic în plasa unor strigăte/ ascuțite" Comedia se încheie, surprinzător, cu o ridicare bruscă a "camerei de luat vederi" spre cerul pe care se profilează hameiul agățat pe țăruși "de-a lungul șoselei Sighișoara-Brașov". Marius Ianuș este un poet pe măsura timpului lipsit de glorie pe
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
de profesie. E de la sine înțeles că singurele personaje pozitive sunt pușcăriașii, majoritatea, evident, închiși pe nedrept, și toți de-un altruism demn de o cauză mai bună. N-o să spun acum nimic despre coada de lingură de argint, foarte ascuțită, pe care Lama o ține ascunsă în anus și cu care un doctor, condamnat pentru trafic de copii, dar nevinovat, face o operație de apendicită, cusută cu un fir de păr al pacientului și dezinfectată cu urină, intervenție soldată, nu
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
15 ani. În film, inițierea va fi mult mai rapidă: "anii de ucenicie" ai lui Homer se reduc la 15 luni. Timp în care tînărul care iradiază blîndețe, naivitate, o aparentă lipsa de forță (jucat de Tobey Maguire cu o ascuțită sensibilitate) va afla cîte ceva despre viața, despre extazurile și ororile ei, despre loialitate și trădare, despre sensul profund al "regulilor" de viețuire și supraviețuire - și va sfîrși prin a-și accepta destinul... Am văzut filmul în premieră lui europeană
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
o rezervație dezolantă de gunoaie, laboratoare sigure de viruși rari ce ne vor aduce din nou pe prima pagină a ziarelor europene. Dacă într-o parcare ungurească descoperi cu greu locul toaletei, cum treci de Nădlac sau de Turnu duhorile ascuțite, de urină azotificată, îți indică imediat tufișurile spre care "naturiștii" români aleargă în pas vioi la coborârea din autobuze sau din automobile. Nu are rost să vorbesc de calitatea șoselelor, de lipsa celor mai elementare semne de circulație sau de
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
automat se leagă de perfecționism și succes, reprezintă, elementele indisociabile de acest spațiu - metaforă a viitorului. Sanda Galopenția, Virgil Nemoianu, Alex Leo Șerban, Andrei Brezianu și Vladimir Tismăneanu sunt câțiva români care cunosc America și îi analizează realitățile cu spiritul ascuțit și critic al europeanului. Literatura americană actuală, exemplificată în jocul narativ acaparant din povestirea lui John Barth, în fragmentele poetice ale Renașterii Sudului (Robert Penn Warren, Ernest Suarez, James Dickey) sau în superbul eseu despre artă al lui Wayne Booth
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
Motivele acestei fereli sînt diverse și multe. Cele mai întemeiate țin de poltronitatea comentatorilor, analiștilor sau mărturisitorilor. Toamna care vine ar putea aduce la putere în România exact pe aceia care au fost dușmanii declarați ai "fenomenului" cît și autorii ascunși ai violențelor din 13, 14 și 15 iunie 1990 și așa se explică mulțimea de variante și interpretări, așa se explică inflația de ipoteze asupra unor fapte extrem de clare. Aruncarea în "relativ" înseamnă în acest caz aruncarea în "derizoriu". Este
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
în interior, un om infinit de complex, de fin, foarte în avans față de timpul său. Când îi ai ca prieteni apropiați pe un Marcel Duchamp, Erik Satie, Tristan Tzara, Fernand Léger și alți câțiva, care sunt printre spiritele cele mai ascuțite ale epocii, este vorba de cu totul altceva decât despre un biet "țăran de la Dunăre"... Să nu uităm că Brâncuși a făcut îndelungate studii în România, chiar dacă au fost oarecum neobișnuite, iar de unul singur a studiat numeroase cărți...Când
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
că toate sunetele acelea grotești sînt semnale,... o conversație febrilă... a speciilor... Miroase parcă a oțet, a fructe putrede, - un miros vechi de toamnă în livezile bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută de glasurile ascuțite ale păsărilor, de răgetele fiarelor. Întîi crezusem că răgetele erau adevărate. Pe urmă mi se atrăsese atenția că lucra o bandă sonoră, iar ochii aceia fosforescenți de tigri, de lei, erau doar niște beculețe electrice. Dar din tot ce-am
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
Petrescu. Drept urmare, notațiile consacrate unor aspecte ale începuturilor de lume evoluează, prin materia lor, la o subtilitate melancolică, la tonurile de amurg: "Pămîntul dintre copaci e decolorat, stă parcă sub ape mîloase, iar acum se zvîntă încet, în umbră, plesnește ascuțit și emană mirosuri de început de lume. Departe, la capătul culoarului de verdeață grea, se vede tot mai bine ieșirea, pata de cer alb care se fixează pe retina Cezarei, îi luminează toată fața". Peisajul în cauză aparține unei bucăți
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
sette din Orlando innamorato cu satisfacții necurmate și de un ordin foarte înalt. Fac o apropiere utilă între fondul nostru folkloric de balade și arta mediteraneeană, de fapt arta cu un singur cuvînt căci este singura". Dar, evident, predomină subiectivitatea ascuțită, sensibilă pînă la delir. Uneori cu o notă picant-detectivistică, ramificată ca de obicei în masa doctelor referințe: "Dar dacă e adevărată prima ipoteză atunci se mărește familia lui O.S.C. atît de grăbit să citească Ce se vede și apoi
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
rătăcit și uitat/ prin ierburile infernului". Nicolae Magnificul este cartea unei iubiri prădalnice consumată sub pînda neîntreruptă a morții, sub veghea grea a lui Dumnezeu: "ție ți-e ca un cancer dragostea ta pentru mine/ ție ți-e ca o ascuțită secure viața ta pentru mine/ ție ți-e ca un phalus verbul că mie mi-e ca o pisică iarba pe care o calci în picioare..." sau "eu nu mă duc în ceruri eu mă duc în tine să te
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
serioasa pregătire intelectuală, mai ales filosofică, a colaboratorilor. Vieții Românești i se aduc elogii, îndeosebi pentru trecutul ei istoric și, de asemenea Revista Fundațiilor Regale este lăudată pentru structura ei bine organizată precum și pentru valoroasele ei colaborări. O săgeată destul de ascuțită este îndreptată împotriva seriei din 1938-1939 a Universului literar, amintindu-se redacției că această serie, deși condusă de către tineri, între alții de către Victor Popescu și Const. Fântâneru, nu a reușit să promoveze un scriitor valoros așa cum s-a întîmplat cu
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
viguroasă coloratură morală. Personajele sale mitice și monumentale, în care se exprimă existența umană înțeleasă ca un eveniment al speciei și nu ca un accident produs de febrele mărunte ale istoriei, conțin în ele însele și melancolia resemnării și germenii ascunși ai disoluției. Din cunoscutele sale scene de grup, de multe ori invocate ca repere ale unui realism prometeic, se desprind strigătele de disperare de mai tîrziu, coșmarurile colective și acele cutremurătoare scene în care umanitatea este surprinsă în pragul aneantizării
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
cuibărească de-a binelea în suflet. Pînă cînd, insinuantă, tenace, perseverentă, se dovedește mai tare decît tine, nu mai poți scăpa de ea, este piatra de moară, care-ți apasă pieptul, este mîna haină, care te strînge de beregată, gheara ascuțită, care ți se înfige în carne, emoția, care-ți taie răsuflarea, durerea (mai ales durerea), care-ți paralizează mișcările, pornirile, elanurile, energiile. Este însoțitoarea ta neostenită, umbra omniprezentă care are grijă să-ți dea perfid bună dimineața înainte de a fi
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
fost, în interbelic, un prozator cu producție puțină, eminent cunoscător într-ale filosofiei (fusese un neîntrecut cunoscător al lui Spinoza), cînd și cînd, semnînd prin reviste, mici contribuții în domeniu. Fiind un om cu o inteligență remarcabilă, un spirit viu, ascuțit și cu replica întotdeauna la îndemînă, era, în cafenelele selecte (cu deosebire la "Capșa"), un calamburgiu superior, prieten cu trei mari spirite: Ion Barbu, Camil Petrescu, Șerban Cioculescu. Acolo își încrucișa spada, totdeauna ascuțită brici, cu diverși interlocutori, reduși, prin
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
o inteligență remarcabilă, un spirit viu, ascuțit și cu replica întotdeauna la îndemînă, era, în cafenelele selecte (cu deosebire la "Capșa"), un calamburgiu superior, prieten cu trei mari spirite: Ion Barbu, Camil Petrescu, Șerban Cioculescu. Acolo își încrucișa spada, totdeauna ascuțită brici, cu diverși interlocutori, reduși, prin calambur, la tăcere. Ion Iancovescu, marele actor, mereu lipsit de bani, s-a războit, odată, cu Lemnaru. Pus la punct și redus la tăcere, Iancovescu ar fi exclamat, mult iritat: "Te împușc". La care
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
se dezbrace. Nu-l observase. își scoase întîi bluza, o bluză verde, trăgînduși-o peste cap și dezvelindu-și sînii. Semănau cu două coifuri culcate, cum văzuse el într-o vizită la Muzeul Județean de Istorie, și aveau și ei vîrfuri ascuțite, mai închise la culoare, ca niște țepușe. El nu mișca, ținîndu-și respirația. Profesoara se aplecă și atunci coifurile se răsturnară și ele cu țepușa în jos, scoase dintr-o sacoșă costumul de plajă, reveni la verticală, își puse sutienul, adunîn-du-și
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
veacurilor ideologice XII-XIII și atât de vorbăreți, făcând comentarii lungi, verbioase, după cum aveau să și zică urmașii: Verbosi in re facili, in difficili muti, in angusta diffusi... că erau palavragii în lucrurile ușoare, în cele grele, muți, iar în cele ascuțite, împrăștiați... O contradictio in adjecto, însă, însoțea orice universalizare sau generalizare, contrară filosofiei marxiste de mai târziu, pentru că în gândirea iluștrilor doctori de altădată domina individualismul, domina libertatea individului în orice manifestare... Bazele dreptului actual, în fine, în Europa, vor
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
casei sale, dată în lături spre lăuntrul vieții, și încă neluminată, iată-l în picioare, îmbrăcat tot în alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos, inclusiv părul; aceeași prelungă siluetă, elegantă, dreaptă, cu gîtul lung, cu micul chip ascuțit, cu ochi albaștri, bridați, atît de aproape de ivirea nasului mic, nasul ascuțit al Marelui Fritz, cu un aer ironic, fini mîini mici, picioare sprintene, statura înaltă și ușoară, același, doar cu douăzeci și cinci de ani mai mult; douăzeci și cinci de ani invizibili
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
-l în picioare, îmbrăcat tot în alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos, inclusiv părul; aceeași prelungă siluetă, elegantă, dreaptă, cu gîtul lung, cu micul chip ascuțit, cu ochi albaștri, bridați, atît de aproape de ivirea nasului mic, nasul ascuțit al Marelui Fritz, cu un aer ironic, fini mîini mici, picioare sprintene, statura înaltă și ușoară, același, doar cu douăzeci și cinci de ani mai mult; douăzeci și cinci de ani invizibili, căci părul îi era gri argintat și la tinerețe, iar acum pare
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]