8,505 matches
-
șosea, dar și-a dat seama că ne împotmoleam. Ne-am oprit. Toți jandarmii au coborît. Drepți! a strigat maiorul. Pe loc repaos! Domnul căpitan ne-a arătat cum din bucățelele de sfoară se face un ștreang. Văzând pregătirile, condamnații atârnați de speteze, au început să strige după ajutor.Tot înjurând și tot mai grăbiți, ofițerii ne-au pus în spatele condamnaților. Câte doi cu lațul trecut peste beregată. - Cine a pus ștreangul “Căpitanului” ? a întrebat cineva din anchetatori. Domnul maior ajutat
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
și a nu fi, cu pedala apăsată pînă la urmă pe neființă, ca un paradoxal apel la absolut: „Nu venea de nicăieri, nu se ascundea de nimeni,/ fruntea îi era acoperită cu inele negre,/ pe lîngă urechi tirbușoane lungi îi atîrnau/ pînă la gît, nu puteai să-ți dai seama/ dacă îngerii se pierdeau sau se atîrnau/ ca niște maimuțe printre liane,/ nici nu-ți făceai vreo iluzie că degetele tale/ își vor așeza inelele vreodată pe ele,/ era pierdută,/ nici
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
la absolut: „Nu venea de nicăieri, nu se ascundea de nimeni,/ fruntea îi era acoperită cu inele negre,/ pe lîngă urechi tirbușoane lungi îi atîrnau/ pînă la gît, nu puteai să-ți dai seama/ dacă îngerii se pierdeau sau se atîrnau/ ca niște maimuțe printre liane,/ nici nu-ți făceai vreo iluzie că degetele tale/ își vor așeza inelele vreodată pe ele,/ era pierdută,/ nici ea nu-ți mai găsea locul,/ locul ei părea a fi nicăieri sau așa ceva încerca/ să
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Și pana chiar, cu care, la-nvoială, El, Faust, diavolului s-a vîndut. Da, ea-n cotor mai ține, sus, Un strop de sînge,-așa cum l-am sedus. Aș vrea cu-această piesă unicat Să fac un colecționar bogat. Atîrnă vechea blană-n vechi cuier, De farse mi-amintește, cu ce fler Îl învățam odată pe student, Să-și treacă tinerețea, poate,-ardent. Tu, cald și afumat veșmînt, îmi vine Nebună poftă să te pun pe mine Și ca docent
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
imperfectul tuturor Gramaticilor, el intră pe ușile întredeschise ale Operei, fie poetice, fie divine. Dacă toată căutarea nu trebuie să ducă decît spre ființa din “vene, nervi și măruntaie”?! “Stau și mă uit la mine/ Ca la un animal hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură” (“Influențe livrești”). Experiența-limită pe care o trăiește aici poetul face ca obișnuita propensiune a creatorului către o metafizică a
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
Rus are dreptate, însă numai din perspectiva bunkerului: suntem cei mai buni și cei mai tari, dar sub firul ierbii! La Sofia, politicienii au înțeles ce avantaje pot trage din relațiile internaționale ale fostului rege. La București, Iliescu i-a atârnat Majestății Sale o tinichea lucitoare în piept doar ca să-și poată reflecta rânjetul bolșevic într-o oglindă înnobilată de ființa bietului nostru Rege. Bulgarii au știu să-și așeze moneda plăpândă sub scutul băncilor germane. Noi orbecăim, de cincisprezece ani
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
mămăligă, în memoria Aglajei. De ce s-o fi sinucis la 40 de ani, în culmea succesului, iubită de un bărbat mai tînăr? O voce: Fiindcă i se cuibărise de mică o frică în burtă, de atunci, de cînd mama ei atîrna de păr de cupola circului și frica a crescut odată cu ea pînă a întrecut-o. Cum să trăiești cu o frică mai mare decît tine? Altă voce: Aglaja locuia concomitent în două lumi, în trei, în cîte lumi vrei și
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
-mi arunca cercelul tău în suflet ( M-aș prăbuși sub greutatea lui!) Ci dulci frînghii cu noduri parfumate, Din rochii împletite, să mă sui, Preacredincios, la gura ta de carne În care fructul moale-i omorît, La părul ce-ți atîrnă ca paingii Din turnuri de cetate peste gît, La sînii albi întemeind religii Ce-n nici un pergament descrise nu-s, Cu fragede minuni de rotunjime Și Înălțări la cer, precum Isus!
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9050_a_10375]
-
Emil Brumaru O să-ți atîrn la geam paing cu ață Strălucitoare, dîndu-i fin balans, Pentru pisica ta cea nătăfleață Din flaut voi cînta muzici de dans. Și trandafiri erotici, de Provența, Tăind cu foarfeci harnici un hectar, O să-ți aduc spre-a linguși clemența Sînilor
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9328_a_10653]
-
Emil Brumaru O să-ți atîrn la uși paing cu ață Strălucitoare, dîndu-i fin balans, Pentru pisica ta cea nătăfleață Din flaut voi cînta muzici de dans. Și trandafiri erotici, de Provența, Tăind cu foarfeci harnici un hectar, O să-ți aduc spre-a linguși clemența Sînilor
Tocmai sosit din cruciadă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9353_a_10678]
-
s-o las să-mi smulgă mai multă lumină. Pentru că acolo, în lumina aceea, se petrece timpul meu. Cer cufundat Mă plimb printre singurătățile mele ca printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu greu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
poemul care deschide culegerea se intitulează Reședința de plasă. într-o asemenea ambianță "Lângă monumentul cu vultur/ apar funcționarii lins pieptănați,/ dispar în misterioasele coridoare/ împodobite cu genți și avize.// Soarele îneacă podoaba vitrinelor,/ de ani fără număr/ ciorchinii roșcovelor atârnă blajin/ printre perii și funii de cânepă." Ochii copilului fotografiaseră cu precizie locul, emoțiile resimțite la vederea primului film (mut) sunt transcrise în vers rimat, o raritate la poet, adept al versului liber, cu muzicale fluide. Cele ce se văd
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
-te și cheamă-i pe ceilalți. Am nevoie de ajutoare, i-am zis lui Joo, doar pentru a nu-i mai vedea inutilitatea lângă mine. A plecat rânjind furios. Avea mersul celor din care provenise. Mâinile nefiresc de lungi Îi atârnau În față bălăbănindu-i-se fără nici un rost. Și acesta era un semn de inferioritate. Cei mai evoluați dintre noi, Își găsiseră cu prisosință rost pentru mâinile cu care venisem pe lume. Trupul ușor aplecat din bazin, dispăru după ușile
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Curând Începură să apară cercetătorii. Femelele ușor iritate și mai ales stăpânite de curiozitate iar masculii gravi, impasibili, pășeau cu grabă spre locul unde mă aflam. În urma tuturor, târșindu-și Încălțările de protocol, venea bătrânul Lobo. Smocuri lungi de păr Îi atârnau de peste tot. Perciunii albi se clătinau ușor În bătaia vântului. Când ajunse În dreptul meu, ceilalți Îi făcură loc, respectuoși. Bătrânul privi oțărât?, apoi fără a mă privi, zise: Deci au apărut primele semne. Dacă nici acum... mai adaugă el Încet
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
în răstimpuri pentru că vor pur și simplu să trăiască. Matinală O teorie senzațională descoperită-n crăpăturile tencuielii bucăți de somn cenușiu risipite pe-aleile Parcului o piatră sărată pe care a lins-o un înger precum o vită un nor atîrnat de zenit uscîndu-se precum o pereche de blugi. Clopotul Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și spre seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel adevărat. Dovadă Există arme fluide cum zborul păsării păsări
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
Emil Brumaru Trecerea mea prin lume era o aventură Cu sute de primejdii în fiecare clipă. Îmi atîrna, albastră, în iarbă o aripă Pe cînd celaltă-n soare se-nfășura mai pură. C-un măr zvîrlit în mine putea orice fecioară Să mă doboare palid în fragedele plante Și să mă lege-n lanțuri subțiri de diamante Ca să-mi
Jurnal de adolescent by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9540_a_10865]
-
să fie bairam hagialâc și taifas și bestia sapă în bestie să-l afle pe licăritorul Iisus O scrib bătrân iubit de nimicnicie dactilograf de noapte fugi din casa nebuniei Luna verde în flux dă un luciu curat mediocrității Foarfecele atârnă taie desparte Fecioara de prunc într-o poșetă pierdută se află ultima batistă plânsă a umanității. Muntele încremenirea pe valea muntelui e tot ce se mișcă Cocoșii în chihlimbar cântă Alte păsări comunale dorm în zbor întemeiez în gând o
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
familie cu care împărțeau apartamentul de două camere, ivite dintr-o singură încăpere mai mare și un hol). Apartamentul, ca să-i zicem așa, fusese reproiectat printr-un vag perete despărțitor constând dintr-un soi de draperie subțire și jigărită ce atârna pe un cablu de curent electric dăruit de administratorul blocului spre a înlocui sfoara de dinainte ce putrezise: foștii locatarii o folosiseră cu prea mult zel și pentru uscatul scutecelor pe care nu se mai osteneau să le spele. Blocul
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
și chipul excesiv de păros; fața îi rămâne nedefinită sub stufoasele sprâncene împreunate, sub bărbuța îmbinată deasupra gurii, sub perciunii care-i inundă obrajii cu păr sur. Poartă la gât o legătură lată, pépite, iar peste gulerul surtucului un șal care atârnă până la genunchi; contele nu se sfiiește să-și expună fizicul, deloc prezentabil, iese în față masiv, indiferent, ba chiar cu un strop de cochetărie. Numai că totul la el e butucănos, toate prelungirile trunchiului și ieșiturile capului sunt scurte, groase
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
spaimă, arătându-i bărbatului satârul Însângerat căzut pe holul de mozaic. Georgescu Își privi câinele cu durere. Hamilcar, murmură el stins, părăsindu-l pe holul de la parter. Câinele rămase nemișcat. Sângele Închegat arăta că iremediabilul se Întâmplase. Pe satârul lui, atârnând pe lângă pijamale, era numai sânge. Deci el era vinovatul!. Bărbatul Îl apucă de reverele pijamalei și-l zgâlțâi. L-ai ucis, nenorocitule, l-ai ucis ! strigă la el cu vehemență. Georgescu se dezmeticea cu greu sub privirile Îndurerate ale celor
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
aceeași operă De vita Moysis, Sfântul Grigorie adaugă: „Ceea ce mi se pare că Moise, în lumina teofaniei, a înțeles, este că nici unul dintre lucrurile care cad sub simțuri nu subzistă în mod real, în afară de Ființa transcendentă de Care întreg universul atârnă. În nici o făptură în afară de a Sa, inteligența nu găsește acea suficiență care să-i permită de a exista prin sine în afară de participarea la ființă. Ființa cu adevărat reală este ceea ce este imuabil, care nu este subiect nici al creșterii, nici
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
amiezii. Ele stau și se lăfăie o zi întreagă în mirajul zilei. Afară oamenii fac valuri- valuri de vorbe împărțite în stânga și în dreapta, într-o continuă febră cotidiană acaparatoare de nervi și de timp. Un vechi ceas cu cuc zace atârnat pe perete. Acela nu mai merge de mult timp. L-a adus aici proprietarul, dar nu au mai avut ce-i face. E exemplarul faimos al ceasornicăriei, de care toată lumea e fascinată, în special copiii. Nu doar ei, căci mulți
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
mister ca și nașterea prin zămislire trupească, și Dumnezeu prin harul Său realizează prin ea renașterea spirituală a omului<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica magna, XXXIII, PG XLV, col. 84CD. footnote>. Nașterea cea de sus, prin Botez, nu atârnă, precum nașterea naturală, de părinții celui născut, ci de puterea aceluia care se naște, căci acesta din urmă are libertatea de a-și alege de părinte pe Dumnezeu Cel în Treime, pentru a se naște din El și de a
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
31. footnote>. Omul trebuia să îndeplinească porunca, pentru că ea cuprindea întreaga voință a lui Dumnezeu exprimată față de om și omul primise de la Dumnezeu atât de mari și numeroase binefaceri, încât nu trebuia nici o clipă să șovăiască. De împlinirea acestei porunci atârna apoi întreaga soartă viitoare a omului: împlinirea avea să-i aducă perfecțiunea îngerească de a nu mai putea păcătui și să-i păstreze pentru totdeauna bunurile cu care fusese hărăzit, iar neîmplinirea avea să-i atragă pierderea tuturor bunurilor în
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
acolo ni se prezintă ca mișcare, e dincoace voință și acțiune și că ordinul moral de lucruri e tot atât de fatal ca și acel al lumii mecanice. De aceea vedem că marile evenimente istorice, răsboae cari sgudue omenirea, deși par a atârna de decretul unui individ, sunt cu toate acesteia tot atât de inevitabile ca și un eveniment în constelațiunea cerească. E drept că cei vechi n’aveau cuvânt de-a pune oroscopul și de-a judeca după situațiunea aparentă a luminilor ceea ce se
CER SI PAMANT ROMANESC Un mesaj de Anul Nou 1883 al domnului Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93775_a_95067]