1,057 matches
-
este fină și nuanțată și prea bogată pentru a putea fi rezumată aici, mai ales în ce privește relația de cuplu din roman. Unde Cronicarul se desparte puțin de autorul articolului din ID este în afirmația despre „acele câteva «elemente esențiale și atemporale»". De fapt, ajunge să citești corespondența și jurnalele din belle époque ca să-ți dai seama că femeile, femeile obișnuite, erau, până la urmă, mai complexe, desigur, decât le face feminismul de marcă hollywoodiană („catehismul progresist Hollywood-2009"), dar și mai puțin victime
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
codul onoarei samurailor si spiritul național, care, în 1970, îl va împinge la gestul sinuciderii rituale. în romanul din care publicăm în aceste pagini un fragment, dragostea, suferința, senzualitatea, prietenia si moartea sînt reunite într-o poveste de o frumusețe atemporală, cu ecouri de dramă shakespeariană. Într-o Japonie oscilând între valorile tradiționale si fascinația față de Occident, tinerii Kiyoaki si Satoko, prizonieri a două lumi diferite, trăiesc intens o iubire de o fragilitate si o puritate aidoma zăpezii de primăvară. Pasiunea
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
drept complicată din punct de vedere sentimental și obositoare pentru nervi (C, 25). Ceva mai pe larg și-a descris revenirea în țară din iulie 1991. În perioada petrecută departe de țară, ea devenise o occidentală care iubește imaginea României atemporale (C, 69). La întoarcere, avea impresia de a fi parcă venetică în țara natală, după cum, la începutul exilului, se simțise străină în Franța necunoscută în profunzime (A fost o vreme când ascultând Marsilieza încercam un puternic sentiment de alteritate... Azi
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
culorile de apă, în speță, tempera cu ou și, uneori, culorile acrilice, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară, pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
contopire cu transcendența. Asemenea lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și fuge în protoistorie, în substrat, în Vechiul Testament, în nonfigurativ și în combustia interioară, nondiscursivă, a creației, în atemporal și în iluzia veșniciei. Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
caz este oare romanul dumneavoastră și o tentativă de a răspunde acestor întrebări? B.de C.: Nu într-un mod direct. Prin Stauff, care nu este transpunerea sau "decalcul" lui Cioran, am intenționat să evoc tipul unui gînditor și filozof atemporal, etern, dar accentuînd ceea ce mi se pare a fi una din caracterisicile epocii noastre: impostura intelectuală, ceea ce Julien Benda denumea "trădarea intelectualilor". R.B.: Ați mărturisit că nu ați dorit să-l întîlniți pe Cioran, pentru că nu ați vrut să fi
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
sufere. Limba lui Sion nu e, de altfel, o românească impecabilă, complet scutită de stridențe, dar este, global, o limbă armonioasă, discret-neologică, folosind însă frecvnt arhaismul și producînd astfel o mixtură lingvistică mai mult decît agreabilă, perfect adecvată unui discurs atemporal. I-a fost dat acestui ingenuu narator, care scria fără efort și fără înflorituri, în stil pedestru, să prelungească descrierea realității din jur pînă la pragul povestirii fantastice. Tot decupînd, în cotidianul fără multă strălucire, ferestre luminate de ficțiune lieterară
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
numele său adevărat este Adila Sedraia și a colaborat cu rapperi cunoscuți din Franța, ca Soprano, Rohff sau Youssoupha. Într-un interviu acordat la Paris după lansarea melodiei "Derniere Danse", cântăreața susținea că "este bătrână și că muzica ei este atemporală", dar că are între 25 și 30 de ani, relata directmatin.fr. Mai mult, artista mărturisea că este de preferat ca publicul să se concentreze pe muzica sa mai degrabă decât pe personalitatea ei. "M-am născut cu acest album
Indila, interpreta piesei Dernier Danse, învăluită în mister by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71378_a_72703]
-
Desigur, o posibilă obiecție este legată de relevanța literaturii pentru copii din secolele XIX-XX pentru universul experiențial contemporan al elevilor. Chiar dacă contextele sunt foarte diferite, personajele reprezintă dileme constante ale evoluției spre maturitate; până la urmă, copiii sunt eroi atemporali. Alternativ (sau în completare), se poate realiza un traseu educațional în care un tip de sursă este în centrul atenției. De exemplu, filmele pentru copii (de la seria Harry Potter la reportaje despre situația copiilor aflați în situații limită) pot
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
ne amintim ce nu s-a schimbat. Caracterul nostru național nu s-a schimbat. Credința noastră, în Dumnezeu și în alții, nu s-a schimbat", a declarat Obama, pe un ton grav. "Credința noastră în Statele Unite, născute dintr-un ideal atemporal potrivit căruia bărbații și femeile trebuie să se guverneze ei înșiși, că toți oamenii s-au născut egali și merită aceeași libertate de a-și hotărî propriul destin, această credință nu a fost decât consolidată prin încercări", a declarat el
Discursul lui Barack Obama la ceremonia de comemorare a zece ani de la atentatele din 11 septembrie 2001 () [Corola-journal/Journalistic/59681_a_61006]
-
în Grecia și apoi în America de Sud duc acele acestui ceasornic lovit către o nouă viață. O poveste spusă abrupt, cu momente ardent inspirate și altele terne precum amara realitate, cu linii negre ca timpul și albe ca tot ce e atemporal. Grete Tartler 1 Nikos Engonopoulos, Antologie poetică. Ediție bilingvă. Studiu introductiv, cronologie și traducere: Tudor Dinu. Editura Omonia, București, 2011. 2 Mihalis Pieris, Metamorfozele orașelor. Antologie poetică-ediție bilingvă. Traducere: Elena Lazăr. Cuvânt înainte al poetului la ediția românească. Epilog: Paola
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
că-i lipsesc. Pentru că dacă va înlătura propria derută și propriile inhibiții și va descrie, într-o manieră pe care n-o pot deteriora nici traducerile (asemeni lui Balzac) viața americană ca viață americană, scrisul său va deveni etern și atemporal." Celălalt pol important al discuției de ideologie literară îl constituie opoziția între "modelul internațional" și cel regional sau local. Tușa decisivă e trasată de același "Semitic man", în opinia căruia "detaliile nu au importanță, detaliile doar ne amuză. Și un
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
verificabil, chiar dacă se apelează constant la el. Se vor fi întâmplat toate cum zice la carte sau nu, nici măcar autorul nu poate preciza. Cât despre viitor, situația lui nu diferă substanțial. Ultimul poem al volumului e un portret de grup atemporal: Pe zidul dinspre curte urca aristolochia/ (un soi de clematită: curcubețea sau remf);/ se auzea, la radio, din casă, Wilhelm Kemff, -/ când a intrat pe poarta de fier forjat, în rochia// de organdi, subțire ca roșul abajur/ din hol și
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
O.O. Deși în picturi sunt chipuri laice, ele pot fi simțite ca extensie a icoanelor, în asemănare cu un prototip iconografic. P.Ș. Asemănarea cu icoanele nu se realizează prin iconografie, ci prin reprezentare. Chipurile sînt așezate în acea încremenire atemporală, cu care ne-au obișnuit icoana și imaginea de tip eclezial, din spațiul bizantin. Acolo, imaginea nu este suficientă sieși, ea este un intercesor. Este interfață între lumea noastră și transcendență, între noi și lumea de dincolo. Tipul acesta de
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
la Oedip și l-am găsit pe Michael Jackson; am renunțat la carul Sfîntului Ilie și am găsit Maybach-ul. Permanent, vocația noastră de a exemplariza se exercită în legătură cu ceva. Sînt o mulțime de mituri. Sunt forme foarte vii și deloc atemporale. Unele intră în desuetudine și, uneori, într-o criză profundă. Apoi altele le iau locul, dar se vor dizolva și ele, poate chiar a doua zi. Dar, în mod evident, sînt și mituri perene, și mituri precare. Vocația noastră de
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
ludică de a descoperi, în materia moartă, sămînța vie a unei combinații imprevizibile, conservînd, în compensație, funcția morală și edificatoare a artei. Rezultatul acestei opțiuni este o anumită aspirație spre clasicism, spre forma viguroasă și așezată ferm, spre transcendent și atemporal.
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
a selecției? Să vadă chiar toți esențialul în exact același punct, ca în Aleph-ul lui Borges? Mai grav, mult mai grav, e că nici în privința epopeii propriu-zise părerile nu variază prea mult. Subintitulată Țiganiada azi, culegerea pare, în totului tot, atemporală. Observația lui Marius Chivu (unul din puținii critici de aici care și-au luat în serios treaba), vizând întregul context de receptare, n-ar trebui modificată prea mult pentru a o trece direct într-o cronică la Caietele simpozionului: „Avem
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
probabil și ele lucrători de pe domeniul familial de la Jas de Bouffan. Sau poate că sunt doar „tronje” sau studii de caractere în buna tradiție neerlandeză. Jucătorii sunt îmbrăcați în haine care nu par nici de lucru nici de sărbătoare, la fel de atemporale ca și pipele atârnate pe perete. Spunea Cézanne spre sfârșitul vieții: „îmi place mai mult ca orice aspectul oamenilor care au îmbătrânit fără să rupă legătura cu tradiția”. În condițiile în care Paul Cézanne nu și-a datat lucrările, s-
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
Adina, transpusă în lumea tinerilor de astăzi, mi se pare verosimilă, ba chiar convingătoare. Așa cum o mărturisește chiar regizorul „montarea respectă raporturile dintre personaje, dinamica lor, relațiile de dependență și influență dintre ele, care definesc dezvoltarea poveștii într-un spațiu atemporal”. Regia este slujită de contribuția scenografică a Adrianei Urmuzescu, o artistă matură, originală și inteligentă care gândește întotdeauna în spațiu decorul cu sugestiile și conotațiile sale metaforice, dar și costumele (foarte vii, având o cromatică variată, eclatantă și vioaie, mai
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
condei.” Aș mai comenta în încheiere modelul Dracula - romanul lui Bram Stoker apăruse în 1897- prin arhiducesa Harriet de România (care își schimbă și ea sexul, devenind arhiducele Harry, pasionatul cu terenuri de vânătoare în România: personaj la fel de ambivalent și atemporal ca Orlando). Și în Dracula sunt abordate teme precum „rolul femeii în epoca victoriană, convențiile sexuale, imigrația, colonialismul, postcolonialismul”. Și în Dracula, încărcătura corabiei care se îndreaptă spre Anglia e o „pulbere de argint” și țărână. Și strămoșii lui Dracula
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconschi observa, de altfel, că „Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător, provocator și constant, transparent și impenetrabil, simplu și labirintic, dăruit și ferm, apropiat și inaccesibil, disponibil și fugitiv, divin și uman... El este adevăratul Subiect al parabolelor și pe El îl cercetează, de fapt, Andrei
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
posibil ca țiganii să aibă „statul” lor, un mic sat intitulat, cosmopolit, Shanghai, și condus de un singur lider, Lutvija Belmondo Mirga, povestașul țiganiadei întinsă pe patru generații. Lumea țigănească așa cum ne-o prezintă Naberšnik trăiește într-o dimensiune parcă atemporală a pitorescului-idilic. Destrămarea utopiei și a armoniei generată de un comerț ilicit și benign cu Occidentul coincide cu destrămarea Iugoslaviei și recrudescența naționalismului într-o formă radicală care afectează până la dizolvare comunitatea țigănească. Transformarea țiganilor în membri de partid este
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
a fost îndrumat de neobositul și minunatul Stelian Olariu. Decorul unic, de sugestie iberică, a constituit un cadru minimalist potrivit și frumos colorat de un reușit joc de lumini și cu ajutorul câtorva simboluri ca ochiul magic, grădina misterioasă, iar costumele, atemporale, au portretizat oarecum personajele, (Anca Albani și Gabriel Kosuth). Este evident că regia a lucrat cu artiștii care relaționează firesc, acțiunea se derulează fluent,dinamic (Anda Tăbăcaru Hogea). Din păcate, finalul strică tot prin lipsa de coerență și ridicol. Si
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
Te măsor în Pașii ce-i voi păși Locurile ce le voi locui Prietenii ce-i voi împrieteni Iubiții ce-i voi iubi Mă îmbată numărătoarea asta de tine Din mintea mea halucinantă Ce uită să viețuiască azi Și stă atemporal, Într-o balanță Ce-mi redijează, Cu atâta nonșalanță Drum mut și orb, Neștiutoare în a mea dorință... ...către neființă.
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ioana German () [Corola-journal/-/93_a_119]
-
apărute în timpul ultimului război și doar tîrziu reeditate). Nici unul dintre aceste domenii nu egalează însă poezia, moștenirea adevărată pe care scriitorul a lăsat-o literaturii noastre. Decis să contrazică poezia la modă în timpul său, hotărît să compună o poezie abstractă, atemporală, Philippide s-a îndreptat spre mari construcții cu semnificație filozofică și morală. Într-o perioadă a destăinuirilor lirice, a confesiunilor impudice și a pitorescului, el și-a făcut din recursul la epic și la temele înrudite maniera proprie de a
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]