214 matches
-
nm). Domeniul în care apar cele mai înalte temperaturi este cel al reacțiilor nucleare, unde ordinul de mărime al temperaturilor este de 100 MK la reacțiile de fisiune, respectiv 100 GK la reacțiile de fuziune. Ultimele se întâlnesc și în astrofizică, în cazul supernovelor. În experiențele de laborator aceste temperaturi se deduc din energia neutronilor, energie care este determinată cu spectrometre de neutroni rapizi. Etalonarea termometrelor uzuale se face prin comparare cu termometre etalon, care, la rândul lor, sunt gradate pe
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
, uneori:Andrei B. Severny () (n. 1913 - d. 1987) a fost un astronom sovietic, cunoscut în special pentru munca sa privind erupțiile solare și observațiile astronomice asupra sateliților artificiali. El a fost director la Observatorul de Astrofizică din Crimeea în perioada 1952 - 1987 și vicepreședinte al Uniunii Astronomice Internaționale între 1964 - 1970. După al Doilea Război Mondial, a fost repartizat la Observatorul din Crimeea, care avea inițial sediul la Simeiz, în Crimeea, pe litoralul Mării Negre, și a
Andrei Severnîi () [Corola-website/Science/320250_a_321579]
-
În astrofizică, o gaură albă este o ipotetică inversiune temporală a unei găuri negre. În timp ce o gaură neagră acționează ca un atractor, atrăgând materia care trece de orizontul evenimentului, gaura albă acționează ca o sursă care elimină materie din orizontul evenimentului său
Gaură albă () [Corola-website/Science/317359_a_318688]
-
modifică frecvența percepută a undelor sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator. Deși observarea acestor deplasări spre roșu are multe aplicații terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate. O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
fie din particule elementare încărcate electric, particulate, sau fluctuații ale indicelui de refracție într-un mediu dielectric ca în fenomenul radio de „whistler”. Asemenea fenomene sunt și ele denumite deplasări spre roșu sau spre albastru, dar în interacțiunile lumină-materie din astrofizică și care au ca rezultat deplasări de energie în câmpul radiației ele sunt în general denumite „înroșiri” și nu deplasări spre roșu care, ca termen, este rezervat pentru efectele discutate mai sus. În multe circumstanțe împrăștierea cauzează înroșirea radiației deoarece
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Nebula. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt romanele "Maree stelară" (1983), "Poștașul" (1985) sau "Războiul elitelor" (1987). Brin s-a născut în Glendale, California în anul 1950. În 1973 a absolvit California Institute of Technology cu o diplomă în astrofizică. În continuare, a obținut o diplomă în fizică aplicată în 1978 și una în știința spațiului în 1981, ambele din partea University of California, San Diego. Din 2010, Brin este membru al organizației "Institute for Ethics and Emerging Technologies". În prezent
David Brin () [Corola-website/Science/324263_a_325592]
-
născut la Viena, părinții fiind cântăreți la operă, mama austriacă iar tatăl de origine armeană. După școala elementară din orașul natal, în 1916 intră la Universitatea de la Viena. Acolo studiază matematica având printre profesori și pe Philipp Furtwängler, dar și astrofizica și latina. În 1918 este nevoit să întrerupă studiile pentru a participa la Primul Război Mondial în cadrul armatei austro-ungară. În 1919 intră la Universitatea de la Leipzig unde, pe lângă matematică (cu profesorul Gustav Herglotz), mai studiază fizică și chimie. În iunie
Emil Artin () [Corola-website/Science/326241_a_327570]
-
leagă cele două centre de masă aflat la aproximativ 1710 km sub scoarța Pământului, punct în care cele două mase se echilibrează. Baricentrul este unul din focarele orbitei eliptice a fiecărui corp. Acesta este un concept important în domeniul astronomiei, astrofizicii, ca și în problema celor două corpuri. În problema celor două corpuri, "r" distanța de la centrul maselor la primul corp este dată de formula: în care: "r" este în esență semiaxa mare a orbitei primului corp în jurul baricentrului — iar "r
Centru de masă () [Corola-website/Science/322646_a_323975]
-
(n. 5 octombrie, 1958) este un astrofizician și specialist în comunicare științifică american, directorul Planetariului Hayden din cadrul Centrului Roșe pentru Pământ și Spațiu (limba engleză:"Roșe Center for Earth and Space") din New York și cercetător asociat în cadrul Departamentului de astrofizica al Muzeului American de Istorie Naturală (limba engleză: "American Museum of Natural History"). Din anul 2006, este prezentator al programului educațional "NOVA scienceNOW", găzduit de televiziunea PBS. s-a născut în New York la data de 5 octombrie 1958. Tatăl său
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
parte din echipa de canotaj după care s-a întors la lupte libere. A absolvit facultatea de fizica în anul 1980 după care a obținut mașterul în astronomie la Universitatea Texan din Austin. În anul 1991 a obținut doctoratul în astrofizica, în cadrul Universității Columbia. De asemenea a făcut parte din programul "NAȘĂ Academy Sharing Knowledge") Tyson a scris mai multe cărți populare în domeniul astronomiei. În 1995, a început să scrie rubrică "Universul" pentru revista "Natural History" iar în anul 2004
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
misiune părăsesc locul, din cauza piraților și a deținuților eliberați. Prin secolul XIX prin sosisirea coloniștilor scoțieni, italieni, portughezi și chinezi, a început să crească numărul locuitorilor din Santa Cruz. În oraș există o universitate cunoscută prin programul de cercetare în astrofizica și a mediului marin. În oraș se produc mai ales articole sportive (O'Neill și Osprey). De asemenea în regiune există firme cu o tehnologie înaltă de producere de calculatoare. Orașul este cunoscut ca o atracție turistică pentru iubitorii sporturilor
Santa Cruz, California () [Corola-website/Science/322075_a_323404]
-
Freeman John Dyson (n. 15 decembrie 1923) este un fizician teoretician și matematician american de origine britanică. A adus contribuții fundamentale în teoria cuantică a câmpurilor, fizica materiei condensate, astrofizică, fizică și tehnologie nucleară, fizică matematică. Este membru al din Princeton, New Jersey, din 1953. Tatal lui Dyson era compozitorul englez Sir George Dyson; mama sa a urmat dreptul, dar după ce s-a născut Dyson a lucrat ca asistent social
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
în București în anul 1999 simpozionul Internațional "Progrese în Fizica Nucleară", cu prilejul aniversării a 50 ani de la înființarea primului Institut de Cercetare în Fizică din România, iar în 2000 Institutul NATO de Studii Avansate "Nuclee depărtate de stabilitate și astrofizică ", Predeal. DN Poenaru a fost numit unul dintre referenții excelenți ai anilor 2010 și 2012 de către editorii Elsevier pentru activitatea la revista de specialitate "Nuclear Physics". Printre alte reviste la care a fost frecvent invitat să facă referate de specialitate
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
și, mai ales, a căutării dovezilor lăsate de presupuse OZN-uri. Hynek s-a născut în Chicago, din părinți cehi. În 1931, Hynek și-a luat diplomă de licență la Universitatea din Chicago. În 1935, a luat un doctorat în astrofizică la Observatorul Yerkes. El s-a alăturat Departamentului de Fizică și Astronomie de la Universitatea de Stat din Ohio în 1936. S-a specializat în studiul evoluției stelare și în identificarea binară spectroscopică. În timpul celui de-al doilea război mondial, Hynek
J. Allen Hynek () [Corola-website/Science/329224_a_330553]
-
După război, Hynek a revenit la Departamentul de fizică și astronomie de la Universitatea de Stat din Ohio, devenind profesor titular în 1950. În 1956, a părăsit Universitatea pentru a se alătura profesorului Fred Whipple, astronom Harvard de la Observatorul Smithsonian de astrofizică, care era combinat cu Observatorul Harvard de la Harvard. Hynek s-a ocupat cu urmărirea unui satelit spațial american, un proiect pentru Anul Geofizic Internațional în 1956 și următorii. În plus față de cele peste 200 de echipe de oameni de știință
J. Allen Hynek () [Corola-website/Science/329224_a_330553]
-
proces de descentralizare a Universității din Padova: au apărut noi campusuri pentru facultățile nou-înființate, s-a construit o nouă clădire pentru facultatea de arte și cea de filozofie, iar pe înălțimile din Asiago, în afara orașului, a fost ridicat observatorul de astrofizică al universității. Între anii 1938-1945 a fost restaurat "Palazzo del Bo" (palatul Bo), vechiul sediu medieval al universității. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1943), rectorul universității padovane, Concetto Marchesi, i-a îndemnat în mod public pe studenți la
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
tehnică. Din 1975 devine cadru didactic la Universitatea din Craiova. În 1988 obține titlul de doctor în fizica la Universitatea din București după susținerea tezei cu titlul : "Studiul interacțiunii meteorologice sol-atmosferă". În 1984 apare cartea sa "De la mitul astral la astrofizica", la editură Scrisul românesc din Craiova. Capitolul ce tratează problemă civilizațiilor extraterestre a fost tradus și în limba maghiară sub titlul : "Civilizációk Földünkön kívül", și publicat în revista Galaktika. După mai bine de douăzeci de ani, cartea a fost scanata
Adrian Năstase dă o veste cumplită: Au apărut știri despre moartea lui by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101299_a_102591]
-
Sabatier (UPS). Formează federația laboratoarelor de științe ale Universului, planetei și ale mediului înconjurător al UPS și constituie nucleul Polului său: „Univers, Planetă, Spațiu, Mediu înconjurător” (în franceză: „Univers, Planète, Espace, Environnement”) (UPEE). Domeniile de cercetare ale Observatorului Midi-Pyrénées sunt astrofizica și planetologia, Pământul intern, straturile externe: oceanul, atmosfera, ghețurile și climatul, suprafețele și interfețele continentale și ecologia funcțională. Aceste cercetări, care acoperă și un vast câmp științific mergând de la studiul Big Bang-ului și Universului îndepărtat până la cel al funcționării
Observatorul Midi-Pyrénées () [Corola-website/Science/333519_a_334848]
-
liber despre țările din Europa Centrală și de Est, concentrându-se pe Ungaria și România, unde a fost corespondent din 1991 până în 2000, lucrând în Budapesta, București, Cluj-Napoca, Brașov și Miercurea Ciuc, precum și pe teme de știință, cum ar fi astronomie, astrofizică și spațiu pentru ziare germane și de limbă română, radio și televiziune. Din 2000, el a călătorit în mod regulat pentru cercetare și informare în Europa Centrală și Europa de Sud-Est.
Keno Verseck () [Corola-website/Science/335713_a_337042]
-
plăci fotografice în 1969. Această cometă a fost descoperită de astronomul Klim Ivanovici Ciuriumov în timp ce examina o placă fotografică a cometei 32P/Comas Solà / 32P/Comas Solá, luată la 11 septembrie 1969 de astronoma Svetlana Ivanovna Gherasimenko la Institutul de Astrofizică de la Alma-Ata, acum Almatî, fostă capitală a Kazahstanului. El a găsit imaginea unui obiect pe marginea plăcii fotografice și a presupus că era vorba de cometa 32P/Comas Solà. La Kiev, plăcile au fost minuțios inspectate și, la 22 octombrie
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
Institute, a creat o infografie a evenimentului prezis. Coliziunile dintre galaxii sunt relativ comune. Se crede, de exemplu, că Andromeda a intrat în coliziune cu cel puțin o altă galaxie, în trecut. Doi oameni de știință de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică au declarat că, atunci când, și chiar dacă, cele două galaxii se vor ciocni totul va depinde de viteza transversală a Andromedei. Pe baza calculelor actuale se prezice cu o șansă de 50%, că în fuzionarea galaxiilor, Sistemul Solar va fi „aruncat
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
Scenariul se bazează pe cartea primei soții a lui Hawking, "Travelling to Infinity: My Life with Stephen " și prezintă apariția și evoluția bolii sale, boala neuronului motor, și cariera sa de succes în fizică. Student la Universitatea Cambridge în domeniul astrofizicii, Stephen Hawking (Eddie Redmayne) începe o relație cu studenta la litere Jane Wilde (Felicity Jones). Deși Stephen excelează la matematică și fizică, profesorii și prietenii săi sunt îngrijorați de faptul că el nu și-a ales încă subiectul tezei de
Teoria întregului (film) () [Corola-website/Science/333789_a_335118]
-
o vârstă fragedă într-un mediu care i-a marcat întreaga viață. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din Paris unde a obținut, în 1955, doctoratul în fizică. Începând din 1946, a lucrat ca astronom la secția de astrofizică a Observatorul din Meudon unde i-a succedat Maestrului său Bernard Lyot, după decesul prematur al acestuia din urmă. A condus îndeosebi Laboratorul de Fizică a Sistemului Solar. O mare parte din lucrările sale au fost efectuate grație numeroaselor observații
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
polarizării luminii. Pragmatismul său i-a permis să obțină rezultate remarcabile, mulțumită cercetărilor făcute cu răbdare și persistente; a dezvoltat îndeosebi noi tehnici de observare. Cercetările sale sunt repartizate în peste 300 de publicații științifice, referitoare mai cu seamă la astrofizica Sistemului Solar. Înainte ca sondele Viking să ajungă pe Marte, compoziția solului marțian constituia un subiect al unor numeroase dezbateri. Determinând lumina polarizată a mai multor sute de minerale terestre, Dollfus a încercat să facă să le corespundă acestora lumina
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
al unui corp, notat formula 1 ("mu"), este produsul constantei planetare gravitaționale formula 2 cu masa formula 3 a acelui corp: formula 4 "" se exprimă în "kms" ("kilometru la cub pe secundă la pătrat.") În astrofizică, acest parametru oferă o simplificare pactică a diferitelor formule legate de gravitație. Dacă formula 5 desemnează masa Pământului sau a Soarelui, formula 6 se numește constanta gravitațională "geocentrică" sau, respectiv, "heliocentrică". Pentru "Pământ" și "Soare", acest produs formula 7 este cunoscut cu o
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]