49,508 matches
-
nici cealaltă, aparițiile fiind exterioare și superficiale. De aici, cred, senzația că Ștefan Iordache joacă cu o mînă moartă. Mi s-a părut că o singură ipostază le diferențiază. Și anume, aceea de femeie însărcinată, brusc matură, care și-a asumat un destin ratat, departe de zgomotul artiștilor năbădăioși și de obsesia tatălui vitreg. Acolo, Ana Ularu marchează o modificare importantă a discursului, a relației cu Humbert, cu trecutul ei, cu trecutul lor. Decorul realizat de graficianul Devis Grebu mi se
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
probabil, mergînd spre Teatrul Mic. Nu știu de ce, îmi vine să spun că Ștefan Iordache, în ciuda farmecului său, al eleganței scenice, al efortului de o rosti un text complicat mai bine de două ore și jumătate, nu pare să-și asume în totalitate personajul. Pare că-l ține la distanță pe Humbert Humbert și trăirea voluptoasă și devastatoare, implicată a iubirii pentru Lo-li-ta. Se simte mult mai confortabil în pielea lui Humbert-povestitorul, intră în umorul ironic și auto-ironic al discursului și
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
ați aplaudat atîția ani la rînd, în special pe scena Teatrului Bulandra - dar nu numai - în spectacole și în roluri care au intrat în istoria teatrului românesc. O energie uriașă pe care și-a cunoscut-o, pe care și-a asumat-o în consecință și pe care a dirijat-o cu măiestrie înspre întruparea personajelor domniei sale vreme de patruzecișișapte de ani. Student la clasa Aurei Buzescu și a lui Vlad Mugur, absolvent în 1956 al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
nume mâncărurilor e una, să numești un popor e cu totul altceva, nu că poporului în chestiune i-ar păsa în prezent. Iar dacă nu i-a păsat niciodată, cu atât mai rău pentru mine: sunt prea dispus să îmi asum presupusele umilințe ale popoarelor inofensive, după cum o dovedește munca mea de o viață cu A...ii. De ce mă simt atât de prost în fiecare dimineață când mă trezesc? Întrebându-mă dacă voi fi în stare să mă cac sau nu
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
frații Catherinei Tekakwitha, și-au primit numele de la francezi. Ei își spuneau Hodenosaunee, ceea ce înseamnă Poporul Casei Lungi. Și dăduseră o nouă dimensiune conversației. Își încheiau fiecare alocuțiune cu hiro, cuvânt care înseamnă "precum am zis". Astfel, fiecare individ își asuma întreaga responsabilitate pentru a fi deranjat murmurul nearticulat al sferelor. Lui hiro îi mai adăugau cuvântul koué, un strigăt de bucurie sau de suferință, în funcție de modul în care era rostit: cântat sau urlat. Astfel încercau să străpungă vălul misterios care
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
invazia culturilor "imperiale" ale capitalului postindustrial și societății de consum. De ce n-ar constitui regimul comunsit o astfel de protecție "onorabilă"? Ironia Mariei-Ana Tupan e reconfortantă: "Este, desigur, halucinantă această mistificare istorică: beneficiile comunismului - incluzînd genocidul și entropia culturii - sînt asumate. Nici nu știu occidentalii ce-au pierdut!... Condiția de lagăr - de prizonierat al individului în statul cu domiciliu obligatoriu și al statului în imperiul concentraționar - primește eticheta de «mișcare de eliberare». Sărăcia, care făcea problematică asigurarea ceștii zilnice de orez
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
grotești ale reacției lui Schirrmacher față de manuscrisul pe care i-l încredințase atît de confidențial. Realitatea întrece satira - afirma Walser referindu-se la ecourile mediatice ale pe atunci încă nepublicatului său roman, menționînd în același timp că nu și-a asumat rolul Creatorului și, prin urmare, romanul său nu s-a ivit ex nihilo. În același text, prozatorul remarcă dezechilibrul de forțe dintre critic și autor, tocmai pe fundalul rolului supradimensionat pe care criticul îl are în mass-media. Dar, la urma
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
și binele, bețivul și ascetul, Totul e Unul." (ibidem) E corectată astfel acea tendință a unui creștinism excesiv penitent, mutilant, care tinde a devaloriza făptura umană, prin repunerea în drepturile ei naturale. Dumnezeu se află pretutindeni, în tot făcutul Său. Asumînd acel făcut, ni-L asumăm pe Creator: "Căci în El trăim și ne mișcăm și sîntem precum au zis și unii dintre poeții voștri..." (Fapte, 17, 28). Dintr-o atare concepție decurg cîteva consecințe ale poeticii la care aderă Adrian
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
Totul e Unul." (ibidem) E corectată astfel acea tendință a unui creștinism excesiv penitent, mutilant, care tinde a devaloriza făptura umană, prin repunerea în drepturile ei naturale. Dumnezeu se află pretutindeni, în tot făcutul Său. Asumînd acel făcut, ni-L asumăm pe Creator: "Căci în El trăim și ne mișcăm și sîntem precum au zis și unii dintre poeții voștri..." (Fapte, 17, 28). Dintr-o atare concepție decurg cîteva consecințe ale poeticii la care aderă Adrian Popescu. Acceptînd Lumea ca un
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
Adrian Popescu la o considerare a materiei în răspăr cu frugalitatea pietății, cu austerul comportament prescris îndeobște bunului creștin, însă compatibile cu un panteism degajat de dogmele dumnezeului personalizat al doctrinei teiste. E darul euforizant al unei Providențe ce-și asumă delectarea culturală a Formei. Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate întru toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și conuri de pin adăstînd/ într-o emulsie a morții, într-un răgaz încremenit,/ oglindă agonică a vieții
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
din umeri. - Apa e rece, am prevenit-o. Am rămas la umbra colibei. Clipocitul apei întunecoase, când trupul ei alb s-a cufundat și a început să înoate, a făcut să răsune ecoul pe stânci în liniștea amiezii. Peisajul își asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-a întors la cort, am desfăcut ștergarul cu merinde și am mâncat. Umbra răcoroasă a stâncilor te îmbia la somn. Îmi amintesc că am tresărit când a venit căutătorul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
complet diferite de ceea ce observasem în Maramureș și în Oltenia. într-adevăr, în Maramureș, ca și în Oltenia, oficianții pentru ceremonialul profan al nunții și pentru ceremonialul profan al înmormântării sunt înșiși membrii familiei, cei apropiați sau vecinii. Ceremonialul e asumat de aceștia. De exemplu, femeile însele jelesc pe textele bocetelor pe care le-au învățat. Tinerii înșiși sunt cei care cântă cântecele obligatorii la ceremonialul nunții, - pe când la Sucevița nu se întâmplă deloc așa. Acolo există oficianți specializați. Pentru nunți
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
unei mici elite, - ea are, deci, o mulțime de aspecte negative. Ca atare, trebuie să ne ferim să o supravalorizăm... Nu trebuie, așadar, să fim nostalgici în această privință. Trăim într-o lume diferită și cred că trebuie să ne asumăm, să acceptăm faptul că în istoria civilizațiilor există perioade care intră în trecut - și trebuie să le recunoaștem ca atare. Avem de-a face cu ceea ce Paul Ricoeur, pe care îl cunoașteți și pe care o să-l întâlnesc nu peste
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
I-am dat înapoi banii, spunîndu-i că-i cumpăr subiectul! Mi-am spus că toți avem ceva de dat înapoi, și că e o metaforă extraordinară pentru un film. Îmi plac escrocii de genul ăsta: sînt oameni capabili să-și asume niște riscuri. Și eu sînt un jucător, m-am născut jucător. Tinerețea e arta de a-ți asuma riscuri. Atîta timp cît o să mai risc, n-o să mă simt bătrîn. Ce admir cel mai mult, pe lumea asta, e curajul
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
dat înapoi, și că e o metaforă extraordinară pentru un film. Îmi plac escrocii de genul ăsta: sînt oameni capabili să-și asume niște riscuri. Și eu sînt un jucător, m-am născut jucător. Tinerețea e arta de a-ți asuma riscuri. Atîta timp cît o să mai risc, n-o să mă simt bătrîn. Ce admir cel mai mult, pe lumea asta, e curajul. Curajul e, după mine, virtutea principală. În plus, curajul e unul dintre lucrurile cele mai fotogenice la un
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
o apocalipsă a patologicului. Casa Poporului rămîne forma blestemului absolut pe care îl purtăm cu noi. Am acceptat, într-un mod sau altul să se dărîme biserici, monumente, case superbe. Am acceptat depersonalizarea noastră și a cetății. Nu ne-am asumat destinul și, în consecință, nici orașul. Lipsa identității se citește în ființa fiecăruia și a Bucureștiului. Spectacolul lui Dabija pleacă de la estetică și merge mult dincolo, către etică și morală. Realizatorii însă nu absolutizează. Marcel Iureș, pe de o parte
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
a-l face să "trăiască" o aventură de amor și voluptăți. Deși ultima frază a textului se conformează uzanțelor, prin declarația naratorului că totul poate că a fost numai un vis, faptul rămîne. Un mort se plimbă printre oameni (ce asumă că sînt) vii și se preface că e unul dintre ai lor. Nu mai există frontiere între moarte, vis, realitate, mit. Povestea a fost spusă de un mort, însă Dumas pretinde a o fi aflat dintr-o scrisoare, pe care
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
naratorul pretinde a crede în existența unui "manuscris in-folio, înregistrat la cota 4772 sau 4773, nu mai țin bine minte", intitulat " Memoriile domnului conte de la Fère". Pe care declară a-l fi publicat fără să schimbe o iotă, cu toate că-și asumă, explicit, întreaga responsabilitate pentru ce a (re)produs. Jocul e transparent, desigur, dar e numai prima manșă. Pentru că, după douăzeci de ani (reali!), Dumas încurcă din nou ițele, cu voie. În 1864, Povestea unui mort... este augmentată cu un Prolog
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
statui. Și în centrul labirintului și la răscruci se află nu numai mormîntul, ci și închisoarea. Prea puțini sînt cei care nu trec pe acolo. E destinul fiecărui personaj și toți o știu sau o presimt. Destin pe care îl asumă, dar, în general, încearcă să îl uite, fiecare după posibilități. Iar dacă, nocturn, omniprezentul labirint este contracarat de închisoare, diurn - îi este contrapusă Curtea, adică simulacrul ordinii. Curtea lui Louis XIV este un bal mascat interminabil, cu schimbări perpetue de
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
o plajă, de la o fereastră a întunecatei închisori și o transformă astfel în cometă ce apare la amiază. Așa se face că un personaj, ce are, poate, cele mai multe nume dar nici unul în acest roman, își construiește o identitate și își asumă un rol. Efemer, neverosimil, el ne spune, dintr-o perspectivă proprie, de dincolo de ziduri și de moarte, o poveste despre vii și despre morți. (Nu e loc, din păcate, aici, pentru o exegeză; am făcut-o altă dată). IV. Interpretarea
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
preț ce vrea să ne arate Zholdak. Și numai pentru aceste două momente, aproape că treci cu vederea faptul că între cele două părți ale spectacolului există diferențe sensibile și admiți că Andryi Zholdak, prin felul în care și-a asumat riscul dinamitării convențiilor, are dreptul să fie numit un regizor mare.
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
marcat de o lamentație modestă, vag ironică. Idealizării existențiale dezumflate nu-i răspunde grandioasa deznădejde, ci umila irealiziare formală care e ironia. Bucuros că nu e obligat "a se lua în serios", eseistul declară că, în schimb, trebuie să-și asume fraze ale lui Rousseau, "autor care, pentru că îi semăn, mi e nesuferit", precum următoarele, extrase din Réveries d'un promeneur solitaire: Va fi vorba mult despre mine, căci un solitar care gîndește se ocupă mult de el însuși, în chip
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
sau Postmodernismul românesc. Orbitor a însemnat o relaxare neașteptată și binevenită. Micile imperfecțiuni de construcție, repetițiile, jocul cu simboluri complicate au însemnat, pentru mine cel puțin, o invitație la evadarea de sub ochiul tiranic al cititorului paranoid antedecembrist. Cărtărescu și-a asumat statutul de vedetă și a început un roman care nu se vrea decît citit. Abia din acel moment (1996) s-a putut simți o oarecare detașare de criticii literari în primul rînd. Una dintre principalele lecții pe care le poate
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
mai necesară ca oriunde într-un domeniu în care rapiditatea inovațiilor tehnologice poate schimba totul: creșterea vitezei de transmitere a datelor sau a ponderii elementului acustic pot avea efecte imediate asupra modurilor de utilizare ale limbilor naturale în rețeaua Internet. Asumînd ceea ce a devenit o teză fundamentală în bibliografia temei - asocierea inedită de trăsături caracteristice scrisului și oralității, ale limbajului standard cult și ale celui colocvial, rapid și adesea neglijent - David Crystal atrage atenția asupra unei paradoxale tentații prescriptive: polemizînd implicit
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
sînt agresive. Individul devine om în măsura în care lucrează asupra lor. Prin artificiu - specificul care-l desparte de animal -, el deturnează dinspre manifestarea imediată impulsul natural". Spre a se apăra (existența e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își asumă (dacă nu și exagerează!) slăbiciunea sub varii chipuri. Își îngroașă cu insistență postura defectuoasă, dezarmată. Își atribuie, cu demoniacă voluptate, fel de fel de neputințe, limite, infirmități. Însuși jurnalul i se pare o specie slabă, "indiferent de nivel" (o autominimalizare
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]