315,883 matches
-
Franței, Belgiei, Germaniei sau Rusiei se arătă a fi uneori neconvingătoare, așa că referințele la Anglia sau America par să vizeze dezamorsarea unor tensiuni geopolitice imediate. Modelul anglo-american apare în discursurile unor oratori că o soluție salvatoare, o cale de mijloc atât din punct de vedere cultural, cât și din punct de vedere ideologic. Pe de altă parte, din pricina distanței culturale, anglofilia/ americanofilia se manifestă, de cele mai multe ori, ca un efect retoric, de unde și proiecția utopica asupra climatului politic insular sau asupra
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
aveau, în Iașul secolului al XIX-lea, un public cititor, care le putea înțelege în original. Unele discursuri ale lui Gladstone pot fi găsite, de asemenea, în ediții englezești din jurul anului 1875. De asemenea, operele lui Thomas Babington Macauley circulau atât în original 31, cât și în traducerile franceze a lui Guillaume Guizot. Traducerea pe care Anghel Demetrescu 32 o face unor fragmente din opera lui Macauley confirmă că, la momentul apariției sale (1898), modelul oratorului și omului de stat englez
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Necesitatea de a învăța, perfecționă și aplică unui nou alfabet politic vine pe fondul dispariției accelerate a memoriei politice premoderne (fanariota și nu numai), fenomen asupra căruia ne atrage atenția Radu Rosetti: nici una dintre națiunile europene nu pare să fie atât de dispusă să-și facă trecutul tabula rasa anume spre a asimilă tradiția occidentală. Note 1 Nicolae Suțu, Memoriile Principelui Nicolae Suțu, mare logăfăt al Moldovei (1789-1871), Editura Humanitas, București, 2014, p. 37, 81: "Printre însușirile cu care providența a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Humanitas, București, 2014, p. 37, 81: "Printre însușirile cu care providența a fost zgârcita față de mine - spune Nicolae Suțu - cea pe care am regretat-o cel mai adesea a fost memoria"; Am regretat întotdeauna lipsa memoriei, aceasta facultate care înlocuiește atât de lesne învățătură. Sârguința la lucru mi-ar fi economisit două treimi din necazuri dacă și memoria mi-ar fi venit în ajutor" 2 Radu Rosetti, Amintiri. Ce am auzit de la alții. Din copilărie. Din prima tinerețe, prefață de Neagu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
să fie altă țară în care toată viața publică și privată să se fi schimbat mai repede și mai desăvârșit decât la noi și mai ales în care orice urmă a unui trecut, relativ foarte apropiet, să se fi strâns atât de complect și de răpede de la noi". 3 Vezi ritualul investiturii domnilor fanarioți în Nicolae Suțu, op. cît., pp. 63-68. 4 Vezi Roxana Patraș, "Consecventă doctrinara și libertate estetică în dezbaterile publice românești din a doua jumătate a secolului al
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
am constatat, intelectul kantian este "eul însuși", care gândește și ordonează materialul provenit din cunoașterea sensibilă, din experiența, aceasta fiind indispensabilă pentru existența sa25. Deși preia accepțiunea kantiana a intelectului că funcție de reglementare a experienței, Hegel îi conferă noi valente, atât pozitive cât și negative. În primul rând, Hegel afirmă că atunci când se apleacă asupra realității exterioare, intelectul distinge între "formă și conținut", ultimul fiind indiferent în raport cu prima. Principala activitate a intelectului este aceea de "abstragere", de separare din totalitatea lumii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
noastră de intuire subiectivă, conferindu-le realitate doar prin intermediul subiectului cunoscător, reprezintă o discuție separată, asupra căreia nu am să mă aplec aici. Este însă posibil ca Hegel să fi exagerat referitor la acest aspect, timpul și spațiul kantiene nefiind atât de obiective și de abstracte pe cat încearcă el să le prezinte. Hegel nu a exagerat însă deloc atunci când a contestat deja menționată preeminenta kantiana a intelectului în raport cu rațiunea 32, fapt care echivalează pentru acesta cu neîncrederea efectivă în posibilitatea cunoașterii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și realitate neapărat în prezent, cât mai degrabă în viitor, ca posibilitate realizată, dezvoltată de acesta în Fenomenologia Spiritului și constând în nevoia de recunoaștere a fiecărei ființe umane, nevoie care nu se poate împlini decât în societate prin eliberarea atât a stăpânului, a cărui recunoaștere oferită de către sclav nu era una a egalului sau, nefiind astfel valabilă, cât și a sclavului, care nu avea cum să fie recunoscut că egal, si astfel că liber, de către stăpânul său - primește, în "Principiile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ființei, care, prin această, a devenit aparentă; conceptul este a doua negație sau negarea acestei negații; el este dei ființă restabilită, dar că infinită mijlocire și negativitate în sine însăși a ei"60. În raport cu intelectul, acesta reprezintă un nou nivel, atât în ceea ce privește natură, suma necesităților, cât și în ceea ce privește spiritul, suma prospectiva a libertăților pentru care contradicția interior (individ) - exterior (lume) a fost depășită 61. Dar conceptele singulare nu contribuie la extinderea cunoașterii de sine a esenței 62. Numai obiectivat sub forma
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
unui scop, ceea ce duce la frustrare; diferite situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură)7 și altele. Stresul, indiferent de tipul sau, apare în procesul de adaptare permanentă a organismului uman la mediu (aici putând vorbi atât de mediul natural cât și de cel artificial, de cel urban, social, de familie sau de locul de muncă, de teatrul de operațiuni militare sau de locul în care se produce un dezastru natural sau provocat de om). Un nou
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
omului cu provocările și stilul de viata postmodern, o Carta a protecției drepturilor omului metropolitan (trăitor în marile aglomerații urbane) față de situațiile și condițiile generatoare de stres specific stilului de viață metropolitan. Aici, avem în vedere configurația specifică a metropolelor atât din Nordul dezvoltat, cât și din Sudul subdezvoltat, dar și diferențele de nivel de trai și, în consecință, ai parametrilor de stres, dintre cartierele sărace -confruntate cu un nivel de stres ridicat, datorită ratei crescute de infracționalitate, de consum de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
gestionarea stresului negativ excesiv apărut asupra ființelor umane ca urmare a acestor confruntări ne-convenționale (războaiele meteorologice, războaiele economice)24 pentru controlul resurselor planetei (apă, resurse strategice, petrol, aur, metale rare, pământ arabil etc.). Stresul negativ excesiv se poate dezvolta atât datorită izbucnirii unor crize alimentare sau de apă potabilă (la nivel regional, internațional sau local), afectând nu doar indivizii în sine, ci și comunități sau popoare întregi, dar poate apărea și în condițiile folosirii armelor meteorologice de influențare artificială a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sau local), afectând nu doar indivizii în sine, ci și comunități sau popoare întregi, dar poate apărea și în condițiile folosirii armelor meteorologice de influențare artificială a vremii, de modificare a climei 25, ceea ce duce la un impact negativ major atât asupra indivizilor ca atare, asupra colectivităților, dar și asupra planetei că ecosfera aflată într-un echilibru dinamic fragil. De aceea, în sec. XXI, pentru a da un conținut concret conceptului de "dezvoltare durabilă" și dreptului omului la a fi la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
indivizilor ci mai ales, una colectivă, generală, care vizează construirea unui mediu general pașnic, sigur, pentru toți oamenii, a păstrării naturii curate, sănătoase, a dreptului la dezvoltare pentru oameni și colectivitățile lor de toate felurile. Sunt drepturi complexe, care presupun atât o dimensiune individuală cât și o latură colectivă și, sub raport temporal, ele presupun nu doar o protecție juridică acoperind momentul prezent ci și o dimensiune de protecție juridică privind viitorul. Preluând această viziune asupra nivelului îmbunătățit al generației a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
extinde cu mult tradiționalul concept de "dezvoltare", mergând până la problema transmiterii către generațiile viitoare a mai multor bunuri și drepturi: a unui ecosistem curat, sigur, sănătos, pe cât de mult posibil nealterat, dispunând de resurse naturale capabile să asigure generațiilor viitoare atât dreptul la dezvoltare, cât și satisfacerea nevoilor fundamentale de existență; a unui mediu global politic pașnic și sigur; a unui mediu global apt să asigure starea de armonie și de fericire a ființelor umane și a popoarelor; a unei planete
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
că așa-zisele motive invocate uneori sunt, în fapt, doar pretexte. Radicalii islamiști nu sunt angrenați într-o serie de mici răzbunări punctuale, ci au o agendă extinsă, care poate fi înțeleasă mai bine doar dacă se deslușește motivația radicalizării. Atât din studierea biografiilor teroriștilor, cât și din cercetările sociologice, reiese că aceasta motivație nu constă în sărăcie sau în lipsă de educație, așa cum se auto-amăgesc unii occidentali, sperând că prin ușoară ameliorare a unor condiții sociale se va eradica fenomenul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o legătură cu specificul Islamului. Studierea profilelor autorilor atentatelor teroriste islamiste de pe teritoriul european, din ultimii zece ani, arată că aproape toți8 au fost fie născuți, fie veniți din copilărie într-o țară UE. Acest lucru nu este, până la urmă, atât de surprinzător, fiindcă era de așteptat ca o grupare teroristă să folosească, pentru atentate, persoane care cunosc locul, obiceiurile, limba și care au capacitate logistică superioară unor nou-veniți, rețele de cunoscuți și posibilități de a acționa fără să atragă prea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care aveau copii nou-născuți și/sau soții însărcinate), toți erau "alfabetizați" tehnologic (comunicarea pe Internet și rețelele sociale par chiar să fi avut un rol important în radicalizarea atentatorilor și înrolarea lor în diverse grupări radicale). Explicația radicalizării unui număr atât de mare de persoane, multe cu statut social și venituri cel putin decente, nu e simplă și unică. Tot ce reiese din informațiile aflate la dispoziția publicului e că în general, după o copilărie absolut normală, fără lipsuri sau frustrări
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fiindcă această generație trebuia să găsească în propria societate mijloacele de a reuși 12. Fenomenul care a început să se producă acum în țările occidentale pare unul similar, de indigenizare a generației a doua de imigranți, numai că e diferit atât prin locul de manifestare (de data aceasta chiar pe teritoriul occidental) și nu mai poate fi pus pe seama lipsei de contact cu limba, valorile sau stilul de viata occidental. Dacă foștii imigranți non-noccidentali din a doua jumătate a secolului XX
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
radicalizarea generației a doua din fostele colonii, din situațiile conflictuale din unele state majoritar musulmane și din eșecul, în termeni de democrație, al "Primăverii arabe" și, la rândul său, fenomenul în desfășurare în țările occidentale a alimentat zonele de conflict, atât cu luptători efectivi, cât și pe partea de propagandă. Putem spune că islamizarea generației a doua de imigranți din Occident și indigenizarea generației a doua din țările musulmane au funcționat pe principiul unor vase comunicante cu surse separate de alimentare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
economice legale și sociale într-un tot unitar" și că "nu există nicio distincție între religie și politica în Islam"35. E încă o utopie a societății perfecte, la care nu se poate ajunge decât prin lupta (jihad, adică lupta atât împotriva necredincioșilor, cât și împotriva propriilor slăbiciuni), exact ca în teoria marxista. Islamul este din wa dawla 36, adică religie și stat. Cu alte cuvinte, Islamul însuși e... islamist. Nu e nici doar religie, nici doar ideologie, ci un hibrid
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și opinia publică. Opoziția unei părți din populatie la primirea de refugiați a fost justificată mai puțin prin argumente economice, desi impactul financiar suportat de UE va fi semnificativ în perioada imediat următoare, cât prin riscul că, într-un val atât de mare de persoane greu de verificat, să se strecoare și radicali islamiști. Atentatele de la Paris, din 13 noiembrie 2015, au arătat că faptul s-a și întâmplat, dar, dincolo de acest lucru, lucrarea atrage atenția asupra unui risc pe termen
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fi soluția pentru toate problemele, inclusiv cele social-politice, este un instrument atractiv pentru cei aflați în căutarea metodelor de satisfacere a nevoilor situate în vârful piramidei lui Maslow. După cum rezultă din analiza biografiilor teroriștilor, dar și din cercetări sociologice efectuate atât în Europa, cât și în lumea musulmană, sărăcia nu pare a fi o cauză directă a radicalizării. Cei care merg acum să lupte în Siria-Irak nu fac acest lucru din sărăcie, ci împinși de aceleași resorturi care i-au făcut
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Șercan o prezintă la începutul subcapitolului intitulat: "Controlul social în statele comuniste" este din punctul meu de vedere corect. Regimurile comuniste în general și cel din România în particular, au impus prin intermediul instituțiilor de forță o înregimentare care a vizat atât fizicul, cât și spiritul, cu scopul final de a crea "omul nou". Am preferat să preluăm acest citat din lucrare deoarece, este semnificativ pentru analiză societății românești postdecembriste. După aproape cinci decenii de existență a regimului totalitar comunist, am putut
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
să ofere o mai mare consistentă dreptului internațional, estompând astfel distincția conservatoare și egoistă dintre politică internă și politica externă a unui stat. În termeni ideologici, principalul inamic al cosmopolitismului îl reprezină realismul politic. Ambele paradigme își fac simțită prezența atât în politica internă cât și în cea externă, diferența fundamentală dintre ele fiind dată de fpatul că realismul consideră că moralitatea se limitează la prima, în tim ce cosmopolitismul o înțelege ca fiind uiversală. Consideră naiv și iresponsabil de către realism
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]