64,210 matches
-
și aceea de poet. La Adam este o simulare a inocenței prin care se întoarce în trecut (aceasta nu presupune ignorarea prezentului). Pentru că a fi copil înseamnă să te afli într-o continuă stare de grație, în care stare poți atinge o fericire ingenuă și dezinteresată (Florile-n mai răsar cu duiumul./ De unde culoarea, de unde parfumul? - Copil mirându-se). Am pomenit mai sus de poeziile în care apare spațiul rural. Cu toate că nu sunt chiar puține la număr, acestea nu spun totul
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
a anexat tot ce putea fi anexat: N.A.T.O., Occident, Rege, Armată, Biserică, sindicate. Societatea civilă - cu vârful ei de lance, Alianța Civică, pentru a cărei criticare dna Blandiana mă urechează cu oarecare îndreptățire: mea culpa!, n-o s-o mai ating nici cu o floare! -, rămasă în mâna unor inși fără anvergură și fără vocație e o simplă ficțiune. Ea se reduce la câteva birouri de unde răspund la telefon - când răspund - niște doamne și niște domni cu voci afectate, prinți moștenitori
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
muncitoresc decent în care, totuși, mama, cu aspirații mai mari pentru fiu, îl ținea departe de cei de o vîrstă cu el, departe de ceea ce era autentic, realmente viu în jur. Educat și maturizat într-un mediu aseptic, unde a atins, profesional și social, maximum posibil, Timoteo aude la un moment dat din nou chemarea autenticității, dar o urmează, pe ascuns și doar pînă la un punct. Timoteo va avea curajul să-și recunoască egocentrismul și uscăciunea sufletească doar cînd perspectiva
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
preocupările autorului. Cei care nu știu încă cine este Bogdan Teodorescu, pot afla cîte ceva de pe ultima copertă a cărții: este specialist în comunicare și marketing politic și are în spate o carieră politică al cărei punct culminant a fost atins o dată cu obținerea funcției de ministru interimar în Departamentul Informațiilor Publice. Cu totul inedită este însă modalitatea aleasă de autor pentru a-și defini personajele: mai puțin sau aproape deloc prin descrieri fizice sau de comportament. Identitatea lor este stabilită aproape
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
malițioasă: pronunția tinde să se îndepărteze de cea din engleză, accentuînd aspectul cacofonic și sugestiile de imprecație ale alăturării (deviate, într-un joc de cuvinte nu tocmai reușit, în Draculatralaland, în MBv). Punctul culminant al jocului lexical mi se pare atins de generalizarea care - prin formarea unui plural - chiar transformă compusul în substantiv comun și în categorie tipologică: "diplomații ospitalizați de H. și M. pe la draculalanduri sau simpozioane" (Academia Cațavencu, 31.05.2001). Reflectată asupra numelui de origine, generalizarea ironică îi
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
în care poposește Unchiul Vanea e Querétaro. Fondat de populația chichimeca, numele său s-ar traduce ca "loc stâncos". În 1531, după o luptă sângeroasă între această populație și spanioli, orașul este cucerit, iar apogeul artistic, social și cultural este atins în secolul XVIII când se construiesc edificii ultrabaroce ca Templul San Augustin, Casa de la Marquesa și Mânăstirea Santa Clara. Simbolul internațional al orașului îl constituie apeductul, construcție monumentală a marchizului de la Villa, prin care se aducea apă între 1726 și
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
Tabloul mustește de viață prin cuvinte. în spatele culorii e o lume captivă eliberată doar de cuvinte. Sau invers: cuvintele existenței de zi cu zi se retrag cuminți într-o singură și suficientă scenă în culoare. Viața eroinei din Casa Verdi atinge inevitabil stări și momente (sur)prinse în culori de Cezanne, Manet sau Monet, orele grele de balet își găsesc corespondentul pictural în Degas (un tablou a lui Degas se intitulează chiar Balerina verde), nebunia de la bistro are dinamismul din scenele
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
atunci, eram convins că artiștilor totul li se servește, dacă nu pe gratis, oricum ei nu intrau în contact cu negustorimea șmecheră și murdară. Auzisem că mulți circari se împrieteniseră cu târgoveții locali, iar o fată, femeia-șarpe, care se îndoia atingând rumegușul arenei cu palmele întoarse îndărăt și pe care o chema simplu, Maria, - deși numele ei de artistă scris pe afiș era Genoveva - căpătase un obicei urât... Nici despre ea n-aș fi crezut că era în stare să facă
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
de misticism al muncii este cel al Auricăi Muscan, ucenicia Anei Roșculeț: ea este un exemplu de performanțe fără precedent, e un fel de apostoliță a depășirii normelor. Ea demonstrează, încă o dată, că femeia comunistă se poate autodepăși, că poate atinge performanțe paranormale, că ceea ce spunea Alfred Adler despre complexul de inferioritate ca rampă pentru evoluție era adevărat. Femeia comunistă se autodepășește, deci este o ființă evoluată prin excelență. Aurica Muscan, Vica și Ana Roșculeț se împlinesc uman și moral muncind
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
în spectacole antologice ca Hamlet, Leonce și Lena, Iulius Caesar, Răceala, Vicarul, erou pe baricadele evenimentelor din '89 și al luptelor politice care au urmat, Ion Caramitru a cunoscut pe scenă, dar și în viață, ispita păcatului trufiei, a fost atins de demonul puterii care a condus lumea la dezastre apocaliptice și la moarte. Este însăși rațiunea care l-a făcut pe Ionescu, sub impresia cărții lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, să rescrie tragedia Macbeth în registrul comediei. "Trebuie să
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
pot fi puse în discuție prin aceasta. Există limbi slave scrise cu alfabet și norme grafice latinești, tot astfel cum româna fusese scrisă cu alfabet slavon: în toate aceste cazuri realitatea și funcționalitatea sistemului (și a structurilor) limbii nu sînt atinse. Un alfabet, o ortografie pot "da strălucire" - vorba lui Heliade - unei limbi, dar nu o pot determina sau schimba. Pe de altă parte, nu trebuie negate - nici demonizate - injoncțiunile slave în spațiul cultural-lingvistic românesc. Elementele slave au îmbogățit limba română
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
invocă litera și spiritul legii etc.? E un dans care presupune doi parteneri, a zis plastic dl. Pleșu. La primul, n-a existat reacție. La al doilea, reacția este vehementă. Tot dl. Pleșu a dat răspunsul: înseamnă că CNSAS a atins o coardă sensibilă, înseamnă că SRI și alte instituții au ceva de ascuns, de menajat. Ce anume? E limpede ca lumina acestor superbe zile de toamnă nepronosticate de meteorologi (cum să nu-i ierți dlui Iliescu gafa de a-i
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
că firea lui lentă și gravă face ca tot ce e comic, ușor sau derizoriu să-i scape total. Romanele naturaliste, psihologice, de moravuri nu-l interesează fiindcă modelele lor narative nu pot scoate din adîncuri lucrurile originare. Pentru a atinge originarul, trebuie să mergi la sursă: miturile, poveștile, visele sînt cele care au creat primele imagini capabile să transmită experiențe fundamentale. "În epoca noastră, cînd gînditorii au devenit atît de dogmatici - fiindcă sînt salariați, fiindcă își iubesc prea exclusivist specialitatea
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
literatură fantastică, un imaginativ prin excelență, "lansează o săgeată de foc în patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales că de acolo, din "orizontul necunoscutului", cel încărcat de putere magică, își poate lua în posesie mijloacele spre a atinge un scop pragmatic, visat a fi util celorlalți, scop imposibil de atins cu mijloacele raționale și numai după ce acestea au fost epuizate. În mai multe dintre prozele scurte ale lui Voiculescu, magicul este magma germinativă pentru fantastic. În spațiul literaturii
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales că de acolo, din "orizontul necunoscutului", cel încărcat de putere magică, își poate lua în posesie mijloacele spre a atinge un scop pragmatic, visat a fi util celorlalți, scop imposibil de atins cu mijloacele raționale și numai după ce acestea au fost epuizate. În mai multe dintre prozele scurte ale lui Voiculescu, magicul este magma germinativă pentru fantastic. În spațiul literaturii, pragmatica fantasticului de sorginte magică are similitudini cu utopia. Întocmai ca și
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Popescu pun într-o lumină proastă guvernarea din perioada 1996-2000. Pe alocuri gestul de a le scrie și publica frizează lipsa de responsabilitate și moralitate. Cel puțin cartea lui Radu Vasile este spovedania unui învins. A unui om care a atins o culme nesperată, care a cunoscut lingușirea oamenilor și reversul ei, trădarea, și care a văzut, la un moment dat, cum i se surpă pămîntul sub picioare și totul se prăbușește. Un om care nu își ascunde trecutele ambiții și
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
metodelor formale. Mă refer la Jacques Bouveresse, Antoine Compagnon, Vincent Descombes, Luc Ferry, Marcel Gauchet, Pierre Manent, Pierre Rosanvallon și Jean-Marie Schaeffer, de la care am avut mult de învățat în ultimul deceniu. Spectator uluit în aceeași ordine de idei, ați atins, în treacăt, în conferință, problema criticilor corecți politic. Mă tem că deși sintagma "corectitudine politică" e vehiculată intens și la noi, puțini știu istoria acestei "norme". îmi cereți să descriu rapid un fenomen complicat. Simplific, deci. Corectitudinea politică moștenește și
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
contrariați dacă le pui și alte întrebări decît unde e strada cutare) mi-au spus cam toți - zece sau douăsprezece persoane - că a fost ceva de muncit în timpul verii, dar că n-a fost haos în oraș nici măcar cînd Vltava atinsese nivelul cel mai de sus al inundațiilor. E adevărat că acolo edilii înșiși par onest preocupați de interesele urbei. Reparațiile drumurilor se fac cu discreție și temeinic. Nici în centru, nici în cartierele mărginașe nu sînt gropi în asfalt și
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
jumătate din ceea ce deține în prezent. Mi-ar plăcea enorm ca lucrurile să stea astfel, dar teamă mi-e că nici urmă de-o viață politică de-un asemenea idilism! Când grevele se înmulțesc în progresie geometrică iar nemulțumirile populare ating forme de expresie violent-maladivă, când nivelul de trai s-a deteriorat până la limita insuportabilului, numai niște iresponsabili s-ar strădui să machieze o realitate a cărei hidoșenie înspăimântătoare a devenit singura certitudine a României iliesciene. Relația mecanică între suspendarea postului
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
joacă de multă vreme cartea proprie. Tutuiala cu Năstase și temenelele periodice în direcția lui Iliescu n-au alt scop decât să adoarmă vigilența seniorilor ce se cred înscăunați pe vecie în fruntea țării. Prost sfătuiți, pe de o parte, atinși de sindromul muștei pe căciulă, pe de alta, ei n-au reușit să găsească nici un antidot la politica de nuanță autoritarist-fascistă promisă de "tribun". Dar cum ar reuși să găsească el soluții, dacă PSD-ul geme de cripto-vadimieni, dacă justiția
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
nicicînd. Inima îi trecea dintr-o parte în alta, de la stînga la dreapta, din pricina fricii visul i se făcu molipsitor, că dacă Leandru visa cum o cioară îi ciocăne-n dinți pentru că zîmbise în vis, toți cei pe care îi atingea în timpul zilei visau că o cioară îi ciocăne-n dinți. Doar că atunci, cînd se temea cel mai tare de spadasini, Leandru nu-i întîlni. Înaintea spadasinului întîlni o fată. Pe cînd iernau la Ohrid, i se păru că întrecuse
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
a întîmplat ca Leandru să știe cu cîteva ore înainte ce avea să se petreacă și, în momentul în care așteptările lui s-au adeverit, el a fost mai iute decît părtașa lui, încît nici n-au apucat să se atingă. Ritmul său a fost totuși altul decît al ei și pentru prima oară se înfrunta cu o strașnică presimțire care zăcea la fundul tainicei lui virtuți. Nici vorbă să se potrivească. În ultima seară Despina cumpără de la mănăstirea Sfîntul Naum
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
ele i-o dădu lui Leandru, iar pe cealaltă o ținu în bocceluță. Ca de obicei, se îndepărtară pe firul rîului către lac și Leandru mai încercă o dată. Ultima oară. Cînd nu izbuti nici atunci, fiindcă se vărsă înainte să atingă fata, Despina îi dădu lumînarea ca să o dezvirgineze. Apoi, cam în zorii zilei, cu mare jale îndreptă vîsla către Maica Domnului de la Mănăstirea despotului sîrb Irinej Zahumski, unde se poate ajunge doar pe apă. Aici ea aprinse a doua lumînare
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
a se desfăta cu amărăciunea-i ontologică: "După ce ucid nu mănînc cîteva zile sau mănînc/ cu ochii. o mare scîrbă îmi încrețește pielea/ și atunci m-aș jupui de viu. caut un pumn de pămînt/ mîinile merg în jos nu ating zgura sînt zile și nopți/ cînd mănînc lumea care este o plantă amară" ( mîinile merg în jos). Cu o justă intuiție poetică, Nicolae Coande săvîrșește astfel joncțiunea între individualitatea sa reducționistă, rebelă la orice act integrator, și generalitatea maximă care
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Mircea Mihăieș Într-un admirabil articol din Pro Sport (admirabil ca mai tot ce iese din mâinile acestui bijutier al publicisticii românești), dl. Radu Cosașu atinge o chestiune eternamente nevralgică: bătutul pe burtă la români. Sigur că după o jumătate de secol de crispare a relațiilor dintre indivizi (am cunoscut destui românași care mureau de admirație auzind că Pingelică Ceaușescu îi spunea soaței chiar și în
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]