268 matches
-
pe care le iau acestea. Reflectarea unor obiecte mai complexe presupune, în plus, intervenția unor instanțe logice: o perspectivă de abordare a reflectării senzoriale care o depășește pe aceea în care senzația implica penetrarea receptorilor prin porii receptați ai obiectelor (atomistă). Aceasta în condițiile în care elementele primare (ca aerul, apa, etc.) își păstrează aceeași însemnătate combinativă primară. Spre deosebire de Platon, unde senzația este expresia transformării în altceva, la Aristotel senzația se epuizează în asimilarea la obiect. 4. "Sensibilitatea generală" Problema sensibilității
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mai importante lucrări din acea perioadă au fost cele ale lui Galenus și Lucretius (cca. 96-55 e.n). Acesta din urmă este autorul lucrării Despre natura lucrurilor, o creație distinctă a acelei perioade materialiste. Lucretius realizează o desăvârșire a gândirii atomiste a lui Epicur. Activitatea lui este reprezentativă și martoră la o serie de frământări sociale ascuțite. În acea vreme s-au constituit și s-au răspândit tot mai mult concepțiile religioase, o însemnătate deosebită dobândind-o filosofii stoici. Galenus (129-199
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
terminologii necesare pentru descrierea unor secvențe primare empirice ale psihicului. Firește, la o analiză mai atentă reiese că metodologia scolasticii este departe de a fi fost una originală, că ea a fost extrasă și ajustată noilor vremuri de la neoplatonicieni, de la atomiști. De altfel, și nu întâmplător, cel mai cunoscut autor al epocii este același Aristotel din Antichitate. Învățătura sa a fost însă convertită de reprezentanții scolasticii, din gândirea aristotelică despre suflet a fost extirpat și trunchiat elementul vital, atât de necesar
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în anumite situații cunoaște o desfășurare conștientă. Această perspectivă nu justifică totuși modul în care toate elementele de conștiință își dobândesc prioritatea ca atare, modul în care ele subordonează fenomenele fiziologice. În problema asociației, inițial Wundt a împărtășit aceeași concepție "atomistă" ca predecesorii săi. Diferențele au apărut atunci când s-a pus problema însemnătății raporturilor dintre elementele de asociere reflectate senzorial. La el, asociațiile rămân să joace același rol integrator, dar cu unele modificări mai importante. Astfel, asociația a fost subordonată unui
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
corespunzători astăzi moleculelor. Corpusculii se pot mișca, respinge, sau atrage, ciocni, acționând unii asupra altora și se pot modifica. Prin mișcarea corpusculilor se explică încălzirea sau răcirea corpurilor. Chimistul și fizicianul John Dalton (1766-1844) a emis și el o teorie atomistă (1805) introducând în știință, pe bază experimentală, noțiunea de atom. El considera că fiecare corp este format dintr-un anumit tip de atomi, identici de aceeași mărime și greutate. Există atâtea feluri de atomi câte substanțe sunt. Atomii unui corp
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
faptul că acest "accidental" nu rămâne izolat, ci "crește" categorial spre o tipologie reprezentativă pentru o mulțime de alte aspecte accidentale. Exponent al unei categorii limitate ale cărei uniformități tipice le întruchipează, personajul realist rămâne întotdeauna la o viziune secvențială, atomistă; în absența unei propensiuni cosmice către o lume situată dincolo de realitatea imediată, el refuză perspectiva holistă pe care o deschidea ideea romantică privitoare la Marele Tot. Aici viziunea holistă, esențial romantică, a lui Dilthey se desparte vădit de realismul pozitivist
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se diferențiază de asociaționism ca "știință explicativă, care, fiind ipotetică potrivit naturii ei, caută să subordoneze simplelor ipoteze realitățile vieții spirituale" (Dilthey, Einleitung..., p. 33). Subliniem încă de aici un aspect asupra căruia vom reveni în cap. III, 4: asociaționismului atomist, care pornește de la legile asociației stabilite de Aristotel (cf. ***, Dicționar enciclopedic de psihiatrie, vol. I, București, Editura Medicală, 1987, sub redacția lui Constantin Gorgos, pp. 308-309), Dilthey îi opune o psihologie de tip holist, care ne ajută să înțelegem procesele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care autorul încearcă să integreze elementele într-un ansamblu, unde relațiile dintre părți și întreg nu mai există doar într-un singur sens, de la simplu (părți) la complex (întreg), și unde totalitatea nu mai e doar suma părților ca la atomiști -; pentru el, relațiile se produc în ambele sensuri, iar totalitatea este mai mult decât suma părților. Dar conceptul generic asupra căruia am insistat nu are numai rolul de a asigura coerența și coeziunea filozofiei. Dacă putem vorbi totuși despre o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sistem, în fond o viziune holistă, în care relațiile dintre părți și întreg nu există doar într-un singur sens, de la simplu, de la "unități" (părți) la complex, la "unitate" (întreg), și unde totalitatea nu e numai suma părților ca la atomiști sau reducționiști -, ci în ambele sensuri, și unde totalitatea înseamnă mai mult decât suma părților (vezi I, 3E și II, 2Bf). Avem în vedere aici acea suprasumabilitate despre care vorbea pe la 1890 și Christian von Ehrenfels în Über Gestaltqualitäten, pornind
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și nu juxtapunere de elemente componente, elemente deosebit de importante raportat la ideea fundamentală a Romanticii, și anume "spiritul poporului" (Volksgeist). "Comunitatea, după romantici, trebuie socotită ca un întreg organic (în sens spiritual, nu biologic), opus oricărui concept mecanic, contractualist sau atomist" (Herseni, 1982: 80). Capitolul X Ferdinand Tönnies 1. Exegeză În întreg materialul am făcut de nenumărate ori trimitere la conceptele gemeinschaft și gesellschaft. În general, înțelegerea pe care o avem noi asupra comunității datorează mult și este distorsionată de bine
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ceva asemănător... Mediumii cereau să acționeze într-o cameră întunecată, chiar complet lipsită de lumină, putând astfel să se preteze la toate șiretlicurile posibile, după cum arată darea de seamă a unei comisii formate din „controlori” printre care se numărau fizicianul atomist Langevin și psihologul Meyerson 3. Mediumul Jean Guzik pretinde că un spirit poate deplasa sau lovi obiectele sau persoanele atunci când este în transă. Potrivit „impresarului” său, de Jelski, el poate uneori să emită „mingi și puncte luminoase mobile, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
schimb că „natura are oroare de vid”, imaginându-și că materia se poate divide la infinit, în particule din ce în ce mai mici. Concepțiile lor despre atomi nu au fost însă rezultatul unor observații sau experiențe, ci mai degrabă a unor intuiții. Teoria atomistă creată de Leucip și continuată de elevul acestuia, Democrit, avea să fie preluată și modificată de Epicur și popularizată de poetul roman Lucretius, într-un poem numit „Natura lucrurilor”, din care ne-au parvenit cele mai multe informații despre vechile teorii atomice
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
trebui s) ne determine s)-i trecem cu vederea virtuțile. În cadrul unei economii, al unui stat sau în lumea întreag), egalitatea extrem) este asociat) cu instabilitatea. Pentru a desprinde o analogie intern): acolo unde individualismul este extrem, unde societatea este atomist), și unde organizațiile secundare lipsesc, guvern)mintele tind fie s) eșueze în anarhii, fie s) devin) extrem de centralizate și despotice. În condiții de extrem) egalitate, perspectiva de a oscila între cei doi poli a fost bine descris) de c)tre
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
abstract, ca în abordarea liberalismului clasic, ci un om concret, cu nevoi particulare și cu practici specifice de satisfacere a acestora, într-un mediu sociogeografic dat. Orice persoană traversează în drumul său spre autonomie (situație care face mai îndreptățită abordarea atomistă, de tip liberal a individului ca agent abstract, rațional) perioade îndelungate de dependență. Sinele se formează parcurgând experiențe semnificative în diverse tipuri de relaționări în timpul copilăriei (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Există o mare diversitate de comunități, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sens despre "fúria ce zace-n minereuri", sugerînd că elementele revendică libertatea infinită; de aceea ele doresc nu doar "ființarea pură", ci și mișcarea nemărginita. Redam în continuare un pasaj relevant din Heisenberg, Pași către granițe, p. 230: "Întemeietorii doctrinei atomiste, Leucip și Democrit, încercaseră să înlăture greutățile prin acceptarea ideii că atomul ar fi veșnic și indestructibil, el reprezentînd existența autentică, propriu-zisă. Toate celelalte lucruri ar exista numai întrucît ele sînt constituite din atomi. Antiteza dintre "Existența" și "Nonexistența" din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe alții să înregistreze progrese relative în planul capabilităților, comparativ cu statul. Câștiguri absolute versus câștiguri relative Controversa se referă la obiectivele urmărite de stat, în cazul participării la o formă oarecare de cooperare internațională. Neoliberalii accentuează, de regulă, caracterul atomist al statului: el se preocupă de maximizarea propriei utilități, adică de obținerea unor câștiguri absolute. Pe de altă parte, neorealiștii defensivi principalii lor interlocutori în cadrul dezbaterii neo-neo consideră că statul este poziționalist defensiv: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
și absolut, ci doar comparativ cu altele și numai înțelegând exact ceea ce poate oferi fiecare metodă. Este absurd să se reproșeze interviului că nu realizează reprezentativitate eșantionului de persoane alese, după cum este absurd să se impute anchetei, să zicem, caracterul atomist sau rigiditatea instrumentului. De aceea, pentru a spori valoarea unei cercetări, opțiunea logică este aceea de a combina mai multe metode, tehnici și procedee, minimizând astfel riscurile metodologice și maximizând tăria și suplețea datelor. Acest deziderat este din plin prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
înregistreze progrese relative în planul capabilităților, comparativ cu statul (Ibidem, p. 498). Câștiguri absolute versus câștiguri relative Controversa se referă la obiectivele urmărite de stat, în cazul participării la o formă oarecare de cooperare internațională. Neoliberalii accentuează, de regulă, caracterul „atomist” al statului: el se preocupă de maximizarea propriei utilități, adică de obținerea unor câștiguri absolute. Pe de altă parte, neorealiștii defensivi - principalii lor interlocutori în cadrul dezbaterii „neo-neo” - consideră că statul este „poziționalist defensiv”: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de artă și de filosofie. Este greu de răspuns la întrebarea privind influența gândirii lui Platon asupra lui Socrate. Platon este considerat cel mai mare nume al istoriei filosofiei. Această istorie, la greci, este desfășurată în perioada clasică (sofiștii, tragicii, atomiștii, Socrate "micii socratici", Platon, Aristotel) și perioada elenistică (Epicur, stoicii, scepticii). Izvoarele originale atribuite filosofiei grecești sunt constituite de operele conservate ale unor filosofi (Platon, Plotin, Aristotel), la care se adaugă operele unor așa ziși filosofi "minori". Se păstrează fragmente
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
o podoabă exterioară; obiectivul ascuns al acțiunii focalizează ceva cu totul inedit: descoperirea zăcămintelor de uraniu, concretizată în manuscrisele metalelor rare. Subiectul primește dintr-o dată marea dimensiune a epocii. Mecanismul acțiunii dramatice preia elemente din cazul (procesul) unui celebru savant atomist american. Mărturisesc că mi s-au oferit piese teatrale care vizau trecutul, drama istorică tradițională sau drame cu substratul politic al vremii. Pe atunci, o altă alegere însemna abandonarea de bună voie a șansei unei programări. Afișe pe care autorii
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]
-
eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva piese destul de slabe ori a unor reminiscențe astenice din cărțile anterioare. Lucruri observabile cu ochiul liber, admit. Dar, atâta vreme cât nu am folosit o grilă atomistă referindu-mă la amplele calități ale Ștrumfilor, nu le voi răspunde nici acum punctual. Fiindcă discuția se poartă în jurul unui autor alături de care nu se poate merge la pas. Opțiunea pentru un brand sau pentru un altul nu implică arta
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
noastră, au jucat în același timp un rol constructiv, transformând Uniunea Sovietică într-o superputere nucleară. Or, tocmai această realizare este cea care a determinat evoluția ulterioară a evenimentelor din lume" Printre dezvăluirile cărții se numără: modul în care savanții atomiști Oppenheimer, Fermi, Szilard, Fuchs și Pontecorvo au furnizat sau au permis transferul de informații științifice esențiale către URSS; cum a organizat Sudoplatov asasinarea lui Lev Troțki la ordinul direct al lui Stalin; rolul real jucat de soții Alfred și Ethel
"Memoriile unui martor nedorit: un şef sovietic de spioni", una dintre cele mai controversate cărţi de gen () [Corola-journal/Journalistic/69074_a_70399]
-
efracție (adică prin stabilirea unor criterii în afara literaturii) în atenția criticii literare: memorialistica, biografia, autoficțiunea." (pag. 31) Pe o asemenea perioadă, postbelică, dar anterevoluționară, Simona Sora își suspendă răspunderea discutării canonului prin prisma acestei metodologii. Substituția nu s-ar rezuma, atomist, la autori, ci, iată, la genuri ca atare, riscând să devină, ca urmare a unei prea hotărâte desțeleniri, necreditabilă. Ion Ioanid, Ion D. Sîrbu, N. Steinhardt, Oana Orlea, Paul Goma - în enumerarea autoarei - nu pot ține din nefericire, în canon
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
definitiv, nici vreo formă de lustrație editorială provizorie, ci numai - eventual - o deloc măgulitoare suspiciune continuă. Răspunsul e cât se poate de simplu: înainte de a fi atenuat de circumstanțe legale sau de cine știe ce îngăduințe morale, plagiatul este un fapt punctual. Atomist. Discontinuu. Accidental. Discret, în sens algebric, adică având ca bază de definiție o mulțime de elemente independente unul de celălalt. Practic, spre deosebire de criminalistică, plagiatori în serie nu există. Nici eterni recidiviști. La rigoare, bineînțeles. E imposibil să plagiezi chiar totul
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.006 din 23 decembrie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 7 din 6 ianuarie 2016. Articolul 2 Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor - INCDFM București are sediul în orașul Măgurele, Str. Atomiștilor nr. 405A, județul Ilfov. ---------- Art. 2 a fost modificat de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.006 din 23 decembrie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 7 din 6 ianuarie 2016. Articolul 3 Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/116426_a_117755]