866 matches
-
că structura de cunoaștere determină ce cunoștințe se descoperă, cum sunt înmagazinate, cine le transmite, prin ce mijloace, în ce condiții și propune o metodă de cercetare în spiritul acestei teoretizări.67 1.1.2 Epistemologia Deși constructiviștii împărtășesc aceleași asumpții ontologice privind constituirea reciprocă agent-structură, nu toți cercetătorii acordă aceeași greutate structurii sau agentului. Cu toții vorbesc despre interpretare, însă folosesc limbajul în diverse feluri. Unii încearcă să găsească explicații cauzale, alții analizează discursurile. Având în vedere că realitatea socială nu
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
precum istoria sau antropologia (în contrast cu economia sau sociologia). Însă această dihotomie între explicație și înțelegere se bazează pe distincția dintre științele sociale și cele umaniste. În mijlocul acestor dezbateri, constructiviștii oferă explicații complexe, multicauzale, contextualizate; dacă ar proceda altfel ar contrazice asumpțiile ontologice fundamentale ale acestei abordări. Diferențele apar în formularea aserțiunilor.75 Principala linie de departajare între constructiviștii pozitiviști și cei post pozitiviști este distincția dintre asumpțiile constitutive și cele cauzale, deși sunt puține indicii care să diferențieze cele două abordări
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
acestor dezbateri, constructiviștii oferă explicații complexe, multicauzale, contextualizate; dacă ar proceda altfel ar contrazice asumpțiile ontologice fundamentale ale acestei abordări. Diferențele apar în formularea aserțiunilor.75 Principala linie de departajare între constructiviștii pozitiviști și cei post pozitiviști este distincția dintre asumpțiile constitutive și cele cauzale, deși sunt puține indicii care să diferențieze cele două abordări, întrucât limbajul cauzalității este unul fluid. Separând întrebările constitutive de tipul "cum a fost posibil?" de întrebările cauzale de tipul "de ce?" se oglindește distincția problematică dintre
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
reliefează că procesele modelează relațiile între structuri și agenți.78 Teoreticienii critici merg până la a afirma că din moment ce politica mondială este construită și nu descoperită, nu există o distincție fundamentală între subiect (analist) și obiect.79 Clarificarea problemei cauzalității relevă asumpțiile constructiviste alternative cu referire la comportamentul oamenilor, determinate mai degrabă de presupoziții ontologice, nu de cele epistemologice. Oamenii pot acționa într-un anumit mod pentru că au fost condiționați să acționeze într-un anumit mod de limbaj, care exclude înțelegeri alternative
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
ale lumii. Sau aceștia pot calcula beneficiile materiale și sociale în anumite situații. Cei care asumă raționalitatea instrumentală vor examina clasificarea scopurilor, în timp ce alții, care presupun că acțiunile rezultă din obișnuință, pot descrie regulile care definesc rolurile sociale. În loc să facă asumpții cu privire la bazele acțiunii, cercetătorii ar trebui să le cerceteze ca explicații concurente.80 Afirmăm că limbajul, înțelesurile, simbolurile, cultura, discursul toate fenomenele intersubiective care sunt în centrul ontologiei constructiviste rămân componente vitale ale analizei cauzale pentru că este prezumată intenționalitatea. Procesele
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
promite, tipul de contexte în care aceste acte de vorbire sunt adecvate sau semnificante, inclusiv ce înseamnă să formulezi ipoteze, să votezi sau să lansezi rachete. Folosirea limbii este parte a acțiunii. Testarea ipotezelor în știința pozitivă se sprijină pe asumpția că formulările vor fi ori adevărate, ori false. În situații de schimbare, categoriile identității și a acțiunii nu pot fi statice. Intențiile și acțiunile sunt definite în discursul public de către actori sociali constituiți. O abordare constructivistă consecventă a limbajului trebuie
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
această situație prin heterogenitatea principiului legitimității și a ajuns la concluzia că un sistem omogen conferă o mai mare stabilitate. Mai recent, Osiander argumentează că stabilitatea nu derivă dintr-un echilibru material al puterii, ci din gradul de congruență între asumpțiile principale pe baza cărora este construit sistemul și, în mod particular, pe adeziunea la o agendă consensuală.138 Ian Clark conchide că principiile centrale ale legitimității constituie societatea internațională: este nevoie de o teorie a societății internaționale mai parcimonioasă, iar
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
este doar ceea ce trebuie observat, lumea trebuie descrisă științific, prin date cuantificabile și în mod rațional.147 Martin Griffiths le atribuie ca elemente comune atomismul ontologic și pozitivismul epistemologic.148 Teoriile principale ale relațiilor internaționale au fost dominate de patru asumpții pozitiviste: știința este unitară, aceleași metodologii putându-se utiliza atât în cercetarea socialului, cât și în științele reale; existența unei distincții între fapte și valori; lumea socială are legi, regularități care pot fi descoperite prin teorie; determinarea adevărului teoriilor se
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
socială are legi, regularități care pot fi descoperite prin teorie; determinarea adevărului teoriilor se poate face prin examinarea faptelor, printr-o metodologie empirică.149 La sfârșitul anilor 80 s-a remarcat tendința de a fi puse sub semnul întrebării aceste asumpții teoretice și de a fi criticate abordările pozitiviste. Orice abordare care punea la îndoială asumpțiile raționaliste a faptelor neschimbătoare se considera că se subsumează categoriei constructiviste întrucât mulți constructiviști au criticat abordările raționaliste. Prezentăm în continuare câteva diferențe de abordare
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
face prin examinarea faptelor, printr-o metodologie empirică.149 La sfârșitul anilor 80 s-a remarcat tendința de a fi puse sub semnul întrebării aceste asumpții teoretice și de a fi criticate abordările pozitiviste. Orice abordare care punea la îndoială asumpțiile raționaliste a faptelor neschimbătoare se considera că se subsumează categoriei constructiviste întrucât mulți constructiviști au criticat abordările raționaliste. Prezentăm în continuare câteva diferențe de abordare dintre abordările constructiviste și cele raționaliste în ceea ce privește unele teme centrale ale relațiilor internaționale. 1.3
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
universal rațional egoiști, ci au identități distincte, modelate de circumstanțele materiale, culturale, sociale, politice în care trăiesc. Relațiile dintre actori nu sunt statice, ci evoluează pe măsură ce interacționează unii cu alții și cu mediul lor.154 Constructivismul pune sub semnul întrebării asumpțiile raționaliste, în principal caracterul anarhic al sistemului internațional considerat de neschimbat. Anarhia nu este o caracteristică de neevitat a relațiilor internaționale. Statele s-ar putea să fie auto-interesate, dar acestea în mod continuu definesc și redefinesc ce înseamnă acest lucru
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de vedere al subiectelor avute în vedere, constructivismul convențional oferă analize care atacă studiile de securitate tradiționale, în mod particular neorealismul. Un grup de lucrări își îndreaptă atenția către normele internaționale, în mod special asupra acelora care par a contraveni asumpțiilor neorealiste și neoliberale, și anume că statele sunt raționale, că se bazează pe auto-ajutorare într-un sistem anarhic. Aceste studii se constituie în mod normal în jurul problematizărilor realiste: de ce acceptă statele constrângeri în privința abilității acestora de a purta război, precum
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
securitate ca fiind formate printr-un proces de jos în sus, pornind de la cetățeni, care ajung să înțeleagă că valorile sunt împărtășite cu cele ale altor cetățeni, din alte țări, oferind ca exemplu OSCE.173 Alți constructiviști sunt critici în privința asumpțiilor liberale, spre exemplu cu privire teoria păcii democratice. Ido Oren174 a susținut că recunoașterea unui stat ca fiind democratic a evoluat istoric, pe măsură ce SUA a identificat unele state ca inamice. Analiza făcută de Williams și Neumann cu privire la extinderea NATO175 sugerează
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
construite ca inacceptabile. Cheia în tratarea identității ca un construct social complet necesită o metodologie care prezervă caracterul construit social al identității, chiar și atunci când se folosește acest lucru ca fundament pentru a genera cunoaștere. Problemele apar când se fac asumpții ontologice cu privire la identități. Identificarea agentului și a structurilor, morfogeneza, interacționismul simbolic și alte abordări utilizate în cercetarea din relațiile internaționale sfârșesc prin a se angaja în reificări ale actorilor, transformând identitatea într-un atribut al unor entități preconstituite. Acest lucru
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
Germaniei, ca resursă discursivă pentru delegitimarea opțiunilor politice care se opuneau includerii acestei țări în instituțiile economice și militare conduse de SUA. Occidentalismul este elementul critic pentru succesul implementării politicilor de reconstrucție post-război.234 În abordările constructiviste se pleacă de la asumpția că identitățile sunt construite și reconstruite prin acțiune socială, că nu sunt fixe sau naturale. Păstrându-se în ontologia constituirii reciproce dintre structură și agent, abordările constructiviste văd identitățile ca fiind relații sociale care se schimbă cu timpul și în funcție de
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
reprezentări" pentru a numi identitățile și înțelesurile intersubiective, în timp ce pozitiviștii au tendința de a utiliza termenul de norme. Conceptul de identitate integrează mai multe dimensiuni fundamentale pentru constructivism. Identitatea are legătură cu aspectul intersubiectiv al structurilor politicii mondiale și cu asumpția că realitatea este construită. Propoziția că identitățile înseamnă mai mult decât comportament și sunt formate de structuri sau modele de interacțiune are intenția de a plasa abordarea constructivistă la distanță față de raționalism. Raționaliștii, precum teoreticienii jocului, admit că identitățile se
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
se pot formula cu privire la alteritate și identitate, totuși sunt emblematice în privința subiectelor care merită o reflecție aprofundată ca parte a unui efort de a articula mai clar ce vrem să spunem și ce înseamnă pentru programele de cercetare să adopte asumpția că identitățile sunt relaționale.254 Ilustrând atributul relațional al identității, un profesor din fosta Iugoslavie afirma că până la izbucnirea războiului civil, musulmanii bosniaci nu s-au identificat în termeni religioși, nu s-au gândit la ei înșiși ca fiind musulmani
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
său principal este acela de a discuta și defini sistemul internațional, și anume că acesta este unul creat și recreat prin interacțiunea actorilor, nefiind unul definit prin prisma auto-ajutorării, după cum susțin neorealiștii, ideea centrală a acestui argument se bazează pe asumpția că identitățile actorilor nu sunt un dat, ci se dezvoltă, sunt susținute sau se transformă prin interacțiune.289 În viziunea lui Wendt anarhia este doar o condiție permisivă, structura neavând putere cauzală în afara proceselor. Autoajutorarea și politica de putere sunt
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
procese (prin interacțiune și invățare). Wendt afirmă că ambele curente greșesc asumând puterea cauzală a structurii anarhice. Presupusa forță cauzală trebuie pusă sub semnul întrebării dacă procesele și instituțiile nu se doresc a fi subordonate structurii anarhice.292 Constructivismul delegitimează asumpțiile raționaliste, în principal faptul că anarhia are efecte cauzale. Aducând în discuție diferite modele de anarhie, constituite prin interacțiiunea dintre state, Wendt susține că tipul anarhie care prevalează depinde de modul în care statele își construiesc identitatea în raport unele
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
liderilor politici, al intelectualilor și a multor altora angajați în procesul construirii, negocierii, manipulării sau afirmării unui răspuns la cererea uneori urgentă, adesea absentă pentru o imagine colectivă. 2.3. Identitatea în diverse lucrări constructiviste Constructiviștii au pus la încercare asumpția comună realiștilor, liberalilor și marxiștilor că interesele derivă, într-un fel sau altul, din surse materiale, susținând că identitățile susțin interesele. Măsurile militare pot fi utilizate pentru a răspunde amenințărilor externe, dar stabilirea subiectului sau obiectului care trebuie protejat determină
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
teoretică intervine ori de câte ori devine necesar să se decidă care dintre pretențiile naționale la statalitate ar trebui să fie recunoscute.342 Siba Grovogui susține că normele suveranității prescriu standardele unui guvern "civilizat", limitând astfel opțiunile mișcărilor de eliberare națională. Percepțiile și asumpțiile filosofice occidentale care au susținut tradiții discursive ce au suprimat sau pur și simplu au eradicat subiectivitatea non-europeană, s-au bazat pe imaginea superiorității asumate a vestului, pe o cunoaștere mai bună a instituțiilor civile și pe misiunea de a
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
curentele principale ale relațiilor internaționale din timpul Războiului Rece.414 Ken Booth este de părere că opera acestora constituie o contribuție originală deosebită la dezbaterile actuale privind securitatea, fiind cei care au redefinit cu adevărat studiile de securitate contemporane.415 Asumpția centrală constructivistă în privința securității este că securitatea este o construcție socială. Constructiviștii sunt uniți în angajamentul lor de a evita definiții analitice, universale și abstracte ale securității. Ted Hopf416 susține imposibilitatea de a avea pretenții universal valabile și abstracte cu privire la
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
a regândi securitatea și nu s-au confruntat cu o criză a abordării tradiționale în momentul în care Războiul Rece s-a încheiat. Pentru poststructuraliști sfârșitul Războiului Rece nu a reprezentat un meta-eveniment astfel încât să le pună sub semnul întrebării asumpțiile analitice.462 Cea mai importantă întrebare la care au încercat să răspundă poststructuraliștii în perioada post Război Rece a fost dacă statele au nevoie de inamici. Textul central în această dezbatere este lucrarea lui David Campbell 463, în care vorbește
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
existe diferențe de opinie cu privire la aspectele metodologice, definiționale, la implicațiile paradigmei securității umane pentru studiul și practica relațiilor internaționale.467 Există trei concepții distincte cu privire la securitatea umană care structurează dezbaterile actuale. Prima concepție este cea este ancorată în dreptul natural, în asumpția liberală a drepturilor omului și domnia legii, care implică obligația comunității internaționale de a proteja și promova aceste drepturi, precum dreptul la viață, la libertate și fericire. Cea de-a doua concepție se referă la dreptul umanitar și presupune dezvoltarea
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
o dezagregare a actualului sistem mondial, ci cu modificări relativ minore în ceea ce privește autoritatea și funcțiile guvernanței globale. Prin reorientare și mai puțin prin transformare, prin reformă, nu prin revoluție, securitatea umană, în înțelesul ei extins, poate fi îmbunătățită substanțial.540 Asumpțiile constructiviste legate de faptul că sistemul internațional nu este un fapt obiectiv, precum sistemul solar, că nu există de la sine, ci în virtutea înțelesurilor intersubiective împărtășite de oameni; că sistemul este constituit din idei, nu din forțe materiale, dintr-un sistem
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]