1,443 matches
-
Omul din Subterană este, ca să zicem așa, un emigrant intern, pe care Dostoievski l‑a scotocit pînă În profunzimile „haosmului“ său, nici emigranții externi n‑au scăpat de privirea atentă a scriitorului. Mai ales În publicistica sa, Dostoievski taxează cu asprime fenomenul specific rusesc al tocării averilor În străinătate. Pe mai toți emigranții Îi pune sub umbrela unei fraze, despre care susține că o citează de la sursă, În sensul că principalul motiv al părăsirii țării de către aceștia ar fi : „În Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
prieteni și cunoscuți nu i-am respectat dorință, ci l-am îngropat. Din ziua îngropării însă și până astăzi, n-a fost zi de la Dumnezeu, ca să nu-l visăm când unul, când altul că ne apare și ne mustră cu asprime, de ce nu l-am incinerat. Sub povara acestei torturi sufletești, de fiecare noapte, am cerut Serviciului Sanitar să ne aprobe deshumarea. Ne-a aprobat; l-am deshumat și acum i-am adus cadavrul pentru incinerare". Nu mai amintesc alte zeci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
el să spună, dar niciodată nu izbutea să le ucidă chiar de tot. Zâmbetul adresat mie În dimineața aceea, văzând că l-am așteptat, făcea parte din prima categorie: cel ce Îi lumina ochii, dezmințind imperturbabila gravitate a chipului și asprimea pe care Îi plăcea s-o Împrumute spuselor sale, deși era departe de a o simți cu adevărat. A privit În dreapta și În stânga, a părut mulțumit că n-a văzut așteptându-l nici un alt nou creditor, s-a Îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
celelalte viețuitoare mici. Apoi am stat până dimineața pe piatra mea de la marginea drumului și apoi a sosit autobuzul de Norsjö. Acum, după mulți ani, m-am obișnuit într-un fel cu toamna pe muntele Ava. Când sosește cu toată asprimea ei violentă, eu mă fac mic, mă așez în pat, mă țin strâns de tăblii sau mă târăsc pe dușumea cu cartea adevărată, cea în legătură de piele roșie, care - ca printr-o minune - a ajuns din nou în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tine că ești un om sfârșit, nu înțeleg!... Numai lașii renunță, dar tu nu ești un laș! ... Ai încercat toate mijloacele de luptă cu suferința ta și ai văzut că nimic nu-ți mai este de vreun folos? Mă îndoiesc!... Asprimea mustrării îl făcu pe Bart să tresară și să-și ridice bărbia din piept, ca să o privească mai bine pe această femeie care ținea cu tot dinadinsul să îl clintească din convingeri pe care el unul le considera definitive și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
n obositoare călătorii spre obscure concilii. El a făcut corvezile mănăstirilor și pe spinarea lui tăbăcită și-au tocat sutanele generații de călugări. Disprețul i-a fost răsplata! Același Corneliu Agrippa, bun cunoscător al tagmei călugărești, le-a ntors-o cu asprime: "turmă obraznică de monștri băgați n glugi". Apuleius, autorul nemuritorului roman Asinus aureus (Măgarul de aur), l-a făcut să participe la serbările zeiței Isis, ajungând să se nfrupte chiar din trandafiri! Binefăcătoare răsplată. Măgarul era n rând cu zeii
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
fiind împușcat în timpul confruntării. Grupul Arnăuțoilor a însemnat un exemplu de longevitate în rîndul mișcărilor de rezistență din România, luptătorii reușind să nu se lase prinși timp de 9 ani (1949-1958). In privința duratei de supraviețuire în condiții de incredibilă asprime, doar Ion Gavrilă Ogoranu a putut să reziste mai mult. Dacă te întrebi care o fost efectul pe care partizanii l-au exercitat asupra minților românilor, îți dai seama că eficiența subversivă a incursiunilor lor nu s-a măsurat atît
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
nervos, din acelea pe care le declanșează, la sfîrșit, o acumulare de nenorociri, m-a cuprins și pe mine." (p. 29) Un altul și-ar fi preschimbat boala în flașnetă a narcisismului patologic; și-ar fi descris noblețea dată de asprimea suferinței sau eroismul cerut de lupta zilnică cu boala. Sau măcar ar fi căutat să găsească un tîlc ascuns nenorocirii, punînd-o în seama unei potriveli providențiale a cărei finalitate ar fi fost deșteptarea credinței. Dar nu Dominique Bauby. Nici urmă
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
Horia Alexandrescu a fost invitat în emisiunea "Jocuri de Putere", realizată de Rareș Bogdan la Realitatea TV. Ziaristul a vorbit despre cele mai importante evenimente de pe scena politică. "Este prima data când se întâmplă ceva mai special. Acest "special" privește asprimea bătăliei politice, cu multe jocuri de culise, cu multe surprize care au apărut deja. Aici mă gândesc și la ieșirea lui Crin Antonescu din cursa pentru prezidențiale și nu din vina lui, ci din cauza unor jocuri. Eu cred că este
Horia Alexandrescu, verdict îngrijorător pentru Klaus Iohannis by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79182_a_80507]
-
nimic de atunci: Alcântara, de exemplu, va dăinui o mie de ani așa cum o văd acum, la trei de di-mineață la ceasul meu de mână: un cartier cu ateliere și garaje care se înmulțesc pe maidane, și dezordinea revărsării cu asprimea și rezonanța sa de tunel, înaintând pe catran până pe pragul ușii. Și la fel cum aici, în Alcântara, în acest moment din noapte, în timp ce tu, taică-tău și mătușa ta dormiți în acele prăpădite paturi de săraci, la fel cum
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
adevărul unei vechi vorbe sapiențiale: singurele adevăruri care contează sunt cele de pe urma cărora ai de suferit. În privința aceasta, autorii nu vor trebui să aștepte prea mult. Vor primi toate stigmatele propagandei la modă și vor fi sfătuiți să-și îndulcească asprimea accentelor ideologice. Deocamdată, tandemul lor nu dă semne de șovăială, dovadă cartea apărută de curînd la Editura Logos. Descrisă lapidar, A treia forță. România profundă este încercarea de a schimba paradigma culturală a țării. Proiect enorm, sarcină imposibilă. Oricum, în
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
acesta) s-a efectuat într-o cheie naiv-paroxistică. Așa încît nu ne rămîne decît să subliniem stilul pertinent în care Bujor Nedelcovici înțelege a-și transgresa (fără a o contesta) originea românească. Chiar cu o nuanță anecdotică ce domptează eventuala asprime a poziției: "De la un timp, mă prezint sub un alt nume: Nedelec. Este un nume breton și provine din eliminarea terminației: ovici. Cînd duc un film pentru developat, cînd las niște pantofi la reparat, dacă sunt întrebat: ŤSub ce nume
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
perspectiva timpului, poate că n-ar trebui să-mi pese! Dar avem atâtea exemple de oameni deosebiți care s-au pierdut pentru că-ntr-o zi au fost amăgiți de steagurile rahatului! N-aș vrea să fii printre ei!" (p. 367). Asprimea aceasta de prieten adevărat e completată, de cealaltă parte, prin toleranța nesfârșită a poetului probozit. În unsprezece ani și în cinci sute de pagini de corespondență, Adrian Alui Gheorghe se supără abia de două-trei ori pe mâniosul profesor-profet. Care suferă
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a curățit viața de toate asprimile ei trecătoare. Ajuns acum la vîrstă centenară, înconjurat cu multă grijă pînă și de aceia care nu și-au făcut din estetică o preocupare specială, artistul s-a sustras și coroziunii timpului, continuînd să înfrumusețeze lumea și să transmită același
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
el în mod direct. Metonimie exhaustivă (panică) a Doliului, a Abandonului. 18 mai 1978 La fel ca dragostea, doliul lovește lumea, mondenul, irealitatea, inoportunitatea. Rezist lumii, sufăr din cauza a ceea ce-mi cere, de pretenția ei. Lumea îmi sporește tristețea, asprimea, zăpăceala, iritarea etc. Lumea mă deprimă. 18 mai 1978 Moartea mamei: probabil, este singurul lucru, în viața mea, la care nu am reacționat nevrotic. Doliul meu nu a fost unul isteric, abia dacă-i vizibil pentru ceilalți (poate fiindcă ideea
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
întîmplare adevărată avea să crească, mult mai tîrziu, Iovanca din piesa Meșterul Manole." Remarcăm, încă de acum, că existența lui Valeriu Anania pare croită după modele literare și totodată că, la rîndul ei, se va sublima în literatură. Sătul de asprimile starețului de la Antim, călugărul își începe peregrinările prin țară, statornicindu-se inițial la mănăstirea Polovragi din județul Gorj. într-o zi, poștașul comunei lasă, din greșeală, la mănăstire o telegramă adresată postului de jandarmi: "Arestați și trimiteți sub escortă pe
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
suficient să ia cunoștință de un articol al lui A. Jdanov, tartorul stalinist al ideologiei sovietice, care condamna satira, ca să se "lase păgubaș". Altele vor fi preocupările lui, cum se va vedea, conturate încă din adolescență și dezaprobate mereu cu asprime de tatăl său, negustor cerealist în mahalaua Oborului. Memorialistul, căci cartea lui Niculae Gheran este, în primul rând, una evocatoare, construită pe baza multor fapte și chiar acte autentice, concurând cu istoria, are, în același timp, condei de prozator, povestind
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
avertismentului reprezintă o opțiune a legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran și în limitele prevăzute de Legea fundamentală, reguli adaptate fiecărei situații. Constituie, de asemenea, atributul său exclusiv edictarea de reglementări cu privire la natura sancțiunilor și asprimea acestora, în funcție de gravitatea faptei și de valorile sociale afectate sau expuse riscului de a fi periclitate prin săvârșirea acesteia, iar verificarea oportunității adoptării unor astfel de reguli excedează competenței Curții Constituționale. Curtea a remarcat, totodată, și faptul că
DECIZIA nr. 376 din 5 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261273]
-
o laudă pe actrița principală: Eugenia Eftimie-Petrescu. La fel ca în O temă majoră, o realizare minoră, poetul începe cu o serie de interogații, cu aparentă valoare generală, cărora, în final, le va răspunde afirmativ, ca să încheie rotund demonstrația. Însă asprimea cu privire la Zorile Parisului se preschimbă în entuziasm (mimat?): „Eugenia Eftimie-Petrescu a demonstrat însă că bogăția vieții lăuntrice a unui personaj nu cere neapărat o întreagă gamă de mijloace exterioare, că dimensiunea interioară a caracterului poate fi exprimată în atitudini lipsite
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
atît mai redutabil cu cît vine din partea unui istoric care a fost dat ca exemplu de vector al dogmelor globalismului. În realitate, Boia are emunctae naris, adică finețe în aprecieri și mai ales fler istoric. Cu o facondă lapidară de asprime analitică, detaliu ce sporește și mai mult ascuțimea observațiilor, eseul lui Lucian Boia este o admirabilă mostră de libertate de gîndire.
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
Gheorghe Grigurcu „Poezia de azi a lui Ion V. Strătescu este cel mai adesea extrem de aspră”, scrie editorul d-sale, Nicolae Tzone. O caracterizare pe cît de succintă pe atît de justificată a producției în cauză. Percepem într-însa o asprime cronicizată a unei conștiințe marcate de o sumă de decepții, cu precădere cele istorice, care o silesc la o însingurare radicală, acea a „bunului sălbatic”. Adică a omului natural care poate fi regăsit de către cel „civilizat” dacă face calea-ntoarsă către
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
măcinat de angoase (În altă parte). Uneori umoarea dezolării se mărturisește fără ocol prin mijlocirea unui concret ce implică o stare-limită a poeticii, prin reducția pînă aproape de sacrificiu a imaginarului, fapt de pe urma căruia tensiunea lirică are de cîștigat (Îndemn). Adesea „asprimea” se relativizează. Apar asociații subtil disperate în care finețea ține în șah duritățile dezamăgirii: „E timpul să crezi și tu că / nu putem fi prieteni/ decît cu dumnezeu!” Sau: „Acum respir ca un înecat scos la mal / de un înger
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
au scris nimic (sic!), ca Pan Halippa, sau poeți integrați literaturii din țară, ca Aura Christi. „Dinozaurii proletcultiști”, cum le spune Adrian Dinu Rachieru, sunt recuperați printr-o minuțioasă selecție a puținelor lor creații necontaminate, în timp ce tinerii sunt tratați cu asprime, în ciuda evidenței că, măcar, fac literatură, iar nu propagandă. În sfârșit, aș mai înregistra la minusuri și extensia nejustificată a limitelor optzecismului. Știu că e un fenomen la modă și că unii critici din România descoperă și ei optzeciști peste
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
cum ar putea fi răsplătită o operă de o asemenea anvegură, care curge precum un fluviu. Unul liniștit. In adâncurile lui bănuim, însă, drame, aspirații ratate, neputințe, inclusiv dificultatea comunicării, constantă aducătoare de trimiterea la Antonioni. Nu are, din fericire, asprimea metalică a acestuia din urmă. Spun din fericire, pentru că altfel ar fi doar un imitator abil. Bilge Ceylan seamănă, mai degrabă, dacă vrem să-i găsim, neapărat, o proximitate, cu grecul Anghelopoulos. Și în filmele sale timpul individual pare a
Cannes 2014: Am auzit, deja, foșnetul unei Palme d Or by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62234_a_63559]
-
de putere pe care un psihiatru îl încearcă în fața pacienților dispare în momentul în care el însuși devine pacient, atmosfera cărții e de serenitate resemnată. Cartea aparține unui spirit sceptic fără apetit pentru sesizarea episoadelor memorabile. Un delicat pudic fără asprimi de expresie și fără țîșniri de cruzime judecătoare. De aceea, spiritul de observație al autorului nu e psihologic, ci livresc, pe Mircea Lăzărescu atrăgîn-du-l detaliile teoretice în dauna celor vitale. Așa se face că autorul nu reține întîmplări concrete, ci
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]