74,189 matches
-
că tot ne-am zbătut (și cum ne închesuim și-acum!) să intrăm iar și iar în paginile lui Caragiale. Chiar nu putem trăi fără a-l copia? Nu putem avea fantezia de a nu mai fi... Mitici?" O poveste atrage atenția în mod deosebit. Este vorba despre o călătorie în Egipt, în perioada interbelică. Trei români și un englez trec nepăsători pe lîngă misterele Egiptului (Piramide, Sfinx etc.) și descoperă un neașteptat erotism exotic. Englezul dorește să-i introducă pe
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
au rămas însă uitate extrem de numeroase articole, pe care ne propunem să le scoatem la lumină în volumele următoare ale ediției noastre, dacă împrejurările ne vor fi favorabile." Observație de o deosebită importanță. În ce constă importanța? În faptul că atrage luarea aminte că volumele intitulate Publicistică au în vedere numai articolele care nu au mai făcut obiectul altor culegeri, constituite, evident, în aceeași direcție chiar de Gala Galaction, La țărmul mării (1916), Răboji pe bradul verde (1920), Scrisori către Simforoza
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
și făceam diferite pozne la lecții, iar pe de altă parte, la adunări trebuia să-i judecăm pe cei care făceau aceste lucruri, trebuia să-i denunțăm în mod public. Unii dintre noi deveneau astfel pur și simplu pârâtori și atrăgeam ura tuturor. Majoritatea mințeau și erau fățarnici, se prefăceau că nu știu și nu văd nimic. Toți, însă, trebuia să-i condamnăm pe cei vinovați. Pentru mine aceasta a devenit extrem de evident, deoarece, fiind cel mai bun elev, m-au
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
idei. Aveau încă din timpuri mai vechi legături vaste cu persoane foarte diferite: oameni de știință, scriitori, artiști plastici. Cercul meu de cunoștințe creștea impetuos. Lecturile din Piața Maiakovski, la Maiak 3), cum o numeam, într-adevăr, ca un far, atrăgeau tot ceea ce era mai bun și mai original din ceea ce exista la vremea aceea în țară. Era exact ce-mi și doream de atâta timp. În urmă cu aproape o sută de ani, tinerii noștri citeau pe nerăsuflate broșuri socialiste
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
eu, e necesară pentru un egoism sănătos. M-am depărtat, însă, de întrebarea dumneavoastră care punea în cauză modul meu de a fi martor la ce se întâmplă azi la noi. Trebuie să recunosc, ați fost politicos. Nu mi-ați atras atenția că sunt “sumbru” sau că am viziuni “apocaliptice”. “Sceptic” sună aproape frumos. Chiar și “pronosticuri pesimiste” e o formulă acceptabilă. Alții m-au obișnuit cu alți termeni: “Cassandră”, “bocitoare”, “negativist înrăit”. Apropo de “cassandră”. M-am străduit să mă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
sînt nici pe departe așa de simple cum par la prima vedere. într-o carte tradusă și în românește cu o salutară promptitudine, Marea Paradă. Eseu despre supraviețuirea utopiei socialiste (traducere de Vlad Russo, Editura Humanitas, București, 2002), Jean-François Revel atrage atenția asupra unuia dintre marile paradoxuri ale vremii noastre: în pofida falimentului comunismului ca sistem de organizare politică, foștii adepți ai acestei monstruozități cu efecte tragice pentru milioane de oameni și-au revenit după primele momente de buimăceală și sînt tot
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
din care sînt reproduse. Cu excepția Laudei rebreniene, celelalte sînt nedatate și nelocalizate. În revista 22 (nr. 668, ultimul pe 2002), d-na Gabriela Adameșteanu scrie că Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu s-ar fi cuvenit nominalizat la Premiul Prometheus. Îi atragem d-ne Adameșteanu atenția că e vorba de Premiul "României literare" pentru Cartea Anului. Premiul Prometheus este altceva și a fost decernat cu mai bine de o lună în urmă, fără altă legătură cu revista noastră decît prezența ca membru
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
prozei românești sunt - veți vedea - mai interesante decât orice roman literar din epocă. Acest studiu se poate reciti la infinit, romanele despre care vorbește (cu excepțiile de rigoare, bineînțeles), chiar și cele pe care nu le-am parcurs, ne vor atrage tot mai puțin. Prevăd un efect pervers al acestei cărți: ea va scuti generațiile următoare de balastul lecturii a mii de pagini. Intrat imediat în bibliografia obligatorie, această neconvențională istorie literară va înlocui o bibliotecă întreagă; dincolo de ea se vor
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
o istorie a literaturilor. Cu precizarea că am avut în vedere exclusiv opere literare. Fie-mi permis să încerc să-mi privesc lista proprie ca pe una care mă caracterizează. Și să notez caracteristicile preferințelor mele. Primul lucru care-mi atrage atenția (și la care, cînd am alcătuit lista, m-am gîndit doar în treacăt) este absența cărților românești. Pentru un om care și-a consacrat viața literaturii române, iată ceva greu de înțeles. Explicația ar putea consta în faptul că
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
datele până la stadiul actual al identificărilor, al cunoștințelor referitoare la biografie, relația dintre realitate și ficțiune, întâlnirea cu destinul pe care scriitorul l-a provocat spectaculos. A reușit să-i fie atribuit titlul de "rege neîncoronat al boemei artistice românești". Atrage luarea aminte, totodată, asupra arbitrariului care s-ar instala dacă s-ar insista pe presupunerea că Dimitrie Stelaru ar fi ținut să dea textului său De doi bani planeta sau Zeii prind șoareci, cronologia exactă și amănunțită a propriei sale
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
s-ar instala dacă s-ar insista pe presupunerea că Dimitrie Stelaru ar fi ținut să dea textului său De doi bani planeta sau Zeii prind șoareci, cronologia exactă și amănunțită a propriei sale existențe, amănuntul biografic, în stare să atragă după sine judecăți unilaterale, substituite riscului interpretativ în pagina de literatură. Atât Victor Corcheș, cât și Nicolae Rotund, autorul prefeței, insistă ca în lectură, cititorul să evite ispita de a identifica lumea imaginară a lui Dimitrie Stelaru în realitatea imediată
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
și abrupt, între sacadare, fluență, reținere și elan. De aceea, atât comentariul critic, la stadiul analitic al celor două texte, fie că se numesc "prefață", fie "studiu introductiv" se simte plutind în aer ideea că Dimitrie Stelaru este "un poet atras de roman", atras de substanța epică, dirijat de intuiție mai curând decât de construcțiile teoretice. Oricum, stilul concentrat, iluminat de metafore, este semnalat a uni luciditatea observației cu fantezia poetică într-un ansamblu în care nimic nu este neutru. Ceea ce
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
sacadare, fluență, reținere și elan. De aceea, atât comentariul critic, la stadiul analitic al celor două texte, fie că se numesc "prefață", fie "studiu introductiv" se simte plutind în aer ideea că Dimitrie Stelaru este "un poet atras de roman", atras de substanța epică, dirijat de intuiție mai curând decât de construcțiile teoretice. Oricum, stilul concentrat, iluminat de metafore, este semnalat a uni luciditatea observației cu fantezia poetică într-un ansamblu în care nimic nu este neutru. Ceea ce m-a frapat
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
Pentru Beethoven, Toma Popovici supune echilibrul unei filtrări subtile a nuanțelor, asemenea unei lecturări menite să-i descopere perindarea imagistică a semnificațiilor narațiunii. Literatura sonatelor beethoveniene este extrem de generoasă în această privință, permițând abordări diverse și interesante, ceea ce ne-a atras atenția asupra maturității atinse în prezent de către tânărul interpret, la cotele unui profesionalism deja constatat, fără ostentație însă. Surprinzătoare, atitudinea adoptată în muzica chopiniană pare să refuze sentimentalismul și comunicarea lirică, patosul și, în esență, romantismul atât de clar exaltat
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
nu poate fi altfel decât este. în același timp, această filosofie centrată pe limbă, prin accentul pe care în mod necesar îl pune pe jocul aparențelor "frumoase" ale lucrurilor, prin sofisticatul sistem de proceduri și tehnici retorice pe care-l atrage după sine, dezvăluie o altă contribuție nietzschenă majoră: anume, estetismul lui întemeiat ontologic, ideea că întrebarea fundamentală asupra existenței - inclusiv existența omenească - este dacă ea e justificată sau nu din punct de vedere estetic. Mai precis, cum zice el însuși
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
Nietzsche, acesta presupunea o întreprindere foarte serioasă și periculoasă, era - cum ar veni - o chestiune de viață și de moarte, ceea ce a conferit în cele din urmă filosofării sale aura înspăimântătoare a lui vivere periculosamente: "Spre deosebire de Schopenhauer, Nietzsche a fost atras puternic de natura dionisiacă; el a căutat să pășească chiar deasupra abisului pentru că a întrevăzut acolo taine încă și mai ispititoare și pentru că s-a considerat insensibil la amețeală." (p. 50) Văzută în această lumină, alegerea lui Nietzsche de a
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
drept o mască prin intermediul căreia el căuta să obțină ceea ce Unamuno va numi mai mai târziu la seguridad de la consciencia: o minimală protecție existentială împotriva acelei devastatoare "disperări negre" pe care faptul de a privi abisul drept în față o atrage numaidecât după sine. Cum spune Safranski, "el alesese filologia ca un mijloc de disciplinare în fața tentației stârnite de enormele orizonturi ale percepției și pasiunilor artistice. "Mâna orbecâindă a instinctului", evident, nu-l mânase spre marea largă, ci în schimb i-
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
numiți Mușatescu? - Absolut nimic. Tot așa cum nea Tudorică Mușatescu își făcea iluzii că suntem neam de Mușatini, la fel și-a închipuit lumea că-s urmașul direct, în materie de dramaturgie al titanicului meu unchi. Ei, bine, teatrul m-a atras totdeauna numai ca spectator, și nicidecum în calitate de producător. Visul meu, de-o viață, era s-ajung un poet de dimensiuni cosmice. N-a fost să fie! Când am fost tentat să devin prozator de psihologie abisală, lectorii au râs în
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
întîrziat epigon al semănătorismului", "antimodernist", "emul sadovenian". Se apără, copilărește, cu scutul teoriilor lui O. Spengler pe care le deformează involuntar în propriile-i oglinzi de circ, purtate demonstrativ prin labirintul "orașului cosmopolit" cu oameni dezrădăcinați pe care metropola "îi atrage și îi suge". Aflat la un pas de expresionism, Cezar Petrescu nu posedă aparatul aperceptiv necesar potențării expresivității și ratează ieșirea din îngustul cerc obsesional al diferitelor medii, tratate mai degrabă în manieră sociologică. Dar tocmai aici se înregistrează un
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
și evident că o continuă -, acest fapt s-a petrecut "din mers", sub imperiul unor necesități ale unei istorii ostile, căci inițial d-sa a produs, sub zodia unei "seninătăți imperturbabile", prin contrast, pagini de proză și s-a arătat atrasă în chip deosebit de teatru. Critica și comentariul cultural, cărora li s-a dedicat pînă la atingerea unei cote revelatoare la extrem, au apărut ca o replică la anomaliile unei epoci teribile, care, în pofida tuturor tribulațiilor ce i le-a hărăzit
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
ar fi. Evident că "stăpînul" fiind azi cel care e, asistăm la o caricatură a caricaturii". Nu încape îndoială că era comunistă asigură cel mai mare număr de "lingăi", le acordă acestora maxima extensie a gamei de manifestare. Abisul istoric atrage abisul lăuntric al colaboraționiștilor. La chemarea "vocii stăpînului" ideologic, aceștia sar cu promptitudine la gîtul scriitorilor ce nu acceptă înregimentarea: Reîncepe campania de presă împotriva noastră. În Săptămîna, Eugen Barbu cu "Mămica Lovinescu" și alte găselnițe de Ferentari. Îl atacă
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
fac la modul serios "o prostioară", ei o imită , ceea ce e cu totul altceva. Filmul exploatează, direct și indirect, ceea ce un personaj - patronul unui lugubru bar de noapte pentru vampiri și vampirițe, zis The Crypt - teoretizează lucid: "Clienții mei sînt atrași de partea întunecată"... "Clienții" sînt spectatorii, atrași de figura întunecată a lui Vlad Țepeș (devenit aici Vlad Dracula), racolat de vampiri într-un moment de slăbiciune, și răzbunîndu-și, peste veacuri, condiția... Drept care asistăm la dueluri repetate între Bine și Rău
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
o imită , ceea ce e cu totul altceva. Filmul exploatează, direct și indirect, ceea ce un personaj - patronul unui lugubru bar de noapte pentru vampiri și vampirițe, zis The Crypt - teoretizează lucid: "Clienții mei sînt atrași de partea întunecată"... "Clienții" sînt spectatorii, atrași de figura întunecată a lui Vlad Țepeș (devenit aici Vlad Dracula), racolat de vampiri într-un moment de slăbiciune, și răzbunîndu-și, peste veacuri, condiția... Drept care asistăm la dueluri repetate între Bine și Rău. Binele (Țepeș, vampirul benefic) e jucat de
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
îi dăruise o pereche de mănuși de iarnă, elvețiene, o frumusețe, pe un bilet alăturat scriind Iubitului meu etern. Eternitate care nu durase decât o săptămână, până după revelion când individul o părăsise. Cusurul de bază al Mariei era că atrăgea ca un magnet neșansele. Mă întreb ce ghinion aveam să-i aduc eu dacă între noi s-ar fi stabilit o legătură mai trainică. Ea căzuse în mrejele tipului cu mănușile, înainte de apariția lui Andrei, când el, un băiat frumos
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
parte și au început să iasă de acolo tot felul de minunății, scule, obiecte mirobolante pe care doamna le mînuia ca un prestidigitator. Lucra, însă, pe o zonă restrînsă. După ce m-a lăudat pentru anumite spații fără praf, mi-a atras atenția că în canapea sînt mii de acarieni (ceva periculos pentru sănătate), mult praf și că numai Robotul K poate face curățenie impecabilă. Un fel de "50 de magazine într-unul singur" care m-ar putea scăpa pe vecie de
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]