4,147 matches
-
că una care susțineam mai degrabă teza inadecvării analogiei. Faptul că memoria poate fi atît utilizată cît și abuzată (a se vedea recuperările trecutului făcute în totalitarism) îl conduce pe Todorov la distincția dintre rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și literalitatea lui, reducîndu-l astfel la statutul de fapt intrazitiv, "care nu duce dincolo de el însuși". Memoria literala stabilește o contiguitate strictă între ce s-a întîmplat în trecut și ce se întîmplă în prezent
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
calități specifice ale desenului, pe lîngă virtuțile lui strict formale, care țin de punerea în pagină, de expresivitatea liniei, de monumentalitatea întregului și de acea coerență de ansamblu care dă formei armonie și credibilitate în planul reprezentării, lucrările Eugeniei Iftodi aspiră la un statut de echivalență cu lumea pe care o descriu. Ele ies din fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
cu tot mizînd pe faptul că guvernul Isărescu nu-l poate înlocui cu ușurință în acest an și că nici la Cotroceni scoaterea lui din actuala echipă guvernamentală nu e privită cu ochi buni. Asemenea altor politicieni care după ce au aspirat aerul unor funcții înalte și-au închipuit că au ajuns la ele pentru că erau ceea ce erau, nu fiindcă le-au obținut ca membri ai unui partid sau ai altuia, și Victor Babiuc a ajuns să-și personalizeze funcția mai mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
cuvântul/ singur mai spune ce/ timpuri pământul/ o să-l întunece!". Bătăi în dungă convoacă mai toate semnele negativării vieții, istoriei și valorilor morale și existențiale, căreia peotul îi opune osânda scrisului, ca religie și soluție artistică. Poemele lui Ion Horea aspiră către rugăciune și comuniune, repere providențiale în a face suportabil sentimentul eșecului dar și al incompatibilității visului poetic cu agresiva secularizare a lumii românești: "Vremuri păgâne,/ nu te mai duce!/ Haide, bătrâne/ haide sub cruce!". Cifrul său uman nu-și
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
operele lor atît de diferite. Doi dintre ei - chiar cei distinși cu Premiul Nobel, Hemingway și Kawabata - se sinucid, alți doi, Borges și Nabokov, "au avut onoarea de a fi considerați de imbecili niște trădători ai "geniului lor național"", cu toții aspirau la universal. Concluzia lui Rolin este că: "Peisajele originare sînt spații sentimentale prin care sîntem legați de lume, istmurile memoriei, dar scrisul aspiră și la libertatea de a fi de nicăieri, de a uita. Nici o operă demnă de numele ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
Nabokov, "au avut onoarea de a fi considerați de imbecili niște trădători ai "geniului lor național"", cu toții aspirau la universal. Concluzia lui Rolin este că: "Peisajele originare sînt spații sentimentale prin care sîntem legați de lume, istmurile memoriei, dar scrisul aspiră și la libertatea de a fi de nicăieri, de a uita. Nici o operă demnă de numele ei nu se lasă închisă într-un determinism al locului. Să lăsăm "înrădăcinarea" pe seama sfeclelor." * Un alt grupaj tare este cel intitulat Secvență belgiană
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
cu diferitele culturi pe care le reprezintă "țara cantoanelor" și își notează cu luciditate și umor, tristețe sau îngrijorare impresiile personale în atașante Kaleidoscopuri. În Id Swiss - 7 cineaști vor să cunoască cum este percepută identitatea elvețiană de imigranți ce aspiră a deveni cetățeni ai "celei mai frumoase și bogate țări din lume": un indian, un italian, un egiptean, dar și de cetățeni ai acestei țări multiculturale - romanzi, ticinezi, germani. Titlul filmului evocă o altă aventură colectivă datată 1972 Swiss made
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
zbate în versurile lui George Vulturescu o formidabilă energie neagră, o demonie substanțială din care derivă un discurs de-o relevanță pe măsură. De regulă, poeții îmbină moraliile negative cu cele pozitive, oscilează între poli, fac compromisuri afective etc. Unii aspiră declarat spre elevație, beatitudine, sacralizare. La antipodul lor, autorul Scrisului agonic dă glas unei frustrări la un mod absolut, se pune, hotărît, sub emblema damnării. Specificul său îl reprezintă respingerea oricărei medieri, a oricărei departajări morale. De unde un discurs dur
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
demitizarea. Nu opiniile tinerilor din celebrul număr al DILEMEI sînt motive de îngrijorare, ci mentalitatea reziduală a unei epoci revolute. Sau atitudinile aberante, precum "propunerea sanctificării lui Eminescu, clamată în plin Parlament de un "tribun" supraponderal și veșnic agitat. A aspira să transferi cele ce țin de cultură în sfera cultului e o tristă dovadă de confuzie intelectuală, cu atât mai tristă și mai alarmantă cu cât s-a și creat un precedent în cazul lui Ștefan cel Mare. Dar, dincolo de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17383_a_18708]
-
adunat gram cu gram și silit/ să se restrîngă în sine/ pînă la dimensiunile unui punct.// iar punctul a fost aruncat la întîmplare/ într-o propoziție oarecare/ din caietul unui școlar cam nătîng" (Nouă glaciație). Înghețată, lumea eruptiva a expresioniștilor aspiră a-și reduce dimensiunile prin relativism și umilitate: "a înghețat lumea/ pînă în lavă vulcanului/ pînă în ochii sfinților pictați pe biserici/ pînă în sunetele care ies din clopote.// gîndul cade se scufundă -/ bănuț pe fundul oceanului./ mai bate nu
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
filosofice atît de deosebite, Lucian Blaga, Constantin Noica și Mircea Florian au ambiționat să-și închidă cugetarea într-un sistem. Evident, se prezintă, în originalitatea lor funciară, cele trei sisteme, reținînd observația judicioasa că sistemul lui Noica, spre care a aspirat ardent, a rămas neîncheiat. Blaga, spirit eminamente artistic, a fost atras de sistem și datorită prestigiului de care se bucură în ochii săi, simetria propusă de estetic. Iar Noica știa bine că filosofiile majore sînt, toate, sisteme. De aceea și-
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
de gheață. Oamenii care apar în poezia lui Nichita Danilov nu sunt individualizați, și nici măcar nu au înfățișarea generica a unor oameni. Poetul îi reprezintă prin ideea de verticalitate, ceea ce înseamnă un grad maxim de abstractizare. Omul este ceva care aspiră spre înălțime - asa sună definiția ființei umane din "dicționarul" poetului. Recunoaștem aici un mod expresionist de a gândi. Expresionista este și folosirea culorilor în descrierea "vestimentației" sau a "peisajelor". Toate au ceva țipător și nenatural. Roșul este de fapt ideea
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
dorinți, excitate și explozive (fantezia să e debordanta de senzualitate), ca un fel de exhibiționism al păcatului, ca o provocare la îndemînă. Trupul cu pornirile sale orgiastice, atît de echivoce în raport cu transcendență, alcătuiește locul cel mai vulnerabil al ființei care aspiră spre mîntuire: S-a făcut frumoasă această licoare/ Ce s-a prăbușit din cer,/ Sîngele tău, iubito, băut de crai/ Și peste mine stigmat" (Talita Kumi). Ori: "Numele celei mai mărunte era un miros/ Venit din uterul unei negrese/ Cu
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
și se îmbată când bea prea mult, dar de ce să refuzăm să trăim momentul înălțător în care steagul flutură în vânt, iar conducătorul ne anunță o victorie? În fond ne sărbătorim în acel moment propria noastră existența colectivă sau măcar aspiram spre ceva mai înalt. Ion Cristoiu respinge sarcastic orice formă de mitizare a vieții politice. Atitudinea să este poate necesară după aproape o jumătate de secol de comunism în care specialiștii în propagandă au falsificat grosolan viața politică și chiar
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
un proces de, să-i zicem, maieutica politică poate că, treptat, acesti "nostalgici" ar ajunge, fiecare în parte la concluzia că acest "era mai bine pe vremea lui Ceaușescu" exprimă, în realitate, un ideal, nicidecum o nostalgie. E firesc să aspiri la stabilitate, la venituri sigure, la importanța socială și la un mediu economic în stare de funcțiune. Ceaușescu, așa cum e invocat de acești oameni, nu mai înseamnă ceausismul, ci mai curînd amenințarea cu fantomă acestuia. Paradoxal, dar ei nădăjduiesc că
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul ca tonul, suprafața și tușa își sînt suficiente sieși, plasează această componentă a expoziției în zona limbajului pur si viril, sub al carui impact materia gregara fecundează și aspiră la rezoluția ultima a formei. Cel de-al treilea nivel, reprezentat printr-o singură lucrare, si anume prin Sura, este punctul apoteotic al întregii expoziții. O capodoperă în cel mai strict înțeles al cuvîntului, această lucrare este chiar spațiul în
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
face oricum parte din circul vanității; el se arătă atunci că disproporție între fond și formă, între sens și expresie: așa sînt, de pildă, unii artiști sau creatori, atît de devotați cauzei lor, încît nu-și văd împlinirea vocației decît aspirînd cu insistență la funcția de director, președinte, ministru; sau, cazul cutărui individ care-și răspîndește în occident cartea de vizită cu eticheta , sau cutare față bisericească, poposind la un congres, care-și trimite discipolii de ocazie să adune lumea, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
al volumului este să fie un tablou al universului american, un soi de Comedie umană a veacului 20 pe Noul Continent, e inevitabil să opereze, în subsidiarul stabilirii conținutului, un criteriu sociologist. A documenta o așa-zisă "experiența americană", cum aspiră cartea lui Updike, numită de unii Evanghelia după Ioan (The Book of John), presupune să pornești cu o presupoziție a ceea ce înseamnă această experiență americană. Chiar dacă Updike susține că a încercat să evite o temă anume sau orientarea către un
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
alegerile net democratice din 1996, măcinând zilnic nouă democrație an lupta ei pe viață și pe moarte cu betonul armat al comunismului și postcomunismului și ăntretinănd o atmosferă agitată și disperată, a făcut - inconștient? Interesat? - jocul structurilor iliesciene care, iată, aspiră iar, periculos, la putere? Să nu-și dea seama această presă, de care țara are mai mult ca oricând nevoie, că revenirea detașamentelor așa zicând de stânga, de fapt comuniste, ar periclita soarta României pentru multă vreme? Nimic nu e
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
reușit în toate cazurile). Remarcam acolo un paradox și atît. Tradus, el ar suna cam așa: daca în lumea civilizată de astăzi filosofia și practica politică afirmă dreptul la diferență, ocrotesc specificitatea și proiectează construcții sprijinite pe diversitate, limbajele simbolice aspiră, dimpotrivă, spre integrare și ecumenism, spre un fel de esperanto artistic. Iar acestei banale observații nu ii asociam nici cel mai palid frison. ansa nu cumva, doamne ferește, mă întreb eu din nou și chiar că încep să mă îngrijorez
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
de origine, capătă nu numai o mai bună înțelegere a celei nou-descoperite, ci și a celei vechi, izbutind că din intersecția lor să iși conceapă propriul său spațiu vital. Sigur, e categoria cea mai bună, cea în care oricine ar aspiră să pătrundă. Mie, însă, mi se pare profund utopica. Și, ca să fiu sinceră, chiar puțin aroganță, cu toate că nu e complet nou conceptul, ci el există încă de la Simmel încoace. A te înrădăcina prin dezrădăcinare, în universul tău personal, e un
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
Deși o fetiță va reuși să trezească interesul unui coleg ce nu o bagă în seamă glosînd pe marginea maximei lui Ugo Foscolo care ar fi afirmat pentru prima oara că doar arta-i nemuritoare, individul de rînd trebuind să aspire însă și el să realizeze ceva în viața că în momentul morții să nu aibă sentimentul zădărniciei. La Toronto creatorii își pot face publice afinitățile pentru că exista secțiunea "Talking with Pictures" în care a de exemplu a un teribilist independent
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
față de o societate egalitară ce le frâna zborul către înălțimi, ceilalți răzbunarea de sânge și „restitutio in integrum“, iar ultimii, mulțimile, supărarea că iarna nu era destulă căldură în calorifere și că nu găseau suficientă carne în magazine. Ce au aspirat toți aceștia să aibă după închiderea mormântului? Libertate cât cuprinde, munți de carne, căldură în case iarna „să caști din gură“, arte deasupra gustului muncitoresc precar, sângele celor ce le luaseră averile, ca și averile înseși. Se mai spera și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
premii internaționale, recunosc la unison superioritatea lui Eça de Queirós. Cît il privește pe Caragiale - el nu a beneficiat, în secolul scurs de la moartea lui, decît de cîteva palide imitații în unele comedii românești de moravuri; evident, nici una n-a aspirat (nici măcar în glumă) la vreo comparație cu Scrisoarea pierdută. Confruntarea autorilor ulteriori cu I.L. Caragiale n-a putut avea la noi loc din cauza diferenței de statură și de categorie între maestru și scriitorii care i-au urmat. Ceea ce îi unește
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
cu puține, și notabile, excepții (Osman, Mircea Butnaru, Mihai Pandrea, Viorel Băncilă, Andrei Moise). Autorul narator arată o dispoziție evidentă pentru psihologia celor aflați în apropierea puterii. Deosebirea e că Breban, de pildă, finanțează psihologia aceasta din unghiul celui ce aspiră la putere. La Nicolae Stan, noviciatul puterii e activat cinic, prin analize percutante, întotdeauna satirice, din perspectiva unui narator ce are experiența conducătorului. Psihologia adjunctului, altfel spus, a celui ce așteaptă, cu speranță, un acces la puterea interzisă - fără să
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]