323 matches
-
Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice genitivului: în jurul său, asupra sa etc., în juru-și; • când intră într-o relație sintactică atributivă cu un substantiv, direct: „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (M. Eminescu, I, p. 71), „Cerul stelele-și arată, solii dulci ai lungii liniști.” (Ibidem, p. 103) sau indirect: „Deasupră-mi teiul sfânt/Să-și scuture creanga.” (Ibidem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urmează a fi dat ca răspuns și care este nedeterminat. Propoziția pe care o introduce pronumele relativ-interogativ delimitează sau direcționează perspectiva semantică în care se înscrie conținutul semantic al pronumelui: M-a întrebat cine a trădat. ștrădătoruț Când introduce propoziții atributive, pronumele relativ conține numai sensul particular, preluat de la substantivul pe care îl reia anaforic: „Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi/ Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi.” (M. Eminescu, I, p. 137) șbarzi ® careț. MORFOLOGIA PRONUMELUI
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar morfem al conjunctivului în enunțuri în care verbul la conjunctiv: - este predicat în propoziții independente sau care nu ocupă poziția termenului subordonat: Să plecăm imediat de aici! Să plecăm unde vor fi mai puțini ticăloși. - este predicat în propoziții atributive, păstrându-și conținutul său semantic modal: Caut un loc în care să nu ajungă nici un ticălos. În afara acestor categorii de enunțuri, conjuncția să îndeplinește concomitent un dublu rol: (a) morfem de conjunctiv, în sistemul morfologic și (b) element de relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Caragiale), termenul lexical (din) uliță înlocuiește realizarea concretă (din curte) a aceleiași funcții de circumstanțial spațial. În fraza „M-am legat totdeauna de locul unde am întârziat, mai bine zis de unde n-am plecat imediat ce-am sosit.” (O. Paler), atributiva de unde n-am plecat împreună cu circumstanțiala de timp imediat ce-am sosit reprezintă o altă realizare concretă, sinonimă d.p.d.v. al sensului global, a atributivei unde am întârziat. Această a doua situație caracterizează și realizarea funcțiilor sintactice prin doi sau mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unde am întârziat, mai bine zis de unde n-am plecat imediat ce-am sosit.” (O. Paler), atributiva de unde n-am plecat împreună cu circumstanțiala de timp imediat ce-am sosit reprezintă o altă realizare concretă, sinonimă d.p.d.v. al sensului global, a atributivei unde am întârziat. Această a doua situație caracterizează și realizarea funcțiilor sintactice prin doi sau mai mulți termeni dezvoltând între ei relații de coordonare disjunctivă sau opozitivă. Realizarea funcțiilor sintactice prin constituenți multipli reprezintă multiplicarea planului semantic al funcției, asigurată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este prietenul meu., dacă subiectul vorbitor reliefează prin intonație pronumele acesta , termenul acesta este nume predicativ: Acesta este prietenul meu., cu toate că se situează pe locul subiectului, din enunțuri cu topică obiectivă. Pauza distinge relația de apoziție de relația de dependență atributivă. În enunțul Vecinul Ionescu este inginer., termenul Ionescu funcționează ca atribut, în timp ce, într-un enunț precum Vecinul, Ionescu, este inginer., același termen este subiect, în relație de apoziție cu substantivul vecinul. Pauza este o caracteristică definitorie, în complementaritate cu topica
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și a identității de complement de comparație: El vorbește ca tata., în opoziție cu identitatea de complement predicativ a substantivului nearticulat: El vorbește ca tată. În legătură cu acțiunea principiului acordului, articolul posesiv-genitival marchează regentul într-o relație de dependență de tip atributiv. În enunțul Acestea au fost principalele condiții de apariție a vieții pe pământ., forma de feminin singular a articolului genitival este impusă de regentul apariția. În enunțul Condițiile de viață ale oamenilor sunt tot mai grele., articolul ale marchează calitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în frază funcționează ca subiect al verbului-predicat a vorbit. Identitatea funcțional-sintactică a propoziției pe care o introduc este marcată numai de unele pronume (adjective) relative și numai în stil direct. Pronumele relative care și ce sunt mărci ale unor propoziții atributive: „Crezi tu că râul curge, că unda Care ne scaldă-i pururea nouă?” (Șt.Aug. Doinaș) Pronumele relativ compus cel ce marchează identitatea funcțională a propozițiilor introduse, în funcție de cazul la care se situează: • genitiv: atributivă: „Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce sunt mărci ale unor propoziții atributive: „Crezi tu că râul curge, că unda Care ne scaldă-i pururea nouă?” (Șt.Aug. Doinaș) Pronumele relativ compus cel ce marchează identitatea funcțională a propozițiilor introduse, în funcție de cazul la care se situează: • genitiv: atributivă: „Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut.” (L. Blaga) • dativ: completivă indirectă: „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În enunțul „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul unde introduce o circumstanțială de spațialitate în structura căreia realizează funcția de circumstanțial spațial. În stil direct, când relația de dependență nu este de tip atributiv, adverbele relative devin mărci distinctive ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea funcțional-sintactică a propoziției este determinată de planul semantic al adverbului: • încotro, unde - circumstanțial de spațialitate: „Atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scoate.” (I. Creangă) • construcții gerunziale absolute: „Din când în când învăluirile de vânt de deasupra satului păreau că se alină și-atunci se auzea sunând cu zvon mare, sus, sub nouri, pădurea de brazi.” (M. Sadoveanu) • sintagme conținând o determinare atributivă, esențială pentru desfășurarea planului semantic al relației de interdependență: „- Ce vrea să zică, domnule profesor, lirismul apei?” (G. Călinescu), „El ne spune că certitudinea sensibilă n-ar fi certitudine.” (C. Noica), „Orice om pe care l-am iubit și nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scris, Încet gândită, gingașă cumpănită.” (T. Arghezi, 35) - acuzativ; când propoziția realizează funcția de complement direct: „Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis ...” (O. Paler, Viața ..., 13) Când propoziția este o atributivă, poziția cazuală a pronumelui relativ este determinată de raportul semantic dintre termenul regent și pronume. Dacă pronumele reia termenul regent, el stă în cazul nominativ: „...Poezia e un miracol care ne scoate din efemer și ne face să ne simțim
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o fată.” (L. Blaga, 315) Identitatea specifică de circumstanțială modală este fixată prin topică și prin natura regentului: circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive, infinitive, adverbe): a, asemenea (asemeni), ca (și), după, fără (de) etc., prin celelalte conjuncții (locuțiuni conjuncționale): fără (ca) să, după cum, pronumele relative câte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din ce în ce mai largi și tot mai domol și tot mai largi”. (I.L.Caragiale, IV, 369), b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv (exprimând noțiuni temporale: zi, noapte, clipă etc.) precedat de prepoziția pe sau cu și o determinare atributivă (care semnifică, de obicei, trecerea): „Enigmele care ne confruntă în cazul dumitale se înmulțesc pe zi ce trece.” (M.Eliade, 542), „Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.” (M. Eminescu, I,160) c. propozițional (circumstanțiala de progresie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
putință.” (M. Eminescu, I., 53) b. analitic: „Caut, nu știu ce caut. Caut o oră mare rămasă în mine fără făptură.” (L. Blaga, 135) c. complex: Între aceștia este și un măr rămas cum îl știi, n-a mai crescut. d. propozițional (atributiva de calificare): „Mă dezbrac de trup Ca de-o haină pe care o lași în drum.” (L. Blaga, 81) „Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regizor a cărui existență n-o putem explica?” (M. Eminescu, P.L., 65) e. multiplu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Zamfirescu, 257) Identificarea se întemeiază pe sfera semantică a termenului regent, pe conținutul semantic (lexical sau gramatical) al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează funcția de atribut, pe convergența semantică a ambilor termeni înscriși în relația de dependență atributivă. Procesul implică interferența cea mai directă a nivelului lexical în dezvoltarea nivelului sintactic prin impunerea funcțiilor sintactice ca mijloace de introducere în enunț a unor componente semantic-lexicale. Această interferență a nivelului lexical determină dezvoltarea mai multor perspective semantice în desfășurarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical determină dezvoltarea mai multor perspective semantice în desfășurarea procesului de identificare și care depind în măsură însemnată de modul în care participă conținutul lexical al celor doi termeni (regent și determinant) la constituirea planului semantic al relației de dependență atributivă. Când rolul preponderent în dezvoltarea planului semantic îl are termenul regent, procesul de identificare se realizează din perspectiva posesiei (apartenenței), cu mai multe diferențieri, de natură lexicală: „Deasupra casei tale ies / Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu, I, 186) • posesia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în acea seară zaifetul trebuia să se spargă devreme...” (M. Caragiale, 86), „... Le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe-atunci, după război.” (M. Eliade, Dionis, 486) Convergența planului semantic al ambilor termeni ai sintagmei atributive determină dezvoltarea altor perspective în desfășurarea procesului de identificare: • a raportului parte-întreg (atributul partitiv): „Nu credea, dar era desigur legat de unii dintre ei.” (M. Preda, Viața, 218) „Nimic din ale tale nu te mărginește / nici chiar frumusețea ta.” (L.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Sadoveanu, X, 188), „Statuia zveltă și-nsemnând, se pare, Iubire, tinerețe sau credință, Subt frunza toamnei cenușii dispare.” (T. Arghezi, 8) d. complex: „Cine i-ar fi putut contesta dreptul de a rămâne așa cum a fost toată viața?” e. propozițional (atributiva de identificare): „Somnul e umbra pe care viitorul nostru mormânt peste noi o aruncă în spațiul mut.” (L. Blaga, 331) f. multiplu: „Între timp trăiam din mila unuia și altuia.” (M. Eliade, 412), „Nu cele ce scriu poeții sunt poezie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cumpere hârtie de scris la mașină, el a luat un fel de hârtie de ziar. b. dezvoltat: „Pentru puțină mâncare și câte oleacă de pască de cea de trei ocă la para slujea toată casa.” (I. Creangă, 53) c. propozițional (atributiva de clasificare): A cumpărat covrigi de cei ce se vând câte patru la mie. d. multiplu: „Modul infinitiv este forma nominală a verbului, definind semnificația lui ca proces de acțiune, de devenire, de stare, fără s-o actualizeze în raport cu categoriile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu văzuse niciodată camionul trecând, fiindcă, terorizat de urmărirea lui, se ascundea în casă.” (G. Călinescu, C.O., 26) • forme verbal-nominale (infinitiv): A eșuat din nou în încercarea de a-l face să-și apere ființa cea adevărată. b. propozițional (atributiva de complinire): „Nu trebuie să le imputăm ignorarea a ceea ce nu există pentru ei.” (G. Călinescu, U.P., 277) c. multiplu: „Alteori, dimpotrivă, am impresia că gara a fost părăsită nu mult înainte de venirea mea și a Eleonorei...” (O. Paler
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de obicei semănând cu vântul, era acum mort.” (O.Paler, Galilei, 137), „Se făcea apel la studențime, chemați să asigure munca în întreprinderi.” (E. Barbu, 162) b. dezvoltat: „Rudele, cu capetele descoperite, ascultau glasul preotului.” (E. Barbu, 109) c. propozițional (atributiva descriptivă): „Ziarele de a doua zi publicau discursul șefului guvernului, care era plin de amenințări.” (E. Barbu, 162), „Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui.” (M.Eminescu, P.L., 97
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alături răspunsul pe alt glas.” (E.Barbu, 109), „Era duminică și lumea, câtă fusese și câtă nu fusese la biserică, năvălise în crâșmă.” (C. Hogaș, 41) Marcarea identității specifice a atributuluitc "Marcarea identit\]ii specifice a atributului" Relația de dependență atributivă se manifestă în planul expresiei prin flexiune, elemente de relație și articol. Flexiunea Flexiunea se subordonează fie principiului acordului, fie principiului recțiunii, în funcție de unitățile lexico-gramaticale prin care se realizează atributul. Acordul orientează flexiunea când atributul se realizează prin adjectiv calificativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vină Și despre nebunia de-a fi trist, Am să vă povestesc, cât mai exist, Și ochii mei atârnă de lumină.” (A. Păunescu, Manifest, 169), „Nimic din zbuciumul de altădată Nu mai frământă azi «bătrânul munte».” (M. Codreanu, 43) Atributiva se introduce în frază prin: • conjuncții: că, ca... să, de, dacă și locuțiuni conjuncționale (de parcă, ca și cum): „N-a apucat să răsufle bine că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus foc.” (L.Rebreanu, 464), „Aglaia îl
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
măsura loturile.” (E. Barbu, Groapa, 13), „E o noapte de parcă umblă sfinții pe cer.” (G.Bogza, 192) • pronume (adjective) relative, precedate sau nu de prepoziții; forma cazuală a pronumelui relativ și prezența prepoziției depind de - funcția sintactică a pronumelui în interiorul atributivei: „Mă simt legat de vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini.” (N. Labiș, 39), „Mi-e silă să mă cert cu oameni pe care nu-i stimez.” (G.M. Zamfirescu, 319), „Și mă leagă în această
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]