747 matches
-
și cu tine, trupul și sufletul meu, va trebui să ne despărțim. Am trăit în cușca ta de carne, sânge și viață Din sânul matern până în acest astăzi-mâine care încă ritmeaza Timpul meu pământesc, Chilie a primelor mele dorințe păgâne, Ascunziș al păcatelor dulci ale primei copilării și ale celei din urmă, Închisoare aurită de aurul viselor, înstelată cu diamante de lumină și beznă. „Soma-Sema” a crezului orfic, Mormânt și temniță pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
în urma noastră și teama era acolo cu noi - animal hidos - ne dădea târcoale mereu ne însoțea în bezna urâtă În dreapta se căsca o clădire monstruoasă unde gemeau oameni dispăruți care-și rugau moartea să vină și să-i ducă în ascunzișurile ei milostive Și noi treceam pe partea cealaltă treceam mai departe cu pași prudenți ne strecuram sub cerul (totuși) liber și ceva mai încolo prin ganguri și curți interioare scoteam tremurând din buzunarul de la piept sticla rece cu licoarea grețoasă
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia detaliilor, cu tăietura fină și sigură a versului, ce proclamă fără ascunzișuri vraja miniaturalului: ,Mici animale și păsări/ alcătuiesc lumea/ sarea cu diamantele-i reci/ aminte aduce de un fel de copilărie a visării (Exil)", vădind rafinamente de haijin: ,Lângă tâmplă și file/ respiră un măr// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
cu dispute ideatice. Misterul protagonistei se datorează, în primul rând, distanței de la care este privită și definită. În primele două secțiuni ale romanului, Ana/ Hannah e văzută din exterior și ,aproximată" cu dificultate, parte din exotismul oricărui străin, parte din ascunzișurile ei personale. Chiar și angajată în lungi ,conversații postcoitale", frumoasa noastră conațională (care se dă evreică, la Berlin) nu risipește câtuși de puțin incertitudinile celor ce o iubesc și poftesc. Ea se lansează în nesfârșite și contradictorii povești, brodează pe
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
eterogenitatea universului artistic și ,incoerența genială" a unui creator ce pare a-și trage substanța lirică din disparități, antinomii și sfâșieri ale eului, dualități, polarități morale și contradicții în ordine intelectuală. Dacă sufletul creatorului îi apare criticului ca ,plin de ascunzișuri, de surprize și de contradicții", unele dintre cele mai semnificative versuri ale sale sunt construite dialogal ori monologal, astfel încât mai multe voci să se întretaie și o pluralitate de centri ai conștiinței să devină manifestă. Arta poetică din deschiderea volumului
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
întâlnește pe membrii familiei Llewelyn Davies: patru băieței orfani și mama acestora, o frumoasă văduvă. Barrie se împrietenește cu familia, întrecându-se cu băieții în farse, deghizări, jocuri și tot felul de răutăți, născocind lumi imaginare. Transformă simple dealuri în ascunzișuri ale unor vase de război, luptă cu săbii magice și zboară în regatul zânelor, iar băieții Llewelyn Davies fac cunoștință cu „Băiatul pierdut din tărâmul de nicăieri“. Din emoțiile și aventurile acestor copii va apărea cea mai cunoscută capodoperă a
Agenda2005-31-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284028_a_285357]
-
de vreo ignorare,... oficios statală, ori altă... Scriitor sunt, nimic altceva, - și nu am a ma teme decât de părerea confraților de anvergură. Tăria mea s-a bazat, vrând nevrând, pe o anume fire independența, de la Sud, aproape sălbatică în ascunzișurile ei, inconfortabila, antipatica, uneori, si care m-a însingurat. N-am avut parte, așadar, de succese politice, sociale vorba lui D.R. Popescu, prozatorul puternic, pe când conducea Uniunea noastră și care-mi zicea: tu ( adică eu) n-ai vrut să fii
IN LOC DE PREPELEAC by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13742_a_15067]
-
i se pleacă frenetic abandonându-se jocurilor centaurului fantomatic, Undeva în beznă o poartă uitată deschisă Se zbate neputincioasă gemând în zvârcolirile Mistralului, ploaia tremură înfricoșată când pasiuni îi sfâșia trupu-n șiroaie zvârcolindu-se sub săruturile amantul sălbatic, haotic căutând ascunziș în cele mai mici crăpături. Plânsul ei de fecioară umilită se transformă-n săbii de gheață aruncate cu furie pe acoperișuri, ferestre pe trupul nefericitelor creaturi ce rătăcesc pe sub cer, în ceasuri fatale, ale dezlănțuitelor pasiuni. Se îndoiau toartele cerului
STĂPÂNUL FURTUNII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384915_a_386244]
-
m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de sânu-i gârbovit. În sufletul de toamnă găsit-am ascunziș, Și-am îngropat pe veci durerile-mi amare, Și-apoi prelinsă-n ruginiu eu m-am lăsat, Și pribegită de cărări de frunze de uitare. Referință Bibliografică: ȘI TOAMNA ESTE VIE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
crede că este iubită! Mă tot gândesc cum pot scăpa de ticălosul ce a căzut ca un blestem în țara mea. Slujitorii, speriați, ar fi vrut să fugă de-acolo. Dar unde? Trăsnetul împăratului i-ar fi ajuns în orice ascunziș. Așa că... cel mai înțelept era să stai cuminte într-un jilț și să asculți poruncile împărătești. Mare pacoste și Mărțișor ăsta! - Ei, voi slujitori ai mei, învinși cu toții de tâlhar, ce sfat îmi dați ca să scăpăm țara de el? - Majestate
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
Un singur cuvânt ne poate izbăvi de tot greul și durerea vieții: cuvântul IUBIRE.″ (Sofocle) Zi de toamnă târzie cu frig și vânt dușmănos, cu frunze arămii alergând bezmetice între bordurile înalte, căutând adăpost printre picioarele trecătorilor, roțile mașinilor și ascunzișurile rigolelor. Nori negri, vineții se alungă pe cerul plumburiu, iar din fuga lor șuie se cerne o ploaie atât de măruntă încât pare volatilă și se dispersează în văzduh ca o pâclă apoasă. Un soare stingher puțin prietenos, își arată
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
temnița rece-a ninsorii... Mișcând agale pasul, dedați răbdării, închipuie miez pentru foc. Agonisesc uscături, crengi chitite și-amestec de pământ cu ierburi putrezite. Cu ele vor amorți bordeiul săpat adânc în pântecele bunului pământ. Învăluit în țol, la mare ascunziș, este pitit și-un drob de sare. E bun oricând, dar mai ales atunci când e-un pospai de hrană... * În vara din urmă se nimerise prin locurile rudarilor un drumeț rătăcitor, ieșit ca din poveste. Lăsat dinspre Ardeal, trecuse harnic
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
2167 din 06 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cînd sînt în lume-atîtea accidente, Dar se mai și iubește uneori, Pe frunza toamnei, cu trăiri urgente, Îți scriu că-n mine sînt deja ninsori. Ca o instanță a durerii mute, Din ascunzișul cald al unei ierni, Prin hotărîrea lacrimii căzute, Tu mă condamni la fulgi uriași, eterni. Și te-aș despovăra de orice vină, Precum un om care-i clădit din nea, Dar mi-e că va fi cald, și o lumină
SCRISOARE PE O FRUNZǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383051_a_384380]
-
a sunat telefonul, cănd vocea parcă familiară..și, cică dulce “da, de ce nu spui pentru ce m-ai sunat?” se arătă ocupată, preocupată, fără timp ieri, insă totuși interesată, dar nicidecum mutată... Hmm, culmea că ea fuge după unu cu ascunzișuri, ce nu-I accepta măcar o etichetă (ea cu mari gânduri..), un face-plazir zic, un..nu mi-aș fi închipuit că ea ajunge la mâna unui din asta.. Mai că se și dă el nu știu cine, de parcă ar avea pe toți
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
parcă e ca o..și cine era el înainte, atât de orgolios dădea directive.. M. îl asculta că pe o predică și el se înfoia în pene, vai ce dramatic s-a schimbat..un om de astă se bazează pe ascunzișuri, iar ‘puterea” pe secrete se bazează..! cică la el, “mă cunoaste-ti...?”, chiar se înfoia în pene le alea a lui cu asta. În loc să zică că nu e c. și nu se duce la c...dar, ce m-am îndoit
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
înșirate pe ață, cu bucuria neștirbită a copilului netarat, capabil însă a le încadra la nivel macro cu discernământul adultului, asamblându-le într-un cadru mult mai larg, raportat la lumea din afară. Blacker ni le spune toate răspicat, fără ascunzișuri sau falsități, cucerindu-ne din primul moment. Spre deosebire de noi, care privim ”detaliile” perene din moștenirea ancestrală ca pe un ”dat”, cam demodat, dar de la sine înțeles, jurnalistul care a cutreierat lumea știe ce anume ne individualizează în raport cu alte nații - simte
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”. După prima scrisoare de dragoste a venit și cererea în căsătorie. Aurora Cornu l-a lăsat pe Preda la malul mării, iremediabil îndrăgostit. Scrisorile trimise acesteia de marele prozator, după plecare ei, arată
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
În mare taină, a ridicat ancora, plecând către o țintă necunoscută. Nu cred că mai e cazul să precizez că, pentru cei care cred În existența tezaurului, acesta este momentul În care comoara Încărcată pe vas a pornit către un ascunziș ce poate fi situat oriunde pe suprafața sau În măruntaiele planetei. Căutările continuă... Subzistă și o altă variantă a secretului Templierilor: o taină, un mesaj, o informație fundamentală de natură să schimbe destinul omenirii. E vorba despre cuvintele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mersul puțin legănat nu lăsau loc de confuzie. A doua umbră Îmi era necunoscută. Aparținea, În orice caz, unui ins scund, vânjos, cu umeri largi și părul vâlvoi. Eva mi-a făcut semn și, cu imensă precauție, am ieșit din ascunziș, făcând cei câțiva pași care ne despărțeau de intrarea În firidă. Dacă cei doi s-ar fi Întors brusc... Dar nu, zgomotul pașilor lor se stingea Încet-Încet, așa Încât am avut curajul să scoatem capetele și să-i urmărim. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reprezenta o introducere simandicoasă menită să confere relief și greutate actului de adeziune la noua cauză. Occidentalilor le vor fi necesari ani buni, Încă, până să se descurce onorabil În meandrele discursului labirintic cu care cei din Est Își Înveșmântează ascunzișurile gândirii. Ca să n-o mai lungesc, În cele din urmă, urechea mea superexcitată de așteptare a perceput bipul providențial. N-am avut curajul să mă uit la ceas - eram În picioare, iar gestul nu putea trece neobservat. Trebuia să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
el. Mai întâi îi trecuse prin gând să ascundă aurul undeva acasă dar renunță repede la această idee. Nu avea încredere în nici o ascunzătoare din gospodărie. Acolo nu exista nici un loc ferit de privirile femeii, așa încât începu să caute un ascunziș prin pădure, pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu mișca.” De asemenea, mișca (putea fi un fular, un prosop, la capăt cu ceva tare, un măr, o minge înfășurată) era folosită și în jocul „Gherdănica” care presupunea ascunderea celui desemnat ca să scape de lovituri. Era căutat, scosă din ascunzișuri (după sobă, sub pat, în tindă etc.) și, dacă nu ghicea la cine e „gherdănica”, continua jocul și o încasa iar și iar spre hazul general. Pentru mort, în afară de pomana praznicului, o masă cu băutură la toți cei care au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui, a făurit-o pe Desdemona. Se prea poate ca în ticăloșia descrisă de el, scriitorul să-și satisfacă niște instincte adânc înrădăcinate pe care obiceiurile și bunele maniere ale lumii civilizate le-au împins cu de-a sila în ascunzișurile misterioase ale subconștientului. Dându-i personajului inventat înfățișarea unui om în carne și oase, dă viață acelei părți a ființei lui pe care altfel nu și-o poate exprima. Satisfacția lui este legată de sentimentul de eliberare. Scriitorul este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
până la urmă se dovedește a fi tot o bucată de lemn. Nici un fel de afectare a unei distincții nu poate ascunde o minte banală. Pentru observatorul perspicace, nimeni nu poate produce nici măcar în treacăt o operă fără a-și dezvălui ascunzișurile cele mai profunde ale sufletului. Urcând scara nesfârșită a casei în care locuia Strickland, mărturisesc că eram puțin emoționat și nerăbdător. Mi se părea că mă aflu în pragul unei aventuri surprinzătoare. M-am uitat plin de curiozitate prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]