8,268 matches
-
un limbaj; ai azvârli-o prin geam; dacă geamurile sunt incasabile, cu atât mai bine; ai azvârli cartea, redusă la fotoni, vibrații ondulatorii, spectre polarizate; ai azvârli-o prin zid, ca să se fărâmițeze în molecule și atomi, trecând prin fiecare atom de beton armat, descompunându-se în electroni, neutroni, neutrini, particule elementare mereu mai mici; ai azvârli-o prin firele de telefon, ca să se reducă la impulsuri electronice, la fluxul de informație, zguduită de redundanțe și zgomote, ca să se transforme într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
i se încleșteze dinții, îi ieșea o spumă leșioasă pe buze... Nici n-a mai trăit mult. - Așa o fi, se enervează Mișu, da’ voi, ăștia crescuți cu marxismu’ pe pâine, nu credeți că mai e și altceva în afară de tehnică, atomi și alte chestii din astea. Am văzut la televizor cum s-au apucat să pună la nu-ș’ ce mașinărie bucăți din giulgiul lui Iisus, să vadă de când e, dacă e adevărat. Sau, altă bazaconie, c-ar fi găsit oasele Mântuitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pună la nu-ș’ ce mașinărie bucăți din giulgiul lui Iisus, să vadă de când e, dacă e adevărat. Sau, altă bazaconie, c-ar fi găsit oasele Mântuitorului, păgânii draculu’, Doamne iartă-mă... Păi bine, ce credeți, s-ar urni ceva, cu tot cu atomii și calculatoarele voastre, dacă n-ar vrea Dumnezeu? Adică eu ar trebui să cred că, la început, a fost vreun mormoloc care și-a pierdut coada, n-a mai putut să înoate și-a ieșit afară, să nu moară, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică de câmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trei sute de grade Celsius. În mod normal, inima unei piersici e atât de fierbinte încât ar topi o tigaie. Ar aduce mărunțișul de cupru la fierbere. Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
grade Celsius. În mod normal, inima unei piersici e atât de fierbinte încât ar topi o tigaie. Ar aduce mărunțișul de cupru la fierbere. Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În mod normal, inima unei piersici e atât de fierbinte încât ar topi o tigaie. Ar aduce mărunțișul de cupru la fierbere. Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune Pețitorul. Formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unei piersici e atât de fierbinte încât ar topi o tigaie. Ar aduce mărunțișul de cupru la fierbere. Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune Pețitorul. Formând un strat de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune Pețitorul. Formând un strat de metal în interiorul sticlei, transformând exteriorul într-o oglindă. Glazura întunecată din interior face din becuri niște oglinzi sferice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune Pețitorul. Formând un strat de metal în interiorul sticlei, transformând exteriorul într-o oglindă. Glazura întunecată din interior face din becuri niște oglinzi sferice care te arată gras. Chiar și pe slăbănogul de Sfânt Fără-Mațe, cu pantalonii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să-mi îndemn corpul să găsească și să accepte dura realitate a podelei ca pe o entitate de nisip, pietre și ciment, duri atomi fizici fără cuvinte, idei sau conexiuni, dar mintea mea nu reușea să găsească decât cuvintele, ideile, semnele și conexiunile acestor lucruri, niciodată nimic solid, iar corpul meu nu putea acționa fără instrucțiunile transmise de creier. Mi-am îndreptat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apropouri, qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
polipeptidic, presărat cu punctele negre al aminoacizilor, o învăluiau, producând un murmur pe care aparatura electronică teleportată din Universul paralel care nu cunoscuse comunismul, ci cognitivismul, o expunea pe scala optică, multicolor, ca apoi, prin injectarea tegumentului sonor al fiecărui atom cu soluția ingenioasă a românului: dă-mi un patent să le legăm cu sârmă, să se audă muzica sferelor microcosmosului uman, cu nimic diferit de Univers decât prin mărime. Aminoacizii mărșăluiau într-o ordine de invidiat și de soldații Vaticanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuia anunțat imediat de venirea ei, de planurile de viitor, vom bea din Sena, iubitule, ne vom urca în carusel, tu vei lovi cu ciocanul, bila se va ridica, vei sparge recordul de kgf/cm2 sau molecula de cer sau atom de vis, vei rupe țesătura viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al cerului, tu în maieu roșu și bermude lungi, negre, mustața în furculiță pe chipul tău de Charles Bronson, cowboy sau bodyguard al Președintelui, eu alături de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lichide, devenind urlete care creau vid și antiurlete, asemănătoare cu plonjonul antimateriei peste noi, găurile negre ale urletelor, cu o gravitație uriașă, care atrăgeau distrugând toate urletele vii, concurente, o galaxie de o forță uriașă a urletelor materiale închise în atomi și molecule. Ermetizate magnetic în urlete, undă-tractoare chiar a strigătului începutului, pentru că avea puterea supremă de a vehicula, prin urlete, BIG-ul și, prin strigăte, BANG-ul, lumina gândului-spațiu al ideii, fotonul creației, anatomia ei, nucleul nașterii, particula morții devenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe CD-uri câte se spun, dar cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să Exist. Nu e egoism, e singurătate umplută cu timp. E acțiunea plină, e viață eflorescentă, moartea e un voal prin care mă văd Eu și Lumea. Și, după ce citi, Mama aruncă hârtia la coș. Microbii uitării porniră la treabă. Atomii celulozei, moleculele clorului aveau șansa de a trăi ronțăind prezentul. Dar el deja fusese imortalizat pe placa fotografică a eternului, pe care Nevăzutul îl sorta în infinitul mic sau mare. Dar toate aveau importanță pentru ca rezultatul esențializat, înscris în compendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am presat între file... * * * G ândirea Brăileanului influențată de caracteristica intonațională a muzicii populare judeca ferm așa cum i se transmisese din bătrâni, după modelul bătutei, din jocul cu leit-motivul lovirii cu piciorul în țeasta Pământului. Era războiul cromozomilor împotriva structurii atomilor. Prostia nu e numai odihnitoare, dar și călăuzitoare și îndrăzneață. Trei însușiri care stau la baza tăvălugului direcționat spre distrugere. Cimitirele își salvară orgoliul terfelit, îngropându-și morții în picioare. Pe 4m2 încăpeau patru morți bătuți ca țărușii în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la geamuri. A șa i-am cunoscut pe repetenții din Zagna își amintea nea Costică atunci când au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne strigau de la porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere printre scândurile porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu și hidrogen. Aici preferă să se retragă într-o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bănuiam că Dincolo ne așteaptă un alt Mihai și un alt Gustav. N-aveți nimic în cap, decât vid! urla Sfântu' de Fizică. Dar vidul e plin! șoptea Gustav. E plin cu galaxii, celulele lui Dumnezeu. În jurul Soarelui se rotesc atomi și molecule la dimensiuni cosmice. În capul meu erau trenuri și lanuri de porumb. Avea dreptate Sfântu', știam tot ce era în afara cărților de școală, atât cât puteam noi, bieți subjugați ai materiilor reci. Și ca să ni se demonstreze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
părând a nu fi din neamul păsăresc, ci mai degrabă din cel câmpenesc, pentru că avea foșnet parcă de vânt, parcă de lan, ori de frunziș, ori de apă, dar și ceva din fâlfâiri de aripi, puțin din strigătul becaței, din atomul de tril, needucat de a fi tril, ceva din susur, nu de boare, nici de undă, aducând puțin cu suspinul, cu oftatul, așa cum face omul după ce-și închide cartea vieții și încă respiră, cineva deschizând-o, intrigat de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ești îngrozitor de îmbrăcat în aceeași goliciune simplă, dar mort. Un singur lucru trebuia să facă romanul inedit: personajul să poată găsi soluții pentru a muri matematic și din sacrificiul său să se nască o temă existențială care să conțină toți atomii copilăriei, tinereții, maturității și decrepitudinii în așa fel încât să-i poți determina să zburde prin spațiul cu n dimensiuni (complexe), adică în el să existe un sistem de n elemente liniare, independente, orice element fiind o combinație liniară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]