330 matches
-
a moțăit, a luat-o somnu, cum să zâce. Ș-a venit pă scorbură-n jos. Acolo a stat trei zâle și trei nopț’/ și trei d-albe dimineț’/ cât a stat ea în scorbur-acolo”. Timpul desăvârșit al treimii este augmentat de eliberarea în ziua de duminică, când fiul de împărat o descoperă în scorbură și își începe el însuși inițierea. Episodul are o încărcătură sepulcrală, de întoarcere în mormântul crisalidă prin fibra lemnoasă. Sicriele arhaice erau confecționate din trunchiuri de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cântecul de Lioară, în care recluziunea dezvăluie „instituția” feminină a șezătorii, revelează un plâns asociat torsului. „Șed în șir și joc/ Și fetele torc./ Numai fica me/ Firu-și firuie/ Sta și lăcrima” (Valea-de-Jos - Bihor). Opoziția neofit - grupul fetelor integrate social augmentează drama inițiatică, în care forțele născătoare de lumi se conjugă cu energiile fecunde ale viitoarei mirese, printr-o montare antifonică a jelirii cu muzica. Cuvintele fetei au ca receptor potopul însuși, a cărui matcă este localizată în geografia românească: „- Nistre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dă aur”. Puterile dobândite în timpul șederii în sacru îi permit acesteia să dispară din fața atacatorilor, când scenariul inițiatic o poartă din nou în planul infernal. Doi copii de aur naște și fecioara închisă în grota silvestră, această dublă izolare fiind augmentată de tabuul vorbirii în basmul Mama zidită de vie. Florea, fecioara moartă și-ngropată în cimitir, apoi metamorfozată în floare minunată, zămislește și ea prunci cu părul de aur, dar locul lor natal este tărâmul zmeului, ceea ce îi transformă prin naștere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
individualității naratoriale, ce utilizează mijloace variate pentru a insinua și influența trăirile și participarea ascultă¬torului. Superlativul absolut construit prin repetarea adjectivului în „o pădure mare cu copaci grooșigroși” hiperbolizează dimensiunile arborilor prin prelungirea vocalei din primul determinant. Reluarea adjectivului augmentat de pronunția accentuată devine copleșitoare la nivel perceptiv și deschide în fața ochilor un spațiu aflat dincolo de limitele umanului. Naratorul se implifică afectiv în mesaj și face din dimensiunea fonetică un etalon pentru unitățile de măsură necesare. În contingent, durata vocalelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
formează frecvent în texte un superlativ al intensității cu care acțiunile se derulează. Sinonimă cu el este expresia ce mai, proprie unei perceperi subiectivizate, ce se dorește a fi indusă ascultătorului: „ce mai, să-l spânzure”. Excluderea unei alte posibilități augmentează desfășurarea epică și creează receptorului sentimentul copleșitor al iminenței nedorite. Un adverb modalizator recurent este cam: „Cam pe după codru verde”, „Pe cel drum cam părăsit”, „El cam în jos apuca./ Cam în jos, cam de la vale,/ Cam despre soare răsare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îi provoacă disoluția fizică și moartea necesară trecerii în noul stadiu. Călătoria inițiatică, topos universal al căutării, este însoțită într-un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, de haine de fier, menite să protejeze la contactul primejdios cu sacrul. Veștmintele augmentează natura specială a pribeagului pe lumea cealaltă și au o imagine similară în mitologia laponă, în care eroul aflat în stomacul uriașului Antero „își făurește o îmbrăcăminte de fier”. Pătrunderea în infern este neutralizată prin hainele apotropaice, a căror putere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al acestui rău fără limite, și anume: M. Leafa sa a fost micșorată de la 1.000 fl. la 365 fl. Luiescent leafă brută, iar indemnizația pentru chirie a fost sistată. Această dispoziție pripită, brutală și inechitabilă a trebuit să fie augmentată. N-a fost de ajuns că subsemnatul a trebuit să sufere atât de mult, de îndelungat și de nefiresc în contul funcției sale, a serviciilor aduse, a libertății sale și a existenței sale, ci a trebuit, Maiestatea Voastră, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acesta. Nu-i nimic, doamnă, pentru moment putem abandona subiectul și îl vom readuce în atenție îndată ce veți fi de acord. Să trecem la buze. Domnul profesor vă sugerează câteva mici modificări. Modificări mici, dar totuși esențiale. Câteva injecții vor augmenta volumul buzelor dumneavoastră, iar astfel vă veți putea bucura de niște buze mult mai senzuale. Voluptate. Acesta este cuvântul preferat al domnului profesor. Iar dânsul pune deseori semnul egal între voluptate și feminitate. Nu, sigur că nu, dacă mă întrebați
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
canonizarea ierarhică a unei formule de solidaritate națională sau socialistă care să neglijeze alte linii de conflicte potențiale este o trăsătură comună care traversează istoria. Așa cum această identitate solidaritate pan-națională duce la impiedicarea clivajelor veritabile înainte de 1947, fragilizând implantarea augmentată sub regimul comunist, în aceeași manieră, de-a lungul timpului, această formă de consens "de clasă" își pierde efectul de dominare a distincțiilor societale transversale și fragilizează regimul care devine transparent înaintea acumulării de inegalități crescute. Se crează societăți, care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
care scot în evidență realele calități fizice ale tinerelor și talentatelor actrițe, mai ales! De asemeni, tot travaliul scenic, prin promptitudinea manevrelor tehnice, folosirea sincronă a muzicii (selecționată tot de regizoare) cu momentul dramatic ce trebuia scos în evidență au augmentat reușita preocupare a actorilor de a da la iveală un produs cultural de calitate și de blazon. Pentru a nu nedreptăți, prin omisiune, las la latitudinea cronicarilor de specialitate, consacrați, să facă evidențieri individuale. Ceea ce urmăresc acum prin această intervenție
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
chirurgical ce trebuie evaluată individual, caracte rizată prin ramuri supraaortice tortuoase, calcificate sau morfologie anormală a arcului aortic de tip elongare, distorsiune și stenoză (19). Manipularea cu instrumentele de stentare prin structuri vasculare cu anatomie anormală creează dificultăți tehnice care augmentează riscul de traumatisme endoteliale, dislocări de trombi cu evenimente tromboembolice și crește consecutiv riscul de sechele neurologice. Cu toate acestea, la pacienții cu risc crescut, plasarea de stenturi poate fi o alternativă terapeutică. Pacienții simptomatici din cauza aterosclerozei carotidiene extracraniene au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91955_a_92450]
-
terapeutice (activări dentareă arc un caracter tranzitoriu atâta timp cât nu se supraadaugă agresiunea microbiană. În general se admit mai multe categorii de mobilități dentare: mobilitate dentară tranzitorie; mobilitate dentară reversibila; mobilitate dentară ireversibilă. MOBILITATEA DENTARĂ TRANZITORIE Adeseori mobilitatea dentară se poate augmenta tranzitoriu, având cauze din arealul fiziologicului. Parodonțiul bogat vascularizat își mărește adeseori volumul, antrenând o mobilizare mai accentuată a dinților în alveolele lor. Această augmentare poate avea loc după o dezocluzie prelungită (cea din timpul somnului) sau datontă hormonilor sexuali
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
fața pământului va fi un pas înainte."2 În această afirmație a lui Engels își are firul genetic "legenda neagră" asupra României (comparabilă cu a Spaniei din veacul al XVI-lea), începând cu secolul al XIX-lea, preluată integral și augmentată de Lenin, Troțki, Stalin, dusă mai departe de liderii Kremlinului în cadrul alianței militare a Tratatului de la Varșovia, înființat în 1955, legendă prelungită și după 1989 nu numai de către moștenitorii Kominternului, supraviețuitori în hainele "corectitudinii politice". Sub acest aspect, perspectivei eminesciene
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
adevărata cauză a răului și să o stârpească cu statornicie de fier."17 Înarmat cu asemenea concepție, Eminescu procedează ca un chirurg dăruit integral sănătății pacientului. Și el pornește de la răul dinăuntru, văzând că acela din afară este nutrit și augmentat de primul. Iar acest rău, ecou ontologic al antitezelor monstruoase (sau dublul monstruos, cum îl va numi Girard), a fost, de la întemeierea statelor românești, domnia electivă, lăudată de publiciștii superficiali, observă poetul, ca pe un fel de "democrație" a boierilor
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
al lui Nicolae Iorga, De ce atâta ură?225 Într-adevăr, a fost o dezlănțuire irațională a urii, dovadă că bolșevismul a fost, în profunzimile lui, o întoarcere la stadiul bestialității umane (la ceea ce René Girard va numi criză sacrificială perpetuă), augmentând și alimentând criza mondială și-n spațiul românesc, fiindcă la violență se răspunde cu violență, ceea ce s-a și întâmplat de îndată ce Ion Antonescu a dat ordinul trecerii Prutului, la 22 iunie 1941. Însuși regele Carol al II-lea simțise primejdia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
la 22 decembrie 1989, puțini au fost aceia care nu și-au ars carnetele de partid, întreaga țară transformându-se, brusc, în "anticomunistă", deși defectele umane produse de regim nu numai că nu vor putea fi eradicate, dar au fost augmentate în febra unui "capitalism" numit de analiștii vremii ca "sălbatic", dovadă că nici resurecția, de fațadă, a formelor creștine nu a reușit să ne scoată din căderea în semibarbarie, cum o considera Eminescu. Fiindcă asta și fusese, în bună măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mai aproape de realitate decât adepții salvării economice la nivel de Bloc. Garanta cetralizarea economică suprastatală succesul și vitalitatea comunismului? În schimb, semnele nimicirii identităților naționale (oglinzi elocvente fiind Basarabia și Bucovina încorporată în Ucraina) arătau limpede existența moștenirii imperiale țariste, augmentate la maximum. Sub Hrușciov și Brejnev (care a întărit structura imperială prin doctrina care-i poartă numele), mintea lucidă a lui Andropov nu s-a putut realiza pentru salvarea economică a sistemului, dar, în calitate de șef KGB (1967, 1982), apoi de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Loureda Lamas, Arco/Libros, Madrid, 2007. Coseriu 2010 = Eugenio Coseriu, Storia della filosofia del linguaggio, Edizione italiană a cură di Donatella Di Cesare, Carocci editore, Romă, 2010. Coșeriu 2011 = Eugeniu Coșeriu, Istoria filozofiei limbajului. De la începuturi până la Rousseau, Ediție nouă, augmentată de Jörn Albrecht, cu o remarcă preliminară de Jürgen Trabant, Versiune românească și indice de Eugen Munteanu și Mădălina Ungureanu, Cu o prefață la ediția românească de Eugen Munteanu, Editura Humanitas, București, 2011. Darmesteter 1887/1946 = Arsène Darmesteter, La vie
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
76), sunt încă șovăielnice, naratorul fiind, previzibil, omniscient, însă acesta face uz de prerogativele sale într-un mod ostentativ, aproape supărător atunci când ni-l introduce în scenă pe postelnicul George, bătrânul și nevrednicul soț al Elenei. Efectele ar fi fost augmentate dacă intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
petreceau pe când aveam capul sub plapomă. Din nenorocire însă, nu puteam să stau multă vreme așa. Căldura, neastâmpărul, frica făcură să asud așa de cumplit, încât, cu orice preț, trebuia să mă descopăr pentru a nu muri înădușit." Orice precauție augmentează anxietatea: "Dar, spre a nu face multe mișcări, de frică să nu stârnesc dihăniile din stepă, prinsei să trag cu degetele picioarelor încet, încet plapoma în jos... când o! întâmplare!... o, ceas rău!... plapoma [...] lunecă de pe mine și... deodată mă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în mijlocul întunericului, expus la toate fantomele". Trebuie reținută expresia sintetică "mijlocul întunericului", care anticipează titlul unei metafore simfonice a terorii în opera lui Joseph Conrad (ce-i drept, recontextualizată și diferit orientată). Terifiantul cunoaște un crescendo, cu acțiuni paralele, care augmentează spaima: În același timp văzui la fereastră în zarea lunei un ce alb, lung și transparent, care se mișca necontenit și a cărei forme se schimbau când în om, când în elefant, când în șerpe [...]". Monstruoasa creatură ivită la capătul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
viață. Zugrăvirea unui nor de lăcuste capătă dimensiuni hiperbolizate 73: de aceea Eugen Negrici vorbește, plastic, despre "o pagină învolburată de presentimentul medieval al sfârșitului de lume" (1998: 213). Sentimentul de teroare care, practic, inundă epiderma textuală a descrierii este augmentat de participarea directă a naratorului la incident: "Cu unu anu mainte de ce s-au rădicat Hmil hatmanul căzăcescu asupra léșilor, aproape de sécere, eram pre atuncea la școală, la Baru, în Podoliia, pre cale fiindu de la sat spre oraș. Numai ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
perete", Spancioc și Stroici "îl țineau nemișcat, uitându-se la el cu o bucurie infernală și mustrându-l". Întreaga scenă dobândește, pe plan psihologic, valențele unui teribil viol vizual. În continuare, caracterul eminamente vizual al substantivelor însoțite de determinanți este augmentat, proporțional, de aglutinarea paratactică a enunțurilor: "Nenorocitul domn se zvârcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură; dinții îi scrâșneau și ochii săi sângerați se holbaseră; o sudoare înghețată, tristă a morții prevestitoare ieșea ca niște nasturi pe obrazul lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de frig" (1995: 68), într-o viață bântuită de spectrul omnipotent și, paradoxal, seducător al înghețului. În mod neașteptat, debutul prozei aduce în prim-plan un tablou din registrul sublimului apocaliptic: un soare însângerat de amurg. Sugestiile crude, viscerale sunt augmentate de omniprezența rubiniului vâscos: Ea privește soarele cum se îneacă în propriul lui sânge; ceva grozav și sfâșietor parcă se petrece la hotarul amurgului. Tot zidul trebuie să fie împroșcat cu sânge, și chiar pe fața ei trebuie să lucească
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sfera repulsivului). Antropicul este contaminat, irepresibil, de acest bazin fojgăitor și multicolor, împrumutând, precum punctam anterior, tușe teratologice: poarta castelului este deschisă de "[o] jivină de om, păroasă, cu mâinile până la genunchi". Șocul acestei prime întâlniri cu oamenii casei este augmentat ulterior; călătorii descoperă o altă creatură, demnă de fanteziile cinematografice ale unor Tod Browning sau Wes Craven: "un gușat cu traista de carne lucioasă, căscând ochii cârpiți, rânjind dinții galbeni într-un râs grotesc și strâmbându-se tâmp". În sfârșit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]