50,818 matches
-
încă o dată, prozaismul dezolant al gândirii marxist-leniniste, incompatibilitatea sa structurală, iremediabilă cu tot ce iese din raza producției de bunuri materiale. Ideologii partidului comunist pleacă de la premisa, falsă, că există o similitudine între producția de bunuri materiale și creația literară, atribuindu-le scriitorilor ,sarcini", dându-le ,indicații", obligându-i să-și ,planifice" activitatea. (În mod curios, societatea de consum din Occident va ajunge să practice, din alte motive, aceeași confuzie de planuri, promovând o literatură comercială standardizată, planificată și supusă principiilor
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
lanț de munți, vârfurile căruia vor licări scăldate în splendoare peste vremuri, peste hotare" (p. 19). Un naționalism basarabean de acest fel există și astăzi: e prea puțin să-l numim regionalism agresiv, cum ar fi mai corect. N. Costenco atribuia provinciilor românești conștiințe naționale separate: ,Provinciile alipite au caractere specifice și distincte. Au conștiințe naționale proprii, exclusiviste" (p. 18). Iată gândirea politică cea mai periculoasă pentru ,națiunea" basarabeană, a cărei logică duce spre un izolaționism euforic, adică o enclavizare, o
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
locul de muncă, lucrătorii necesari, se pun în circulație broșuri cu instrucțiuni de utilizare a noii metode de creație, se întocmesc planuri de producție (care trebuie, bineînțeles, depășite), se organizează schimburi de experiență și ședințe de analiză a muncii, se atribuie premii fruntașilor în întrecerea socialistă (căci competiția din spațiul creației literare aceasta devine, o întrecere socialistă, arbitrată de partid), sunt sancționate exemplar, prin admonestări publice sau concedieri, abaterile de la disciplina muncii. În stilul autoritarist și lipsit de priză la realitatea
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
devenite componente ale alcătuirii și dinamismului operei. Unei astfel de neașteptate detașări ale d-lui Gheran de propriul d-sale discurs mulat în maniera cea mai caracterizantă pe concretul mixt, estetic și moralist (etic) al fenomenului literar i se pot atribui unele aprecieri - cum să zicem? - lejere, prea lejere: "D. R. Popescu - poate cel mai apropiat scriitor - prin destin, de Liviu Rebreanu". Ca și: "Mircea Micu e cel mai indicat să scrie o carte de amintiri despre Casa Scriitorilor". Mai mult
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
clișeului cu "homo duplex", pe urmele lui Șerban Cioculescu, riscă, și ea, să ne împingă mult în urmă spre un romantism remaniat sau un post-baudelairianism demodat. Din această pricină, a persistenței dualității în înțelegerea universului interior, lui Arghezi i se atribuie o modernitate primară, de imediată derivație din romantism. Dar Arghezi poate fi conectat, cu mari câștiguri de adecvare și interpretare, la o altă modernitate decât aceea, mult prea restrânsă, care i-a fost recunoscută până acum: o modernitate nu doar
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
vorba (cum spuneam) de eul multiplu (de derivație bergsoniană și impresionistă, teoretizat pentru proza sa de Virginia Woolf), care deschide cu totul alte perspective de interpretare - tot în sfera modernității, dar o modernitate diferită de aceea care i-a fost atribuită sau recunoscută lui Arghezi până acum. A doua idee critică, menită să schimbe puțin perspectiva, vine din altă parte, din atitudinea poetului imprimată în propriul limbaj. Poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
comunicării și solidarizării intelectuale", dorind chiar "ieșirea din izolare" -- dar... prin corespondență! Scrisori "interesante, semnificative"... Tot astfel îi era și actul critic, judecata de valoare - care, după cum știm, nu o dată i-a creat dificultăți în lumea literară. Adrian Marino îți atribuia - pe bună dreptate - "bună credință", sinceritate și "fermitate de caracter" - acceptînd "de pręter le flanc aux rieurs" (id., p. 11). Criticul știa să rămînă "el însuși în orice împrejurare": convins că vorbește "în numele unor evidențe obiective" și detestînd "sentimentalismul", Adrian
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
cei mai mulți s-au format. între ei, Jacques Callot, lorenezul care va poposi la curtea florentina pentru un deceniu și își va lăsa definitiv amprenta cu scenele lui populate de personaje minuscule și nervoase, asemenea scenei de bătălie din expoziție, convingător atribuită de curatori maestrului. Sau Alfonso Parigi, fiul lui Giulio, cu un desen cu valoare documentara, ilustrînd una din întîlnirile Academiei della Crusca. Sau Stefano della Bella, probabil cel mai cunoscut artist florentin al secolului, singurul căruia formația europeană (călătorește la
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
europeană (călătorește la Paris, Amsterdam, Romă) îi asigură și notorietate europeană. Este interesantă confruntarea între studiul de călăreț turc, tipic pentru Stefano prin subiect și prin linia transparență, cu duct delicat și nervos, si desenul cu aceeași temă din expoziție, atribuit de curatori bunului său prieten Baccio del Bianco; dar compania selecta în care se află revelează faptul că desenul nu aparține lui Baccio, ci unuia dintre colaboratorii săi apropiați. Un alt desen însă, în care artistul se reprezintă pe șine
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
săi irakieni. Astea sînt riscurile dublei cetățenii - nu poți mulțumi pe toată lumea. A apărut și scenariul că autoritățile n-au făcut nimic și că Băsescu s-a trezit cu pleașca unui succes nemeritat. La televizor și la radio și-au atribuit merite pentru eliberarea ziariștilor lideri ai comunității arabe, Allah, prin vocea inspirată a unui jurnalist autohton, Traian Băsescu, cel care a mulțumit tuturor, și chiar Dragoș Șeuleanu, președintele radioului public. Nu-l bănuiesc pe marinarul prezidențial de vreo șmecherie, cînd
Brelanul lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11687_a_13012]
-
încerca să-mi demonstreze că aș avea în subconștient resentimente fașă de etnia romă, deoarece "pe față" am o atitudine căreia nu i se poate obiecta decît "o ironie subsidiară". I-am răspuns doamnei, politicos, că e posibil să-mi atribuie resentimente pe care ea le are. Altcineva mi-a telefonat să-mi spună că îmi bat joc de doctrinele de stînga și de reprezentanții lor, ceea ce consideră impardonabil. Scrisesem atunci un articol în care mă întrebam cum a devenit PDSR
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
de către cîteva nume, la rîndul lor importante, într-un număr mai vechi din Caiete critice, înțesat de hiperbole închinate fostului director al Editurii Cartea Românească. De ce să nu ne mulțumim cu recunoașterea unor merite reale ale sale și să-i atribuim altele, fanteziste? Căci adevărul este acesta, rezumat de dl Geacăr: "Om al vremii sale, un democrat Marin Preda n-ar fi avut cum să fie". Deoarece: "Tributul plătit regimului se simte". Se simte perpetuu cu toate adaptările, sinuozitățile, parțialele, doar
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
într-o primă versiune: Pilotul de pe Dunăre) sunt evocate Porțile de Fier, râul Cerna, orașele Giurgiu și Galați, brațul Chilia, descrise după ghiduri și anuare pe care Hobana le identifică scrupulos. Ne mai semnalează că Jules Verne încurcă uneori onomastica atribuind unor unguri nume pur românești: Dragoș, Miclescu. Cum l-au receptat românii pe Jules Verne, de-a lungul timpului, este a doua temă a cercetării întreprinse de Ion Hobana. Prima menționare într-o publicație românească pare să fie aceea din
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
marcă orală suplimentară poate apărea în plan fonetic, prin eliziune: "Ș-atunci de unde măi nene simetrie? Plus d-asta eu sunt de părere că frumusețea reală este de fapt un cumul de mici imperfecțiuni" (hanuancutei.com). Probabil că unii vorbitori atribuie caracterul familiar al locuțiunii doar elementului asta, pe care îl elimină substituindu-l prin aceasta; rezultatul este un pedantism semicult, și mai puțin recomandabil: În plus de aceasta, cred că organizațiile proprietarilor vor trebui să aibă în vedere și alte
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
înțeleasă fără cunoașterea celui ce o poruncește. Ioan Buduca, întrebându-se cine te învață calea discernământului? Tradiția? Istoria? Toate la un loc? Dan Stanca, despre interedicția luării Numelui Domnului în deșert, ca să fii ferit de ispita relativizării, să nu-i atribui Domnului mesaje mediocre, să nu crezi că Numele Său poate fi oricând invocat. Adrian Popescu scrie, în amintirea părinților săi preaiubiți, subliniind calitățile lor morale exemplare de-a lungul unei vieți pline de încercări și pericole din vremea comunismului, cum
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
știm sau nu, posibil sau mai puțin posibil, omul, același și mereu altul de mii și mii de ani, nu banul lui, rămâne măsura tuturor lucrurilor. O astfel de percepție a realului chiar și prezent, dacă nu i s-ar atribui, cum este cunoscut, presocraticului Protagoras, am putea-o considera de-a dreptul donquijotescă. Emoționantă și rizibilă în același timp. O carte precum aceea dedicată de doamna Mariana Băluță-Skultéty* primei poezii elegiace grecești (și europene totodată) are darul de a te
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
pace, i-am răspuns, căci nu contează aici adevărul. Dacă s-a lipit de mine această imagine, cu ea o să mor”. Așadar Gabriel Dimisianu nu-și recunoaște calitățile - căci, totuși, despre o sumă de calități este vorba! - ce i se atribuie în mod curent, inclusiv prin modestul aport al subsemnatului. Care să fie „adevărul”? Să ne închipuim că ar rezulta din întoarcerea pe dos a însușirilor enumerate și să ne... îngrozim! L-am putea socoti pe confratele nostru lipsit de echilibru
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
România. * Revista ALTFEL (nr. 53, martie) o evocă pe Pearl Buck (1892-1973), una din puținele scriitoare care au primit Nobelul. Uitată astăzi, Pearl Buck s-a bucurat de oarece succes în anii ^30 ai secolului trecut (Nobelul i-a fost atribuit în 1938), mai ales pentru romanele a căror acțiune se petrece în China, țară unde americanca (născută în Virginia de Vest) și-a petrecut tinerețea. Cînd te gîndești că Nadine Gordimer, și ea cu Nobel, a fost sudafricancă, îți vine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
Ci a fost - cum e întotdeauna această întîmplare naturală, reiterată mereu - unică și miraculoasă. Fiecare părinte leagă nașterea copilului său de întîmplări miraculoase, de neîmpărtășit și greu de înțeles pentru altcineva, deși pricepe foarte bine că el e cel care atribuie venirii pe lume a propriei progenituri un caracter unic. Nașterea Ceciliei a fost o întîmplare muzicală. Poate că am auzit atunci sau mi-am amintit vorbe, imagini, flori, fructe, animale sau păsări, rîuri și oceane. Nu am făcut însă altceva
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
cereri sunt de un cinism fără margini, insultătoare și pentru români și pentru evrei. Nici nu știu dacă mai e cazul să reamintesc cum se bătea CVT cu pumnii în piept, pînă nu demult, în calitatea pe care și-o atribuise el singur, de tribun al românilor. Și cum se lăuda și se laudă cu succesul lui la electorat. Cerșetoria politică la care se pretează el trădează dispreț total față de alegătorul din România. Dar și o atitudine extremistă față de resursele democrației
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
această forță pentru ca să nu întețiți antisemitismul în lumea occidentală”. Adică, din punctul de vedere al lui CVT, evreii ori sunt proști ori fac pe proștii asupra puterii pe care o au în lume. Putere pe care, nota bene, le-o atribuie antisemiții cei mai înverșunați, ca justificare pentru acțiunile lor antievreiești. Dacă asta înseamnă o atitudine fundamental filosemită, înseamnă că antisemiții, în logica lui CVTudor sunt cei care au dreptate acuzîndu-i pe evrei de tendințe de hegemonie mondială. Cu deosebirea că
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
imaginează în cartea a III-a o discuție despre forma constituțională pe care să o adopte perșii după moartea regelui Cambise, termenul pe care-l utilitează pentru desemnarea constituției democratice este isonomia. În celebrul discurs epitafic pe care Tucidide îl atribuie lui Pericles sistemul politic atenian este elogiat în primul rând pentru faptul că toată lumea se supune în chip nediferențiat legilor; nesocotirea normelor instituite de cetate conduce la distrugerea statului, îi va explica Socrate elevului său Criton; de altminteri atât de
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
trezit exclus fără nici o ezitare de la onoruri, pentru că s-a declarat în dezacord cu direcția ideologică oficială. În combaterea lui se foloseau clișee de descalificare din jargonul luptei de clasă. Sartre era desemnat „discipolul nazist al lui Heidegger”, i se atribuiau păreri simpliste și puerile pe care nu le emisese vreodată. În perioada discreditării memoriei lui Nizan, un prieten din tinerețe al scriitorului, învinuit de dezertare, șeful secției de agitație din Comitetul Central era Roger Garaudy, un pretins erudit, care mai
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
a culturii printre curente, mișcări, maniere... Până atunci, însă, spre a nu abuza și eu de spațiul dumneavoastră, mai ales că nici nu am rubrică la revistă (!), voi face câteva precizări necesare. La mârlănia (alo, nea!...) pe care mi-o atribuie m-am referit. Rămâne cum am vorbit! Verbul a face - facere (cu toate conotațiile facerii sau a face istorie, a face cultură, a face artă, ba chiar a face critică de artă etc.) nu e identic egal (cum pervers l-
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
ce face și mai evidentă, printre însăilături, ironia răutăcioasă. Dacă și la subsolul nostru “obscur”, ca și la nivelul înalt și strălucitor al domnului Șușară, sic se traduce la fel, răspund: exact așa! Toate calificativele injurioase pe care mi le atribuie le trec în seama mirării ca o repulsie pe care i-am provocat-o criticului când mi-am arogat dreptul de a vorbi și eu sau tocmai eu. Limitat cum sunt, accept că așa este polemica și, mai ales, unui
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]