269 matches
-
Cel puțin așa calculase el. Se ascunsese după colț, protejat de zidul unui bloc. Numără până la douăzeci. Fă bum, se rugă. Fă bum! Nu se Întâmplă nimic. Eșuase. Fiasco total. Câinele Îi linse mâna credincios. Cartierul dormea, iar tăcerea Îl asurzea mai tare decât explozia pe care nu o auzise. Din păcate, nu era singurul martor al eșecului său. Ceilalți Îl așteptau În camionetă. Albă, răblăgită, cu apărătoarele pline de noroi, atârnând moi până aproape de asfalt, era parcată de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se elibereze, căci nu era din cauza copilului, ci venea din sinea ei. O usturau ochii. Fumul era atât de dens, Încât plutea deasupra lor ca un covor. Se apropiase prea mult de trepiedul care susținea boxa și acum muzica o asurzea. Pe peretele din fața ei, o mână grăbită desenase cu spray un omuleț melancolic, slab, aproape inconsistent, un omuleț acoperit de părul lung, care ținea În mână o telecomandă și se pregătea să-i apese unicul buton. FĂ BUM! spunea omulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe INAMIC.): Ce zice? Ce zice Maco? MACABEUS: Ia te uită... Ai și puță... Hi-hi... (Copilărește, extatic.) Uite-l pe Paraschiv! (Către INAMIC.) Ce zice Paraschiv? PARASCHIV (Agățat de INAMIC.): Ce zice? Ce zice el? Ce zice Maco? MACABEUS (Care asurzește, agățat de INAMIC.): Ce zice Chivi? Ce zace? Ce tot zice acolo? PARASCHIV: Nu mai văd, nu mai aud... Mi-e silă... INAMICUL (Către MACABEUS.): Zice că nu mai aude... că nu mai vede... (PARASCHIV va pipăi, mirat, obiectele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
taică-su. De n-ar fi. Iliuță iese în curte. Un moșneag care abia-și trage sufletul strigă de la poartă. E cineva acasă? ─ ... Am ceva de vorbit cu maică-ta, auzi? ─ ... Da’ cheamă-ți și tu cățelul ăsta că mă asurzește. ─ ... Va să zică nu-i acasă nimeni din ăi mari? ─ ... Măi copile, ție cum îți zice? ─ ... Ți-a mâncat mâța limba? ─ ... ─ Să-i spui mă-tii că am căutat-o. Nea Costache. Să-i spui, auzi? ─ ... Să bat eu drumul degeaba pân-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nervozitatea tot creștea și creștea, iar picioarele nu voiau să se miște. Am tresărit când am auzit cuvintele palide și tremurătoare ieșindu-mi pe gură: - Cine-i acolo?... Sângele îmi bubuia în urechi. Era atâta liniște că bătăile inimii mă asurzeau. - E cineva acolo? am spus iar. Și când am auzit sunetul unui pas, sunetul unui picior călcând pe gresie, sunetul cărnii moi turtindu-se sub apăsarea întregului trup, care în acea clipă îmi dădea de înțeles că există, că existase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că pe piatră se afla sânge, sângele lui Ruffolo. Deasupra lui, auzi un slab zgomot de pași și se feri instinctiv sub pasarelă. Tocmai când făcu asta, pietrele și cărămizile i se mișcară sub picior, scoțând un sunet care-l asurzi. Se lăsă pe vine, cu spatele lipit de peretele acoperit de alge de la Arsenale. Din nou, auzi zgomotul de pași, acum direct deasupra capului său. Scoase pistolul. — Commissario Brunetti? Panica Îi reveni, Împinsă din spate de vocea aceea familiară. — Vianello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
albi și un păr tuns scurt, bine periat, de culoare închisă. Hugo presupunea că dacă ar fi rămas în Londra și el ar fi arătat la fel. Muzica din bar - un soi de drum’n’base fără influențe clare - te asurzea. Asta probabil era o asigurare dată clienților că nu erau prea bătrâni. Sau că, și dacă erau bătrâni, erau moderni. Sau poate că între timp se descoperise că zgomotul bubuitor al bașilor stimula creșterea părului? În ciuda eforturilor eroice de camuflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai că nu era la nici o demonstrație, dar nici nu avea habar c-ar fi trebuit să fie. —A, aha, a zis el. Deci, a ieșit pe undeva cu Jess, da? —Așa s-ar părea, i-a replicat scurt Alice, asurzită de zgomotul a milioane de penny căzând în același timp. Cum de putuse să fie așa de proastă? Așa de oarbă? Când în tot timpul ăsta adevărul fusese chiar sub nasul ei! Bineînțeles că Hugo bănuise care era realitatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ăștia, pentru care ne târâm, noi, pe drum, sunt niște oameni răi. Ce sunt?, nu-i vine lui a crede. Niște oameni răi, repet. Și unde-ncep, Uța și cu al ei Andru, să-i dea, cu gura, că te asurzeau. Nici nu-nțelegeam ce tot Îndrugă. Și țip și eu, de să-i acopăr: tăceți, să pot să spun pentru ce mă aflu aici. Nu vedeți că m-a Întrebat? La care, polițaiul, mă Întrebă, În plus: unde stai? La
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Dacă îți convine această frază valideaz-o, dacă nu o vom dezvolta împreună. Foarte bine, GUȚĂ. să vedem cum o putem transforma într-o frază cît mai neliniștitoare. X se trezește scuturat de... X se trezește orbit de... X se trezește asurzit de... X se trezește izbit de... mulțumesc, GUȚĂ, X se trezește izbit de... este o veritabilă reușită. să vedem acum de unde și din partea cui vine lovitura. întrucît el se trezește din cauza tăcerii, cum am convenit, am putea spune X se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
urneau mecanismele temniței. Un zgomot neîntrerupt, ca și cum dincolo de ziduri ar fi curs o apă tumultuoasă, sfărâmându-se în bolovani, numai că nu știai de unde vine, de dedesubt sau de deasupra. În primele zile, bolboroseala asta mă împiedicase să dorm, mă asurzea, pur și simplu, îmi venea să strig, ca s-o acopăr. Nu aveam voie să strigăm, de fapt, cât timp a durat reeducarea, nu aveam voie să facem nimic altceva decât ce ni se ordona. Stăteam ghemuiți în vârful patului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bei. Pentru ca să dobândească lapte (lactație) muierea: molotru și trandafir pisat cu miere și vin, să-i dai să bea. Când te doare Încheietura de după cap: să iei varză sărată, să mesteci și să ții În gură. De asurzit: când omul asurzește să ia fiere de iepure și lapte de la muiere și să picure În ureche. Când mănâncă pe om ochii: șofran cu trandafir pisat să mesteci (amesteci) cu miere și să pui la ochi. Să se facă omul frumos la față
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și iscoditori, despre primul lor învățător. Propriile sale amintiri despre anii de școală primară nu sunt deloc plăcute... O învățătoare în vârstă, veșnic nervoasă și acră, învăța elevii din două clase, I și a III-a, în aceeași încăpere, îi asurzea cu glasul ei pițigăiat și strident, cu loviturile puternice produse cu o riglă în catedră, pentru a face liniște, obiect cu care lovea deseori și palmele bicisnice ale copiilor care se foiau sau vorbeau, care nu-și făceau temele sau
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de Florii de la biserică cu salcie, dă cu ea prin urechi, ca să nu te doară, și încinge-te peste brîu, ca să nu te doară șalele la secerat. Să nu zici colindul ori plugul după Bobotează, că îți curg urechile. Dacă asurzește cineva, e bine a ținea genele unui vulpoi cîtva timp în urechi, și apoi îi va trece. Femeia să nu iasă cu udul cu copilul în brațe, că i curg urechile. Urmă rea Dacă calcă cineva în urmă rea [loc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tăinuite: "Trebuie să rămînă cineva aci cu casa și țin să mă sacrific eu!" Proprietatea comună a casei noi ("pe numele amîndorura, indiviz...") vorbește, în cazul Rimilor, despre un contract suplimentar celui matrimonial, dictat tot de ambiție și teamă: "Lina, asurzită de refrenul permanent al casei, zbătută între pretențiile lui Rim și între pretențiile lui Lică, deprins să fie alimentat, adoptase în sfîrșit proiectul cumpărării". Face aceasta à contre coeur: În fond, ea se temea de acea achiziție; econoamă și fricoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ceva de mâncare, că mor de foame ! -.Partea a treia reia incursiunea în cugetul scriitorului: ―dar așa, un boț cu ochi ce te găsești, o bucată de humă însuflețită din sat de la noi, și nu te lăsa inima să taci; asurzești lumea cu țărăniile tale! Creangă evoca ținuturile de lângă Humulești și rememorează întâmplările de la școala din Fălticeni, unde a fost admis după ce ―două merte de orz și două de ovăz a dat tata cui i se cuvine-. Cele mai hazlii amintiri
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cel mic. La proba de trântă dracul se întrece cu ursul, așa-zisul unchi al lui Dănilă. Se întrec și la chiuit, prilej cu care Dănilă îl leagă pe drac la ochi și la urechi, pasă-mi-te să nu asurzească, și-l lovește cu o drughineață de stejar până când fuge în iaz. Un alt drac îi cere lui Dănilă să se întreacă în aruncarea buzduganelor, dar acesta îi spune că el ar putea arunca buzduganul până în lună, unde se află
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a chemat să meargă mai departe. Ei au ajuns acolo unde nu se mai zăreau deasupra capului nici soarele, nici luna, și nici jos nu se mai zăreau nici fluviile, nici mările. [...] Sunetele și ecourile ce răzbăteau de pretutindeni îl asurzeau pe prinț, [...] și atunci el a început să se roage de mag să-l ducă înapoi [pe pământ]. Magul îi dete un ghiont și prințului i se păru că începe să cadă în gol. Când își veni în fire, văzu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
muribunde și ceva îmi șoptește că ești aproape. Dar unde? Nici o zgură în suflet halba e încă-nspumată. Beau, degustând așteptarea: așteptarea mă-mbată. Sunt una cu lumea scrobită și urbea ce mă va-nfia. Undeva aproape, - dar unde? - Pâlpâie, asurzindu-mă, inima ta. Ești la intersecție. Pasul săltat trupul tău ca ulciorul: Ce ne e scris fi-ne-va dat! Ochii mei înverzesc semaforul. La joncțiunea științelor liminare Redusă la dimensiuni infinitesimale sub microscop - o biată tresărire moleculă mai degrabă
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 287 Să adăugăm că poziția descriptorului poate fi fixă (cazul lui Étienne în descrierea precedentă) sau mobilă: (57) Dacă, intrînd în Verrières, călătorul întreabă cine e proprietarul frumoasei fabrici de cuie care-i asurzește pe cei ce trec pe strada mare, i se răspunde cu o voce tărăgănată: "De! E a domnului primar". Oricît de puțin ar zăbovi călătorul pe strada asta mare din Verrières care urcă la Doubs pînă către vîrful colinei, pun
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pornea de la lucruri banale, care în situații normale, erau de neluat în seamă. Contradicții, palme, ură, bătăi și scandaluri sinistre. În timpul unui asemenea câmp de luptă, în apartament se auzi un bubuit nepământean. Cei doi s-au oprit din acțiune asurziți de zgomot și orbiți de lumina orbitoare emanată de un glob circular, ce zbura prin cameră, scoțând zgomote asemănătoare cu vocea unei femei care nu aproba atitudinea celor doi, certându-i. Spontan cei doi soți s-au trezit ridicați în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Uitându-se în interiorul lor, văzu pericol mare, porunci blând: -Activați zăbrelele vibraționale și laserul la hotarele de miază noapte. Paznici astrali acționați. Sute de mii de entități astrale, înarmate cu paloșe strălucitoare de lumină orbitoare, s-au năpustit asupra năvălitorilor. Asurziți de ultrasunetele emise de zăbrelele vibraționale, împinși de energia laserelor și orbiți de paloșele luminoase ale entităților, hoardele păgânilor fugeau de rupeau pământul. -Nu vor mai veni niciodată. Asemenea lecție nu se uită-spuse magicianul. -Te numesc Duce al comitatului de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
torții. O, umbră dulce, vino mai aproape - Să simt plutind de-asupră-mi geniul morții Cu aripi negre, umede pleoape. {EminescuOpIV 339} PETRI-NOTAE Împresurat de creditori, se vede, Și neputând plăti cu rele rime, Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime, Să ne-asurzești cu versuri centipede. Presupuind că nu te știe nime, Că ești martir ai vrut să faci a crede, Mai bine masca de paiazzo-ți șede: Căci ne-am convins de mult de-a ta mărime. Armeano-grec, lingău cu două fețe, Îți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vatra tristă, cuptorul fără pîne A unui iobag care trăiește de-azi pe mâne, Când asuprirea oarbă și searbăda sclavie Domniau ca două spaime pe biata Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când poporul puternic de jugu-i desfăcut Și-aduse-atunci a minte ce fuse în trecut, A desgropat din piatră bătrânul meu schelet Și, în cântarea dulce a unui blând poet, Poporul, ochi-n lacrimi, jură în ceasul sânt C-o Românie una
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Umilită în mii și mii de lucruri zgomotoase, Ciopârțită în mii și mii de bucățele, Parcă ceva mă arde. Parcă ceva mă sfâșie, E un urlet care se aude în mineă. Tare, tot mai tare, tot mai tare până la infinit, Asurzesc și nimănui nu-i pasăă Mă cobor în mormântul idealului meu, Mă macină gânduri de mult ucise Și tot ce e greu e în drumul meu cel prapăstios, Cad și mă ridic până la epuizare, Nădăjduită, întind mâna spre o salvare
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]