249 matches
-
condiția mea de italian care, la rândul său, nu neagă condiția mea de european); atunci când diversitatea devine un idol, ea se autodenaturează. Un mare scriitor francez de culoare din Antille, Glissant, susținea că rădăcinile nu trebuie să coboare în întunericul atavic al originilor, ci să se întindă la suprafață precum ramurile unui copac, până vor întâlni ramurile altui copac și le vor strânge ca pe niște mâini. Cultura poate face tocmai acest lucru: să încerce să contribuie la crearea unui asemenea
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
găsim întotdeauna explicații exacte... E interesant, cu cît ne apropiem mai mult de părțile răsăritene, motivul unei fatalități e mai adînc înrădăcinat, manifestîndu-se uneori ca o prevestire, fie datorată unei mai puternice înclinații metafizice, unui instinct mai ascuțit, unei memorii atavice (istorice?) mai pronunțate. Filosofez după ureche, dar știu exact ce se petrece în creierul și sufletul meu și de aceea mă hazardez în asemenea afirmații, pe care unii le pot găsi ridicale, nu și tu. Tocmai fiindcă ceea ce vrei să
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
cutie poștală doldora de reclame după ce-ai lipsit un timp de-acasă și ridurile ți s-au adîncit pe sub alți nori iar degetele tale în soarele străin erau stîngace ca păpușile de cîrpă ieftine de prin bazaruri noroc de atavica privire binoculară ce suprapunînd viața cu moartea îmi prezenta mereu un decor acceptabil în care mă-ncadram ca un instantaneu la urma urmei reușit ce-ți trebuie ca să te simți în pielea ta? puțină sare presărată pe chelie de la un
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
ne îndreptăm e plină de posturi de televiziune cu dublă sau multiplă coordonare națională (de la "Euronews" la "Arte" și la "Cherry", acesta din urmă un simpatic canal de muzică româno-maghiar), dl Timofte pare a nu-și fi depășit idiosincrasiile, spaimele atavice și ideologia naționalistă cu care era îndoctrinat orice ofițer al armatei lui Ceaușescu. La vârsta domniei sale e, de altfel, prea târziu să-i pretindem să se schimbe. Dar nu e prea devreme să cerem, încă și încă o dată, demisia. O
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
pună bine cu cei de la redac ție, mă adusese la colocviu ca pe un element exotic. Cred că am fost grosolan de la început, sau ei deveniseră scorțoși de când nu-i mai văzusem, sau poate așa fuseseră întotdeauna în ardelenismul lor atavic, oricum Max s-a dat înapoi când i-am tras una în spate și i-am răcnit, căutând să-mi dau o oarecare siguranță de sine: — Măi kamerad genosse, ce se mai scrie pe la voi? Mă băieți, la voi s-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
deplin, experiază ontologic relația de primeitate, că, iată, ceea ce este este, că el este el, unu cu statut de primul, unicitate, aflat în centrul a tot ce există. Ca subiect al educației omul învață pentru a-și depăși „starea de atavică animalitate” (V. Fetescu), spre a se smulge, înlănțuit fiind umbrelor realității proiectate pe fundul peșterii și a se întoarce, a ieși la lumină (Platon). Numai cine învață crede că este, că poate deveni om deplin. A învăța capătă în cărțile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
trebuie să mănânci mai mult cu capul decât cu gura.. hai, puțin mai multă fasole... aliment fosforat... fosfor, fosfor, mult fosfor este ceea ce trebuie... Dar apoi nu mai pot mânca cotletul... Cotletul? N-are importanță! Carne? Nu, carnea înviorează instinctele atavice de barbarie... Fosfor! Fosfor! Și Marina se forțează să se sature cu fasole. Imediat voi termina de citit biografia lui Newton... ce mare om! Nu ți se pare? Nu ți se pare că era un mare om Newton? Da. Gândește
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
monografie ad-hoc. Afară de aceasta, Saferian comandita câteva magazine de cafea, fapt pe care mulți il ignorau. Făcea astfel de frică. Armeanul nutrea un sentiment statornic că orice întreprindere este periclitată și de aceea se împărțea între mai multe. O frică atavică din vremea când corăbiile erau atacate de pirați și bazarele de oști dușmane îl împingea să-și constituie mai multe existențe pe emisfera noastră. Prin sistemul comanditei, al asociației sau G. Călinescu al rudelor interpuse, Manigomian mai avea magazine la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era cotat ca un element foarte periculos prin cruzimea lui și fanatismul cu care căuta emoția tare justificînd-o prin teoria "teatrului adevărat". Luase parte cu siguranță la asasinarea lui Dan Bogdan și era spiritul organizator al crimelor printr-un instinct atavic, un sicar gata de operații reci, cu condiția să fie motivate teoretic. Filozofia "omului de Renaștere" circula în mediile pe care le frecventa Carababă, și imaginea unui ac-tor-conspirator-om politic surâdea lui Carababă, în somnurile căruia rolurile jucate îi ieșeau înainte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de unchiul său, cu deosebirea că nu era umoristică și nu se oprea la mărunțișuri. Era de fapt mai mult o autobiografie a fostului ministru. Ea începea astfel (dovadă că simțul critic nu lipsea autorului): " Se pare că o forță atavică ne împinge să facem ceea ce au făcut și înaintașii noștri, oricât de discutabilă ne-ar apărea opera lor. Am înaintea mea o broșură scrisă de unchiul meu, colonelul Remus Pomponescu, asupra familiei noastre și care m-a făcut să râd
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai cu seamă din cochilia de pe umeri o lumină înmiresmată ce ne-nvelește ca o suveică. E mandorla ce ne va sui cândva către ceruri, coaja seminței ce conține un embrion viu. Da, sîntem embrioni neurali, mormoloci încurcați în organe atavice, ținând de două medii, de două zone ale ființei. Ce stranii vom fi când, asemenea cetaceelor, vom părăsi cu totul pământul ferm al cărnii inerte și ne vom adapta noii împărății, când vom înota în fluidul mental al unei cunoașteri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe fereastră contururile strălucitoare ale norilor, modificarea lor, avansul lor lent către unul dintre canaturile geamului. Priveam cum progresează înserarea de septembrie, glanda pineală de la baza creierului meu detecta schimbarea luminii o dată cu anotimpul, pupilele mi se lărgeau și o tristețe atavică, blândă îmi învelea pieptul pe măsură ce se lăsa de seară. Puțin înainte să se-ntanece de tot atmosfera devenea fermecată. Pe pereți se-ntindeau fâșii de roșu lichid, fluorescent, și aerul din salon căpăta o nuanță cafenie. Din albastru deschis, dreptunghiurile lungi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
subțiori și de rodul-pământului atrăgea mii de muște cu torace verde-metalic sau albastru-cianură, care curând o acoperiră cu o cămașă vie de zale forfotitoare. Albinosul, sub noua sa întrupare de insectă cavernicolă, își pierduse ochii, rămași ca două vagi umflături atavice sub pielea din solzi de cristal. În schimb, ochiul din frunte i se aprinsese ca un mare safir, și trimitea înainte o impalpabilă lumină conică, așa încît pielea ciocolatie a Ceciliei căpătă o fermecătoare nuanță de bleu sub privirea lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de vecini, prieteni de-o viață, de restul familiei și, în 1989, o pune pe mătușa senila, deci inconștiență, să semneze un tesatament prin care o lasă pe nepoata să, Elenă Nastase, moștenitoare universală. Astfel, sub îndemnul soțului - vicleanul și atavicul bolnav de avere Marin Nastase - soția lui devine proprietara unei vile naționalizate de regimul comunist, în regimul comunist. La 5 mai 1990, Elenă Ciolan a decedat, în vârstă de 92 de ani. Nepoata Elenă Nastase și soțul au ținut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
guvernul ales...". Cu alte cuvinte, el creează o nouă dezinformare, cu scopul de a mări confuzia și a ascunde adevărul asupra celor ce s-au petrecut atunci. Ca ministru de Externe, Adrian N~stase continuă, fără rușine, seria minciunilor, calitate atavica țigăneasca, moștenita pe linia tatălui său și perfecționata prin școlile de partid. Astfel, ca nou ministru de Externe, el declară lui George Stâncă, pentru ziarul "Expres Magazin" (nr. 19, din 1991), ca în funcția pe care o are face politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
intuiție. Trăiam interiorizat peripețiile din aceste povești și resimțeam o bucurie de nespus. Redeveneam copil. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, resimt emoțiile de atunci. Toate astea se situează în prezent, nu în trecut. Fără îndoială, gesturile, gândurile, dorințele, obiceiurile atavice, cărora unele alegorii le servesc drept vehicule de-a lungul generațiilor, reprezintă factori atât de indispensabili ai existenței noastre. Mii de ani s-au pronunțat aceleași cuvinte, s-au practicat aceleași împerecheri, s-au încercat aceleași nenorociri puerile, viața, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
luat de călcîi și aruncat Într-un șanț; ochii mei holbați, cu sprîncene de lînă, vor privi speriați o lume răsturnată!”... Frumoasă descriere a stării de război ; nostime puseuri „autocritice” ; și o detașare rară, la un individ pe ca re, atavic, termenul război nu prea-i dădea voie să glu mească... Într-o publicație studențească, citesc un interviu cu un ins care , se pare, e jurnalist la Academia Cațavencu. Zic „se pare” fiindcă n-am auzit de el. Dar nu asta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Sigismund Freud“ . După concepția doctorului Mesmer, boala este o tulburare a armoniei în om, o întrerupere primejdioasă a ritmului periodic dintre flux și reflux. Dar în fiecare om sălășluiește o putere lăuntrică de tămăduire, voința de sănătate, acel veșnic instinct atavic de viață, de a elimina tot ce e bolnăvicios. ACEASTĂ VOINȚĂ DE ÎNSĂNĂTOȘIRE POATE FI ACTIVATĂ ȘI SPORITĂ PRIN INFLUENȚĂ SUGESTIVĂ. Voința psihică de însănătoșire poate face minuni de tămăduire, care a culminat cu Christian Science, prezentată de Ștefan Zweig
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ca și altele pe care nu le-am pomenit, au fost înlăturate în cazul lui X. În urma testelor efectuate, a reieșit că X e o replică perfectă și îmbunătățită a materialului original; selectorul de nutrienți și corectoarele au identificat anomalii atavice ignorate în cazurile precedente, iar ultimele softuri, nedisponibile la vremea creării mele și a lui Y, au permis o calibrare mai fină a genomului, astfel încât X a căpătat trăsături cu adevărat perfecte. Îmi iau libertatea de a utiliza acest termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
17. Domnișoara care se plimbă printr-o grădină, e firesc să seextazieze înaintea trandafirului mareșal și să nu bage-n seamă vâzdoaga și chiar bujorul. Botanistul care face ca dânsa ar fi un dobitoc. 18. ... orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandrețipentru puii de om (și, prin derivație, de animal, de plante și chiar pentru miniaturile de obiecte). 19. E senin ca un zeu când are totul, ori a renunțat la toate. 20. Am auzit oameni plîngîndu-se de toate defectele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
culoarea întrebărilor. La vârsta aceea, între cuvintele acestea abstracte și conținutul lor nu exista încă o perfectă corespondență. Adela le spunea conștiincios și grav. Secretul pasiunii noastre reciproce era simplu. Ea îmi "întorsese capul", pentru că orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandreți pentru puii de om (și, prin derivație, de animal, de plantă și chiar pentru miniaturile de obiecte); pentru că Adela era o jucărie vie și plină de surprize; și apoi pentru că omul fără surori și mamă își concentrase asupra
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru cercetare, acele genuri de filme care aduc mai mult profit, acele tipuri umane care se adaptează mai bine lumii ușoare, vesele și apocaliptice prin care trecem ca-n vis. Cu toate acestea, fiecare păstrăm reziduuri - un fel de organe atavice, ar zice unii - de valori care nu sânt cu adevărat negociabile. Deși pentru alții ele ar putea să nu reprezinte nimic, pentru mine ele sânt indiscutabile și absolute. Sânt cele care ne provoacă reacții adevărate în fața adevăratelor realități. Cele care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
treceau pe lângă mine nu păreau să mă observe. Doar pe pragul vreunei porți câte o fetiță în rochie de stambă, cu un cântar și un coș cu cireșe înainte, se uita lung după mine, cu ochi lărgiți de o tristețe atavică. Am ieșit din sat și am luat-o pe drumul asfaltat, mărginit de cariere de piatră și meri prăfuiți. Câte o vacă duhnind a balegă rupea mușețelul de pe marginea șanțului. Eram tulburat, și tulburarea mea din acele momente se suprapunea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se repezeau cu sutele în sus, pierzîndu-se-n noapte. Becurile care până atunci luminaseră tremurător terenul fuseseră stinse, așa că singur focul, țroznind sub stele, rămăsese centrul transparent și vioi al universului. M-am apropiat și eu de el cu aceeași fericire atavică pe care o vedeam pe fețele roșii, încinse, ale tuturor. Nu ne puteam sustrage hipnozei flăcărilor. Toți priveam țintă la arhitectura mereu schimbătoare a limbilor de gaz inflamat, când galben, când verde, când albăstriu, când roșu ca sângele. Ne-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
noi, privind pe ferestre în ora de română, aveam senzația ca toată sala zboară oblic în sus, cu viteză uriașă, ca o navă cosmică, în general, lumina aprinsă din clasă, contrastând cu imensitatea beznei de afară, ne dădea un sentiment atavic de intimitate, de adăpost, pe care trebuie să-l fi avut, în peșteri, în jurul focului, oamenii de altădată. Lumea devenea mică și ea era ușor de trăit. Dintr-o astfel de seară mi-a rămas singura mea experiență halucinatorie din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]