1,099 matches
-
o mai văzuse de atâta amar de ani, iar Florin plângea pentru părinții lui pe care nu-i știa și lăcrima de bucurie pentru familia ce tocmai se năștea. -Florine, să nu uit, ai grijă să umbli din nou în ascunzătoarea lui Gilă, să iei caseta de acolo, apoi să i-o dai Mihaelei . Nu este bine să mai rămână în acel loc, posibil să dea cineva peste ea. Mai bine o ținem noi, iar când apare băiatul, i-o dăm
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
Lanzarote sunt de fapt tuneluri subterane cu lungimi de mulți kilometri, care traversează insula în lung și-n lat, ca un fel de replică a lumii de la suprafață. Acum câteva sute de ani au servit locuitorilor autohtoni drept refugiu ultimativ, ascunzătoare și mijloc de evadare din calea piraților și prădătorilor veniți să-i captureze și să-i vândă ca sclavi. Prin rețelele complicate de artere subterane se pitea acum câteva sute de ani suflarea câte unui sat întreg, la adăpost de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
a găsit un soldat mort, Rambo îl obligă pe Nino să armeze o mină și să o așeze sub soldatul căzut, astfel încât ea să se detoneze când familia sau camarazii soldatului îl vor găsi. Alarmat de zgomote, Ciki iese din ascunzătoarea lui și trage în cei doi sârbi. Rambo cade răpus, dar Nino este cruțat. Urmează un impresionant schimbde replici, în care fiecare dintre ei încearcă să numească vinovatul pentru război, de parcă asumarea acestui statut ar putea schimba ceva din drama
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
cei doi sârbi. Rambo cade răpus, dar Nino este cruțat. Urmează un impresionant schimbde replici, în care fiecare dintre ei încearcă să numească vinovatul pentru război, de parcă asumarea acestui statut ar putea schimba ceva din drama lor, trăită în acea ascunzătoare. Cera se trezește din leșin și drama sporește mai mult atunci când își dau seama cu toții că mina este un pericol real. Subtilitățile simbolurilor sunt cu mult dincolo de glumele la care râde sala. Iar pentru a le înțelege, trebuie să vedeți
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
ar fi... Nimeni nu are habar de nimic. Numai colportori. Nici nu există victime. Doar învingători și învinși. Justiția este invenția celor slabi, cei puternici au perfecționat-o. Și-au însușit-o. Au făcut din ea o armă, nu o ascunzătoare. Sabia cea mai neiertătoare. Bisturiul cel mai fin. Neajutorații pozează în victime. Se tot plâng: „Cei tari duc o politică de dictat!”. Vor protecție, de parcă lumea s-ar sprijini pe nevolnici! Invocă Legea! Ca să persevereze în slăbiciunile lor. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tine, doar mimează. Câteva femei s-au străduit să-ți intre-n voie, dar nu au izbutit; vroiau, adică, să se vâre acolo unde și ție locul îți este prea strâmt. În adâncul tău, să te sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu țâfna lor, cu amorurile trecute, pe care le poartă în taină, răzbunându-se instinctiv pentru nereușitele de dinainte. Nu pricep nimic, tot mai convinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care emana o mireasmă subtilă de curățenie, amestecată cu o aromă diferită, de carne femeiască. Pentru o clipă, imaginea trupului gol al Antiliei, Întins dinaintea lui, Îi umplu ochii În toată splendoarea sa, evocată de acel parfum. Așadar, acesta era ascunzătoarea ei, lângă bărbatul care Își făcuse bârlogul În turnul năruit. Amantul secret, bărbatul pe care Baldo Îl ura, și de care poate că se și temea. I se păru că aude iarăși cuvintele Pietrei. „Nimeni nu te iubește“... Alungă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâmplărilor declanșate de zelul gospodăresc al preotului, și anume clopotarul bisericii vârâte atunci În reparație capitală. Dar ce spun eu martor? Trăgătorul de funii pretindea că avusese un rol covârșitor În minunata aventură a tezaurului, respectiv că el descoperise și ascunzătoarea, și conținutul ei, dar, ca un subaltern devotat și cu simț ierarhic, depusese atât monedele, cât și primele pergamente În mâinile mai-marelui său care, șmecher, a bagatelizat și a minimalizat totul, explicându-i clopotarului că e vorba de creițari fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atenuat, n-aș putea să spun. Reflexele mele inverse, probabil... În orice caz, decizia de a-mi Încerca șansa n-avea nici o legătură cu arma primită de la Eva. Le-am pus pe amândouă - și pistolul, și discheta - Într-o mică ascunzătoare improvizată În saltea și am ieșit pe coridor. Știam că afară era noapte, chiar dacă nu eram lămurit Încă după ce meridian funcționau ceasurile din Centru. Dacă reușeam să ies, Întunericul reprezenta un avantaj de care Înțelegeam să mă servesc fără jenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
da, aud pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o, deși eram convins că i se păruse. Călcând atenți, pe vârfurile picioarelor, ne-am adăpostit Într-una din firidele săpate În pereții rotondei. Nu era cea mai grozavă ascunzătoare, cuiva bănuitor din fire ori foarte precaut nu i-ar fi fost greu să ne descopere. Norocul nostru avea forma paralelipipedică a ghenei care masca, după toate probabilitățile, o conductă de ventilație. Înapoia ei, cu umerii lipiți de zid, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să gândesc. O Întrebare bună, care putea constitui un prim pas În direcția dorită, mi s-a părut a fi aceasta: dacă eram eu cel care vroia să ascundă ceva, unde aș fi așezat acel ceva? Știam de la Poe că ascunzătoarea ideală este, de regulă, locul cel mai accesibil potențialului căutător, și anume, sub nasul lui. Acolo nu se uită nimeni foarte atent, fiindcă În subconștientul tuturor subzistă convingerea că e imposibil ca tăinuitorul să plaseze obiectul tocmai În locul unde el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
calea. Și nu era, tocmai pentru că dădea șanse egale tuturor posibilităților. Mult prea egale pentru a satisface exigențele unor inteligențe aparte, ca acelea ale doctorului Wagner și ale predecesorilor săi, pătrunzătoare și nonconformiste până la granița cu riscul și paradoxul. O ascunzătoare perfectă nu e suficientă pentru acest gen de spirite, vor mai mult: să sfideze rațiunea, pășind dincolo de granița perfecțiunii Însăși, pe teritoriul incitant al diabolicului. Astfel de oameni cad frecvent pradă tentației irepresibile de a plusa. Cel mai adesea gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
indiciu, o sugestie menită să-l arunce pe eventualul căutător al Statutului pe o pistă falsă. Dacă raționamentul meu stătea În picioare, trebuia să existe prin preajmă ceva atât de evident, atât de flagrant evident În măsură să faciliteze depistarea ascunzătorii, Încât, a rebours, căutătorul să se Îndepărteze instinctiv de el, să-l elimine aprioric din ecuația dezlegării misterului, tocmai pentru că el conține prea fățiș soluția, rezolvarea. Prea fățiș, deci cu totul improbabil. Care era Însă acel semn, acel indiciu hărăzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un fost campion de tir. Acum, ultima Întrebare: unde este pistolul pe care ți l-am dat odată cu discheta aceea, știi despre ce vorbesc...? - La loc sigur. Dorm cu el sub cap, dacă vrei să știi. I-am făcut o ascunzătoare În salteaua patului și... Hei, un moment: ce e cu Întrebarea asta? Ce-are a face...? - Are. Gloanțele care l-au ucis pe Fujimori au fost trase din pistolul pe care ți l-am dat eu să te aperi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
timp până mâine. Și acum, scuză-mă, dar aș vrea să dorm câteva ore, nu mă simt prea bine. Noapte bună! Am ieșit amețit și am ajuns În cameră mai mult Împleticindu-mă decât pășind. M-am dus țintă la ascunzătoare, am ridicat salteaua și am pipăit cu palma umedă locul bine cunoscut. Era gol. 35 Oricât de sălbatic ne-ar cutreiera duhul relativismului, câteva certitudini nu strică niciodată. Să fie, acolo... Personal, nu știu dacă aveam În dotare prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era un vechi obicei beduin apărut din nevoia de a-i proteja pe cei mai slabi, într-o vreme când înfruntările între triburi și atacurile tâlharilor erau la ordinea zilei. Îi spuseseră Vizuina Fenecului, deoarece era o copie fidelă a ascunzătorilor micilor vulpi ale deșertului, cu o singură intrare, un spațiu mare și adânc în interior și o ieșire pentru cazuri de urgență, ce putea fi deschisă doar dinăuntru, în ultimul moment. Odată astupată, era imposibil de găsit; o crăpătură îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și înmuiară vârful degetului în burduf, strâmbându-se. Brunetul scoase o înjurătură și începu să vorbească agitat. Apoi se îndreptară spre jaima cea mare și intrară. Gacel se asigură că pilotul nu se uita spre el, se strecură afară din ascunzătoare și se grăbi să-și caute un loc unde să nu poată fi zărit. Făcu un ocol prin spatele mormântului lui Ajamuk, se apropie de coada elicopterului și, după ce-și acoperi fața cu vălul, deschise ușa și-i porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mea. Și a mea, pentru că sunt prietenii mei... Haide! Dacă nu-ți este teamă să zbori, ducem totul până la locul unde i-ai ascuns. — Mă crezi cumva idiot? protestă indignat tuaregul. Te-ai gândit că am să te duc la ascunzătoare, ca apoi să vii cu o armată întreagă să-i salvezi? Dar tu crezi cumva că idiotul sunt eu ? se burzului celălalt. Știu foarte bine unde se află oamenii ăștia. O știu la fel de bine ca tine. — A, da? Și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
latul câmpiilor și selvei africane îl determinaseră pe armean să se decidă pentru o tactică despre care știa din experiență că obișnuia să dea rezultate excelente atunci când reușea să-i oblige pe cel mai bine plasați franctirori să iasă din ascunzătoarea lor. Înaintând mereu, fără să se piardă din vedere unii pe ceilalți, era convins că vor avansa strângând cercul, cu prudență, răbdare și o perfectă coordonare, fără să lase în urmă nici un metru pătrat necercetat cu de-amănuntul. Totul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un fel de mulțumire, căldura din bucătărie o apără de frigul de afară. Poeții sînt atît de departe, Învăluiți În cețuri grele. Fiecare cu ascunzătoarea lui. Ce-or fi făcînd cu atîtea cuvinte? Îi văd ca prin vis, lovindu-se unii de alții În camioane cu destinație necunoscută, aud sunetul strident al sticlelor goale cum se ciocnesc În navete. Voi păsări, voi cerbi, - aici nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se stingă lumina, spunea, ochii lor, ochii prietenilor, sînt ca niște zero-uri În care obiectele Își pierd dimensiunea păstrînd un singur sens - neantul“. Parcă văd mîna lui Settembrini Închizînd pleoapele lui Naphta. În Întuneric coarnele de melc ies din ascunzătoare cu ochii lor pipăind o lume secretă cum sfîrcurile femeii, cum organul bărbatului Înaintează prelungindu-și materia spre maluri de limfă, misteriosul, tăcutul pas care atinge pereții oului pe dinăuntru și-i face să se cutremure de chin și plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stabili o comunicare afectivă indiferent că e vorba de samovarul de argint descoperit În podul bunicii sau de portretul Doamnei de Recamier sau de butonii de onix de la manșetele tatei. Să poți să Întinzi mîna și să-ți aduci În ascunzătorile tale prieteni atît de Îndepărtați, toate acele respirații, toate acele mărturisiri pe care urechea ta le deslușește dincolo de granițele unui timp și ale unui spațiu acordat cu atîta parcimonie, dincolo de limitele limbajului, ale regnurilor, Într-o deplină insolitare. Mereu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-l imaginez cum se aruncă ațîțat și lacom asupra hîrtiei albe eliberînd lent și chinuitor doar cîteva dîre de poezie, cum le Întinde neîndemînatec cu mîna stîngă Într-o dezordine ce se lasă cu greu descifrată, apoi Își scoate din ascunzătoare țigările, Își regăsește autoritatea, redevine bărbat. SÎnt tulburătoare și derutante aceste pierderi de poezie, au În ele ceva fiziologic, sînt de fapt un fel de poluții, infime hemoragii conținînd În puțina lor substanță energii ascunse cutremurătoare care la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bucată de carne făcută să trezească în ei un râs de care toți aveau nevoie, un hormon al fanteziei, capabil să reînoiască psihicul terfelit de oboseala cotidiană. Când gândea astfel, inima îi bătea cu putere. Era cineva în ea. O ascunzătoare în care un punct de explozie se pregătea să-l arunce undeva, deasupra oamenilor. - La naiba cu toate sentimentele mele. Nu voi deveni niciodată ca alții. Dar voi căuta mereu drumul care duce la ei. În spatele unei clarități subite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ce să facă, încă nu se hotărâse dacă să-i mărturi sească nevestei berechetul ce dăduse peste el. Mai întâi îi trecuse prin gând să ascundă aurul undeva acasă dar renunță repede la această idee. Nu avea încredere în nici o ascunzătoare din gospodărie. Acolo nu exista nici un loc ferit de privirile femeii, așa încât începu să caute un ascunziș prin pădure, pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]