560 matches
-
imorală și batjocoritoare unde statuile dezbrăcate ale bărbaților și femeilor acestui neam sunt altare de jertfă unde ei ard tămâia înșelării? Nu. Nu putem da slava Domnului nostru pentru iubirea păgânilor care numai de iubit nu ne iubesc ci ne asupresc și iarăși ne asupresc, ca pe niște vite ori animale de povară. Acest Iisus a umblat în popor cu mici povestioare mai mult sau mai puțin nevinovate, mai mult sau mai puțin adevărate. O tactică binecunoscută a acestuia era de
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
statuile dezbrăcate ale bărbaților și femeilor acestui neam sunt altare de jertfă unde ei ard tămâia înșelării? Nu. Nu putem da slava Domnului nostru pentru iubirea păgânilor care numai de iubit nu ne iubesc ci ne asupresc și iarăși ne asupresc, ca pe niște vite ori animale de povară. Acest Iisus a umblat în popor cu mici povestioare mai mult sau mai puțin nevinovate, mai mult sau mai puțin adevărate. O tactică binecunoscută a acestuia era de a istorisi anumite întâmplări
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
respect. Pentru că în profunzimea numelui tău, prin tot ce faci sau vorbești, prin realizările, succesele și insuccesele tale este săpat numele meu. Pentru aceasta, te-am învățat mereu să spui adevărul, să fii harnic și cinstit. Să iubești. Să nu asuprești pe cel sărac sau mai slab decât tine. Te-am învățat să respecți... iar dacă tu, fiul meu, ignori educația mea de dragul leneviei, a minciunii, de dragul unei vieții dezordonate, îți spun că ar fi mai bine să nu mă mai
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
la izvor ! Dar malul i-a răspuns: - E peste poate ! Nu poți să te oprești, stai și socoate ! Nu-i vorbă doar de mine, dar arinul ? Cum poate să suporte astfel chinul ? Cu apa, de te-ntorci înspre izvoare, Amarnic asuprești pe fiecare. Moraru-și va seca pe loc uiumul, S-or pierde pești-n mâluri cu duiumul, Iar în livadă, fructele-or să sece, La fel și câmpul fără apă rece; La păsăret îi vei strica hodina, Nici rufe nu
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
convinseră că vânătorii au fost omorâți împreună cu căpitanii lor. Ba chiar se temeau că s-au transformat în vampiri și într-una din nopțile cu lună plină vor năvăli în conacele lor și le va suge sângele. Dar poporul aspru asuprit abia mai suporta birurile lui vodă. Un viteaz de neam domnesc chemă feciorii la datorie și înlătură domnitorul pus pe căpătuială. Apoi, aflând de uneltirile celor doi boieri, îi atârnă în ștreang undeva la răscrucea marilor drumuri ca învățătură de
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
ai soartei, sus!“ De ce lăsați să stea pe tron minciuna ce numai disperare v-a adus? E timpul să înceapă-al ei apus, să o distrugem pentru totdeauna. Dacă trăiți pe sponci, nefericiți e vina celor ce prin impostură vă asupresc ca să-i îmbogățiți. Paharul este plin peste măsură. E vremea ca din somn să vă treziți, să fiarbă-n voi a răzvrătirii ură! Anatol Covali Referință Bibliografică: Naționala / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1978, Anul VI, 31
NAŢIONALA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369217_a_370546]
-
mai târziu și totuși mulți se fac că nu văd și nu recunosc adevărul. Cât timp o să te lași neglijat ? Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărțit, despărțit și asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reușit niciodată să
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
istoria Principatelor conduce la construirea unui discurs al dezvoltărilor interne în jurul a doi poli: pe de o parte, clasele înstărite se supun directivelor externe și trec de la subordonarea față de otomani la o servilitate pro-rusă; pe de altă parte, poporul, victima asuprită prin aranjamentele impuse, reprezintă adevărata rezistență a spiritului național împotriva opresiunilor externe. Acest schematism, care aparține romanticilor din perioada 1830-1850, dovedește dificultatea de a articula două peisaje acela al granițelor balcanice ale Europei și acela al capitalelor luminate ale Vestului
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acceptarea relativului, are tendința de a fi interpretat ca fiind corupt. Reflecția asupra politicului, statului și dreptului, lipsește din demersul lui Noica. Încă o dată, filosofia românească dominantă părăsește cîmpul politic, de care vrea să se desprindă pentru că, în prezent, acesta asuprește și pentru că el a fost abătut de la calea dreaptă prin influențele străine dintre cele două războaie. Elitismul tragic al elitelor "noiciene" se exprimă ca o replică la aroganța calificată drept megalomanică a șefului statului român. Liiceanu vorbește, pe 17 octombrie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
susținută a unui mecanism perfecționat al statului socialist, în cadrul căruia un loc bine definit a revenit și revine Securității. Instaurarea puterii populare n-a fost primită cu bunăvoință de către toatele clasele și grupurile sociale. O parte din cei care au asuprit și exploatat în trecut s-au ridicat în mod organizat împotriva puterii populare, acționând - adesea cu mijloace din cele mai perfide - împotriva puterii oamenilor muncii. S-au încercat cele mai diferite manevre pentru răsturnarea puterii populare și readucerea capitalismului la
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară jalbele cele multe”; amnistia nu se respectă „și, mai vârtos, unii dintre mădularele scaunelor judecătorești estraordinare nici cu cât nu o bagă în samă [...], asupresc și terorizează [...],. libertatea cea adevărată rău înțelegând-o”. În consecință, Bem repeta decretul de amnistie, ordonând să fie respectat, invita pe cei ce au avut de suferit să i se adreseze direct și desființa „tribunalele de sânge”. Intervenția externă militară
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai porniți împotriva regimului. Ivan Chirievski declara că, dacă n-ar fi fost înfrângerea din Crimeea, Rusia „ar fi putrezit și s-ar fi înăbușit”, în vreme ce T. N. Granovski se întreba „cum vom porni noi la eliberarea celor care sînt asupriți în Turcia când la noi întreaga orânduire socială se bazează pe aceleași principii, când Polonia noastră geme sub povara unui jug pe care-l urăște ?”; poporul - continua Granovski - se teme că succesele armatelor rusești vor aduce guvernului „și mai multă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
E suficient că-l comparăm pe Lucifer din imaginarul Evului Mediu cu Satan al romanticilor. Un adolescent „tânăr, trist și Încântător” (Vigny) ia locul animalului cu coarne. „Frumos, de o frumusețe nepământeană” (Lermontov), solitar și puternic, Îndurerat și disprețuitor, el asuprește cu neglijență. Dar scuza lui e durerea. „Cine ar Îndrăzni să-l invidieze, spune Milton, pe acela pe care poziția cea mai Înaltă Îl condamnă la un șir nesfârșit de suferințe pe care trebuie să le Îndure”. Atâtea nedreptăți suferite
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
e pielea albă. 3 2262 Dorit și umed ochiu-mi idolul și-l privește, Pe tabla nălucirei adânci îl zugrăvește. Și acest chip preadulce din minte nu îl șterg, În somn el mă urmează, în mine-i dacă merg. Astfel mă asuprește dormind sau fiind treaz Și vecinic văd nainte-mi al tău frumos obraz... Cum umbra mi-e alături de dorm sau de-s deștept, Mă supără oriunde și-mi tremură în piept. Bătrân de-oi fi, în umbra vieți-mi va veni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
român cu român s-ar înțelege și că niciodată n-ar mai fi vorba de conflicte economice, nici de aversiuni politice între monarhia habsburgică și statul latin de lângă Dunăre. E adevărat că pretutindenea - chiar în statul României - poporul românesc este asuprit, că, precum în Ardeal, și aci i s-au superpus pături de străini cari falsifică și împiedică dezvoltarea lor. Lupta în contra rămășițelor fanariote de la noi, pentru cari patriotismul și naționalitatea sunt niște mărfuri ce se cumpără la mezat prin pensii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
spumează de mânie, căci n-are cui se plînge: mitropolitul și arhiereii țării nu mai au milă de dânsa sau nu îndrăznesc să ridice glasul în favoarea celor asupriți! Boierii țării, unii și-au dat mâna cu împilatorii, iar ceilalți sunt asupriți și huliți! Și Domnul țării are urechile astupate de strigătele de ură ale oamenilor politici și de gălăgia sărbătorilor. Ce poate să iasă dintr-o asemenea stare de lucruri? Nemulțumirile sunt generale, indignația oamenilor este ajunsă la culme și toate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aceeași dincoace și dincolo, din evul mediu cunoscută ca rasă războinică; și, desigur, calități contractate în cursul sutelor de ani ai Domniilor române nu se puteau pierde numai în câteva generații ale domniei răpitoare a fanarioților. În genere vechii fanarioți asupreau poporul, dar nu-l corupeau. Cu această misiune s-a însărcinat abia copiii și nepoții lor, actualii roșii. Dar care-a fost roadele culese de guvern din sacrificiul de sânge al omului din popor? Au câștigat independența. Cum? Au silit
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un miel pentru pășunea unei turme întregi de oi; de la produsele agricole una din zece (dijma adevărată, decima ), afară de astă 12 zile de lucru pe an și căratul unui car de lemne de Crăciun. Asta era tot. Cine apăsa și asuprea nu era regimul economic consuetudinar al țării, ci pătura de pungași țarigrădeni cari umpluseră țara cu miile și jefuiau lumea, mai ales de la 1808 - 1821, timpul în care s-a pripășit în țară părinții celor mai mulți dintre roșii. Se pretinde că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să oprească acea invazie de străini care veneau ca stolurile de corbi într-o țară părăduită de război și uitată de Dumnezeu e a pretinde ca cineva să stăvilească c-un băț apele Dunării. Nu dar regimul vechi economic, grecii asupreau țara. Glasul și puterea boierilor pământeni se 'necau în acea inundație de pungași și de bandiți. Dar daca Tudor a putut imputa boierilor de un neam cu dânsul ticăloșia, adecă lipsa de energie, acest drept nu-l are foaia redijată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mult decât ca să redevie romani. Ba chiar toți oamenii din popor ar căuta refugiu la goți dac' ar putea lua cu sine puțina avere ce-o posedă; căci acolo nu li-i permis celor mari, ca la romani, de-a asupri nepedepsiți pe cei mici (Una et consentiens illic Romanae plebis oratio, ut liceat eis vitam, quam agunt, agere cum barbaris. Et miramur, si non vincuntur a nostris patribus Gothi, cum malint apud eos esse quam apud nos Romani? Itaque non
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai mult decât ca să redevie romani. Ba chiar toți oamenii mici ar căuta refugiu la goți daca ș-ar putea lua cu ei puțina avere ce-o posedă. Căci acolo nu li-i permis celor mari, ca la romani, să asuprească pe cei mici. (Salvianus: Una et consentiens illic Romanae plebis oratio, ut liceat eis vitam, quam agunt, agere cum barbaris. Et miramur, si non vincuntur a nostris partibus Gothi, cum malint apud eos esse quam apud nos Romani? Itaque non
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe care se părea că nu mai apucase să o poarte pe Pământ. Dorea să fie un soldat al Omului. Să-i nimicească pe toți aceia care inventau zei numai pentru a le deveni apoi preoți și pentru a-i asupri pe ceilalți. Își simțea întreagă mânia, așa cum fusese ea odinioară, pe vremea când înțelesese pentru prima dată ce anume adusese lumea lui dragă, Pământul, pe marginea prăpastiei. Dorea să fie șeful unei armate de atei. ― Ar trebui să găsim combustibil
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o asemenea explicație nu a fost Întru totul abandonată, ultimele cercetări Învederează observația că, „În covîrșitoarea lor majoritate, cei emigrați dintre români la Începutul veacului XX erau țărani cu foarte puțină educație formală”, deoarece proveneau din provincii unde românii erau asupriți. Faptul acesta s-a repercutat asupra românilor americani În general, conferind o tentă nu tocmai favorabilă comunității românești din SUA, care a persistat un timp Îndelungat. Țărani fiind, În general, imigranții români, ca și ceilalți din Sudul Europei nu cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
istoriei populației germane din România nu Înseamnă doar inserarea poveștilor lor În manualele de istorie, ci și Înțelegerea relațiilor sociale din perioada celui de-al Doilea Război Mondial și din perioada comunistă. Noțiunea de indivizi ca victime lipsite de putere, asuprite de un totalitarism abstract, trebuie revizuită. Deși unii au suferit și au fost lipsiți de ajutor, alții, chiar dintre cei neafiliați nici unui partid politic, au participat de bunăvoie la persecutarea unor indivizi sau a unor grupuri, În timp ce alții au tolerat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atras de tragicomicul existenței mărunte. I. aduce în narațiune, înainte de orice, o tipologie și un spațiu original. Este lumea unui Mitică duplicitar, speriat, întristat și păgubos. El e actor fără roluri, mic funcționar mutat de colo-colo, soț slab de înger, asuprit de o nevastă aprigă, subaltern terorizat de serviciul de cadre etc. Singura lui libertate este limbajul. Nu și-a pierdut vocația de a tachina, de a face, pe scurt, haz de necaz, dar vocația cere, acum, mai multă abilitate. Oricând
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]