419 matches
-
înclină în fața reflexiei sale, de parcă aceasta ar fi fost propriul oaspete cinstit. Șopârlele de pe pereți îl priveau cu ochi severi. Scoase limba la ele, simțindu-se dintr-odată nespus de fericit. Poate că era făcut pentru o viață de brocarturi atârnate, lucrate cu modele fine de bijuterii. Poate că era făcut să poarte papuci de mătase și, printr-o fluturare a mâinii, să solicite atenția lumii. Adoptând o postură cu nasul în aerul magic, cu mâinile ridicate pentru a da un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
transcendentului care coboară...”. Originea numelui acestui concept este legată de estetica deosebită a Catedralei Sf. Sofia din Constantinopol, care este expresia arhitecturii bizantine: „linii și forme în care orizontalul se confundă cu verticalul”. Senzația optică este aceea că biserica este „atârnată” de cer. La nivel metafizic această senzație se traduce în conceptul „transcendentului care coboară și se relevă din proprie inițiativă”, radical opus față de interpretarea arhitecturii gotice caracterizată prin linii verticale care se unesc și se armonizează în boltă. Credincioșii protestanți
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
și MOBILĂ pentru toată ONOR CLIENTELA DUMI & FI Am 23 de fi de la TREI (3) neveste legalizate, două care a fost fete mari și a TREIA a trăit 10 (zece) luni cu SOȚUL Satisface TOATE comenzile Firma o mai păstra atârnată pe un perete, deasupra bancului de tâmplărie, și putea fi văzută din stradă, prin vitrina largă a atelierului. Era unul din locurile mele preferate pe drumul de întoarcere de la școală. În acele zile premergătoare plecării, panul avea de lucru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am aprins-o. Încetul cu Încetul, parcă urmînd un ritual, am străbătut traseul lumînărilor lăsate de Bea și le-am aprins una cîte una, conjurînd un halou de lumină de chihlimbar ce plutea prin văzduh ca o pînză de păianjen atîrnată Între mantii de beznă de nepătruns. Itinerarul meu se sfîrși lîngă șemineul din bibliotecă, lîngă pledurile ce rămăseseră pe jos, mînjite de cenușă. M-am așezat acolo, cu fața spre Încăpere. Mă așteptasem să găsesc o tăcere deplină, dar casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă, la rându-i, cu toată forța degetele de grumazul ei, reușind astfel, În ultimul moment, să se salveze. Când se trezi de-a binelea, femeia zăcea moale, Întinsă În așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intermediului alfabetului Morse, Într-un alt salon, În care, din pricina neglijenței personalului de la ghișeu, a fost transferat a doua zi. Aici a dat peste bărbatul-lumânare și femeia-colivă, peste omul-lingură și omul-toacă și mai ales peste ușa de biserică, ce stătea atârnată Într-o balama, scârțâind Îngrozitor din toate Încheiturile posibile și imposibile. Înhăitându-se Între ei, toți aceștia terchea-berchea, care puteau fi de obicei văzuți la Înmormântări, s-au apucat să-l ia peste picior pe Oliver, astfel că masterandul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de-a valma oameni-picior, oameni-urechi, oameni-gât, oameni-mâini, oameni-ferestre și oameni-uși, acoperiți de sus până jos de lacăte și clanțe, oameni-epoleți, oameni-cal și oameni-sabie, ADN-ul și Tabelul lui Mendeleev, cu favoriți cât toate zilele, care stătea de dimineața până seara atârnat ca un liliac de perete, Încercând să reconstituie, prin sciziune, elementul primordial al materiei cenușii din creierul uman; ei bine, toți acești trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apa nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră de-o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi așa, atârnate, zvârcolindu-se, dând din picioare și măcănind gălăgios. Ce să vă fac, dacă n ați fost cuminți? Acum să stați acolo până o să vă uscați! Iar rățuștele îi răspunseră pe măcănitul lor. Uf! Că tare am mai obosit! Cum i
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
urâte. În nesfârșitele luni de așteptare, de-abia pot să-mi controlez agitația. Dorm cu intermitențe și mă trezesc din vise plină de spaimă. Apoi așteptarea ia sfârșit: mâine voi intra în Orașul Interzis să concurez la selecție. Norii stau atârnați sus pe cer și briza e călduță, în timp ce eu și sora mea mergem cu pași mari pe străzile Pekingului. — Am sentimentul că vei fi una dintre cele două sute de concubine, dacă nu chiar una dintre cele șapte soții, zice Rong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu butoaiele de bere. Vinul din pivnițe se termina pe la Paști, iar sfânta sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini, se prindeau de obloanele de lemn ale camionului și stăteau acolo atârnați, străbăteau satul de la un cap la altul și erau fericiți că responsabilul bufetului avea să-i pună să descarce butoaiele, ceea ce Însemna că erau Îndreptățiți să primească primii licoarea. Cei ce se așezau la coadă cu găleți În mâini așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de obicei, moale și gânditor. Din când în când, privește fugar asupra caselor și dughenelor din jur...Aici nu se prea văd trăsuri boierești, ci mai degrabă călăreți care își îndeamnă bidiviii cu zor. În cârligele înfipte în deregi stau atârnate tot felul de mărfuri, pornind de la opinci și terminând cu bucăți de stofe scumpe...Privesc cu încântare la toate cele puse spre vânzare. Fiecare dugheană are înfățișarea ei. Printre ele tronează câte o casă. Se deosebește prin faptul că are
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a întins mâna: Uite-o colo. E cea mai arătoasă de prin partea locului. Aș zice să mergem să vedem cam ce făină se macină la moara lui vodă. Îndată și pornim. Ne apropiem cu precauție. De departe se văd atârnate tot felul de stofe și lucrături scumpe. Înăuntru și prin preajmă se mișcă lume aleasă... Așa da, părinte! Mai seamănă a dugheană, nu ca altele de, ți-i frică să intri în ele. Numai că te înșeli, fiule. Chiar de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pârâit teribil, în momentul în care trupul lui Judy cedă în cele din urmă în lupta lui cu puțul. Se lansă în sus, urmată de o ploaie de lut, reluând astfel o relație mai strânsă cu capul, și femeia rămase atârnată așa, goală, roz și de-acum, când hainele și cimentul se duseseră de pe ea, remarcabil de vie în aparență, așa cum stătea acolo, la capătul funiei și la vreo șapte-opt metri deasupra solului. — Trebuie să spun, zise dr. Board în timp ce studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
începură să coboare înspre apă. Gaskell le trase înapoi de sfoară și mai încercă o dată. Balonașele plutiră iar încet în jos, spre apă. — O să aștept până se mai întețește vântul, zise el, după care legă funia de balustradă, unde balonașele atârnate săltară alene în sus și-n jos. Bărbatul coborî în cabină și se întinse pe pat. — Și ce-ai de gând să faci acum? îl întrebă Sally. — Să dorm. Trezește-mă când bate vântul. Gaskell își scoase ochelarii și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Multiple sculpturi ale lui Buddha înfrumusețează zidăria. Pagoda e așezată pe o platformă de piatră albă și este încoronată de un turn cu vârf ascuțit, aurit. Vântul poartă un sunet melodios. Mao se uită în sus. Din vârful pagodei sunt atârnați copoței din bronz. Ea vine alături de el. Ștergându-și fruntea umedă, îl laudă pentru sănătatea sa. El nu face nici-un comentariu și intră în pagodă. Nu se oprește când trece pe lângă o tăbliță din piatră în care este cioplit ODĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Partea a treia Sfaturi pentru Telemac Capitolul 17 Ulise adolescent Parterul unei case-tip din Sudul anilor ’30, construită cu banii unor emigranți Întorși din America și refăcută acum zece ani. Terasă la ultimul etaj, ferestre mici cu rufe colorate atârnate, Între ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fiu-său? Ia gândește-te. Am studiat dosarul lui Izvoranu Daniel, e destul de voluminos pentru vârsta lui. Fusese exmatriculat și a avut mare noroc să fie În lot cu fiul generalului Bob, i-a reprimit la grămadă, dar el stă atârnat Într-un fir de păr. Mă gândeam deja să inițiem o revistă samizdat studențească, dă bine afară, un PR prin Europa Liberă, fenomenul e aproape inexistent În România, ăia o să fie nebuni de bucurie, numai asta o să latre! Să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe aici... Rafael se ridicase-n capul oaselor pe marginea patului și se freca la ochi. Ațipise preț de-o jumătate de minut, prea de ajuns. Nu-i bine să te saturi, tot ce-i peste, cât să te țină atârnat, să nu te spulberi, vine dintr-o ispită rea. Îmbuibarea cu somn, cu mâncare, cu băutură, femei... Îmbuibarea și obsesia, uite-l pe fraieru’ ăsta de Milică cum oftează. Toată lumea oftează, se îmbuibă, se vaită, disperă; păi, cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nu voiam să atrag atenția asupra mea, mișcându-mă. Brusc, m-a lovit un val de jenă cumplită, cauzată de faptul că eram prezentă În vreme ce patru persoane Îmi examinau Îngândurate sculptura. Mă simțeam de parcă aș fi fost eu Însămi atârnată acolo sus, despuiată și suspendată de un lanț, iar ei s-ar fi holbat la mine cu ochi cercetători. Oare cum puteau să suporte asta participantele la concursurile de frumusețe? Duggie inspiră adânc și expiră Încet, printre dinți, scoțând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ascuns în spatele ochilor. Până la operație mai aveam o zi. Am mâncat tot ce-mi aduceau și chiar pot spune că mi-a plăcut. Apoi m-am uitat toată după-amiaza la Bugs Bunny, Batman și așa mai departe la un televizor atârnat sus, la capătul patului. Dacă am ghinion și cade, mă gândeam, vor trebui să-mi repare amândouă picioarele odată. Seara devreme, a trecut pe la mine doctorul și m-a întrebat dacă îmi era frică. Am dat din cap. Răspunsul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la Lespezi, locul de raliere, pentru a raporta despre situație. Coloana principală continuă calea spre Bîrlogu pe drumul mai puțin umblat de care. În Bîrlogu, prefectul fu agreabil surprins văzând mai în fiecare poartă câte o bucată de pânză albă, atârnată ca o închipuire de steag al păcii. ― Ei da, asta e comună de omenie! declară Baloleanu, aflând că nu s-a întîmplat nimic rău și că modestul conac, nelocuit și servind doar ca magazie, a rămas neatins. Un grup de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din adânc, trecând prin fața a două figuri neliniștite. Se scurseră mai multe minute până când cercul de lumină dezvălui o formă atârnată de capătul firului. ― Iată-l! ― E nemișcat, zise Lambert, care căuta cu înfrigurare un semn de viață în corpul atârnat. Un gest... orice... o obscenitate chiar... dar Kane nu mișca. ― Fii gata să-l prinzi dacă se balansează spre tine. Trepiedul gemu. Lambert se așeză în fața lui Dallas, de partea cealaltă. Corpul lui Kane apăru în marginea găurii, atârnând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Crăciunul din 1946, tata a tăiat doi porci pe care-i crescuserăm doar cu zer de la vaci și cu buruieni. Pielea se jupea de pe porc și se făceau opinci de încălțat pe timp de iarnă. Opincile, dacă nu le țineai atârnate sus, într-un cui bătut în grindă, pe hol, pisicile ți le rodeau și nu mai aveai cu ce să te încalți a doua zi. Grăsimea de la porc era topită și pusă în oale cu carne prăjită, iar oasele se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pângărești țara pe care eu ți-o voi da curând ca moștenire [Dt 21,22-23]. (11QT 64,7-13a - 4Q524, fragmentul 14, liniile 2-4, cursivul este adăugat). În timp ce Dt 21,22-23 vorbește despre cineva care este mai întâi ucis și apoi atârnat, 11QT vorbește despre cineva atârnat „înainte să moară”. Mulți sunt de părere că această situație se referă la răstignire (cf. și 4Q169 fragmentele 3-4, coloana i, liniile 6-8 și probabil și 4Q282i, care face trimitere la atârnarea [probabil prin răstignire
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
frumos, sau cu cele mai variate caractere de tipar. Sobari, plăpumari, croitori, "Geamuri și oglinzi", ceasornicari, "Pompe funebre" (aici era mereu câte un coșciug proptit de ușă, căptușit pe dinăuntru cu valuri de satin), câte o cheie uriașă de lemn atârnată perpendicular pe perete, și pe care scria YALE, câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din gară, dar cu limbile pictate și cu numele proprietarului scris pe el. Pe stânga era un birt de unde ieșea veșnic un fum albastru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]