1,677 matches
-
Larma-i de nestăvilit, Joacă, râset, piuit! Aducând doar bucurie Primăvară să tot fie. Citește mai mult Însuflețind largul zăriiSe întorc în zbor cocorii.Berze, grauri, rânduneleSe-ntorc acasă și ele.De l-atâta ciripitSoarele e fericit.Înspre câmpuri înverziteRaze aurii trimite.Bucuroși peste măsurăIes copiii-n bătătură.Cum vremea este frumoasă, Cine să mai stea în casă?Larma-i de nestăvilit,Joaca, râset, piuit!Aducând doar bucurie Primăvară să tot fie.... X. SĂ TRECEM PRIN VIAȚĂ ZÂMBIND, de Valeria Iacob
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
aminte. Să stea și să asculte poemul unui gând Să râdă sau să plângă...ce simte, rând pe rând Ca sufletul să-i fie cuprins de bucurie Și inima să-i ardă de o dorință vie. Dorința de o rază aurită-n stele Dorința de-a uita lacrimile grele, Dorința de a face ochii să-nflorească Dorința de fior să îmbobocească. În surâsul zorilor de mai, eu m-am născut Și-n călătoria mea mult timp am tăcut Dar în amurgul
CINE SUNT EU? de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378988_a_380317]
-
topesc în zăpezile purității și să renasc vâslind cu duioșie la porțile poeziei neamânate. Doamne! De ce n-am continuat sa scriu în seara aceea când îmi curgeau - șuvoi scăldat în curcubee - cuvintele adevărate perle ale prea plinului meu senin interior, aurit de lumina picurată - esență - din lumina necreată? Aprinsă de dorul căutării interioare, îmi cotrobăi prin firidele rezervate icoanei uimirilor când - copil fiind- înaintam împreună cu tata pe drumul tăiat printre troiene, luminat ca ziua, de lumina rece revarsată cu generozitate dinspre
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
și privesc îndelung vârful OMUL și CRUCEA din masivul Caraiman. Duhul creației se odihnește nestingherit peste toată întinderea până dincolo de marginea delimitată de orizont, îmbrățișând întreaga planetă. Soarele începe să se înalțe treptat, îl zăresc printre crengile cu frunzele ușor aurite de măiestria toamnei. Asemeni unei prietene, pot să afirm: am fugit din larma lumii, m-am refugiat în șoapta vântului, aproape de orizontul mierlelor și al ciocârliilor. De dragul comunicării cu natura ies desculță pe iarba înrourată, rece, o las să-mi
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
piatra străbuna, M artor viu de cuvinte cu dor O rhidee-n grădină vâlceana, cu hâr R am de stejar nepieritor I mn pentru eroi și-n cer veghetori A rc peste vremi, înnoitor. S alvă Coziană, răsunet de stâncă L auri peste truda, Prețuire adâncă O ameni dăruiți, fapte, împliniri V ast univers de visări și trăiri E figie din Doina română L ocuri și oameni heraldic străbune O magii Vouă, bravi făurari, R au de Iubire cât Oltul și voi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
române,E cou de iubire, piatra străbuna,M artor viu de cuvinte cu dorO rhidee-n grădină vâlceana, cu harR am de stejar nepieritorI mn pentru eroi și-n cer veghetoriA rc peste vremi, înnoitor.S alvă Coziană, răsunet de stâncăL auri peste truda, Prețuire adâncăO ameni dăruiți, fapte, împliniriV ast univers de visări și trăiriE figie din Doina românăL ocuri și oameni heraldic străbuneO magii Vouă, bravi făurari,R au de Iubire cât Oltul și voi, nepieritori!PORUNCI INSCRIPȚIONATE PE PRUNCICăzând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
și fascinația care se cerne ca o corolă a bucuriei: îmbujorarea, tresărirea, mângâierea, emoția, șoapta, ecoul, refrenul, cântul, doar atunci când nemărginirea a odrăslit în inimă, când graiul se toarce în fuiorul mierii rugăciunii de taină și când crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor dacice mănoase, înfrățite în grăirile înțelepciunii prisositoare de bine, adevăr și iubire. Frumusețea este un drum senin, auriu desprins de pe streașina cerului pe care se brodează Verdele de brocard al Primăverii Imperiale, care așteaptă în prag solii
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea Ți-au arcuit pe creștet nimb. Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]
-
depărtării Ca o chemare-n larg și un îndemn. Se zbat valuri foșnind în așteptare, Scoțând ades la maluri, pe nisip, Un sentiment, un zâmbet sau un chip Ce le-ascunsesem undeva-n uitare. Căci din nisipul cald ce-mbrățișa Aurind blând și fin, tinere trupuri Abandonate-n veșnice săruturi, Doar în clepsidră a mai rămas ceva. Și tot privesc cum curge-ncet nisipul Și parcă aud cum valul care vine Înaintează tot mai mult în mine Și-ți șterge încet
SENTIMENT CU VEDERE LA MARE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381384_a_382713]
-
Acasa > Versuri > Iubire > MI-AI CRESCUT ARIPI... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-ai crescut aripi cu filigran de zahăr aurit Pe fiecare fulg ai scris iubire În flacără de cer perfid m-ai înălțat și aiurit Zvâcnind în mine murmur de-mplinire Apoi m-ai aruncat într-un ocean de gheață Și zborul mi-ai înțepenit Nici nu mai știu
MI-AI CRESCUT ARIPI... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381392_a_382721]
-
publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. În tremur surd de clopoței, Un ghiocel din bucla ta (Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea. Mi-aduc aminte când, sfios, Silabiseam întâiul “mama”, În timp ce dumneata, ritos, Îmi aureai de zor arama. Și ghiocelul meu creștea Alături de-alții, peste timp, Până ce buclele-ți de nea Ți-au arcuit pe creștet nimb. Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Cumva, de ghiocelul te-a rănit. Citește mai mult În tremur surd de clopoței,Un ghiocel din bucla ta(Între atâția ghiocei) A fost sădit de mâna mea.Mi-aduc aminte când, sfios,Silabiseam întâiul “mama”,În timp ce dumneata, ritos,Îmi aureai de zor arama.Și ghiocelul meu creșteaAlături de-alții, peste timp,Până ce buclele-ți de neați-au arcuit pe creștet nimb.Abia acum, necontenit, Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngânăCă mersul nu mi-ar fi pornit,De n-aș fi
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
depărtării Ca o chemare-n larg și un îndemn. Se zbat valuri foșnind în așteptare, Scoțând ades la maluri, pe nisip, Un sentiment, un zâmbet sau un chip Ce le-ascunsesem undeva-n uitare. Căci din nisipul cald ce-mbrățișa Aurind blând și fin, tinere trupuri Abandonate-n veșnice săruturi, Doar în clepsidră a mai rămas ceva. Și tot privesc cum curge-ncet nisipul Și parcă aud cum valul care vine Înaintează tot mai mult în mine Și-ți șterge încet
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
gustăm câte ceva, spuse Ponțiu Pilat făcând semn cântăreților să se apropie și să cânte mai tare. Slujitorii schimbau acum vasele și platourile aducând altele pe care erau alte feluri de mâncare. -Vin de Falernus! spuse Ponțiu Pilat ridicând o cupă aurită pe care se reliefau scene mitologice. -Oh, îmi aduc aminte de Roma! exclamă tetrarhul. Roma și petrecerile pe care le frecventam în tinerețe...Ce mai festinuri ce mai banchete unde după ce mâncam pe rupte vărsam totul afară și ne umpleam
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc mereu Patria, săltând semeață într-o rezistență ce arde mistic cu pâlpâiri ascetice de azur. Prospețimea minții, flacăra rugii, glasul inimii suie în cățui de stihie spirituală, emanând o voință de argint, aurită într-o stăpânire de sine. Sufletul ei are pe chip un surâs oriental, fiind parcă o revelație vie a Străbunului măreț de la Alba Iulia... Cu vocea delicată și dulce, stârnește cântarea unui farmec deosebit, vibrând deseori, atunci când trebuie cu tăria
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
drag./ Te port în mine tainic, ca pe-un vis,/ În cer înalt de noapte te-am închis./ Te port lumină rumenă de zori,/ Cum poartă florile mireasma lor./ Te port pe buze, ca pe-un fagur plin./ O poamă aurită de smochin,/ Te port pe brațe, horbote subțiri,/ Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir. Cum poartă floarea rodul de cais,/ Adânc te port în trupul meu și-n vis.” (Maica Teodosia Zorica Lațcu- Poezii. Ed. Sofia, București, 2000, p.
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
au rolul de a ne sfinți viața, însă când sunt exagerate devin căderi de-a dreapta. Greșești calea prin fapte bune. De aceea este bine să cerem de la Dumnezeu înțelepciune ca să ne lumineze calea, să mergem pe calea aceasta împărătească, via aurea (calea de aur), spre a nu greși. Postul să fie cu înțelepciune făcut, înfrânarea să fie cu adevărat abstinentă, paza simțurilor să fie sinceră, la fel și căința, rugăciunile cât de multe să fie atente și cu smerenie făcute. Atunci
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
au rolul de a ne sfinți viața, însă când sunt exagerate devin căderi de-a dreapta. Greșești calea prin fapte bune. De aceea este bine să cerem de la Dumnezeu înțelepciune ca să ne lumineze calea, să mergem pe calea aceasta împărătească, via aurea (calea de aur), spre a nu greși. Postul să fie cu înțelepciune făcut, înfrânarea să fie cu adevărat abstinentă, paza simțurilor să fie sinceră, la fel și căința, rugăciunile cât de multe să fie atente și cu smerenie făcute. Atunci
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
preotul și scriitorul Radu Botiș. Titlul revistei alcătuit dintr-un substantiv „Slova“ și un adjectiv „creștină“ are misiunea să transmită un mesaj spre toți iubitorii artei cuvântului, mesaj ce nu este altceva decât o invitație de a participa la țesătura aurită de cântecul cuvintelor cu fărâme din sufletele lor. Niciun titlu nu ar fi fost mai potrivit decât cel pe care-l poartă. „Slova“ deschide porțile frumosului iar „creștină“ porțile vieții. Cuvântul este începutul a toate câte există în univers. „La
REVISTA SLOVA CREŞTINĂ, O BINECUVÂNTARE CULTURALĂ ŞI SPIRITUALĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371535_a_372864]
-
Sfântul Mihail ocupă poziția centrală pe baldachinul amvonului. La început, biserica a avut cinci altare realizate în stil baroc. Aztăzi, doar două se mai află în biserică. Renumit este altarul „Închinarea regilor magi” realizat între 1747-1450 de către Schuchbauer Antal și aurit de Grasser György, altar ornamentat cu 16 sculpturi. Imaginea altarului a fost imortalizată pe pânză, aceasta fiind cea mai prețioasă pictură a bisericii, aparținând barocului târziu. Ea a fost realizată de către pictorul austriac Franz Anton Maulbertsch, în jurul anului 1748, la
PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374811_a_376140]
-
aminte. Să stea și să asculte poemul unui gând Să râdă sau să plângă...ce simte, rând pe rând; Ca sufletul să-i fie cuprins de bucurie Și inima să-i ardă de o dorință vie. Dorința de o rază aurită-n stele Dorința de-a uita lacrimile grele. Dorința de a face ochii să-nflorească Dorința de fior să îmbobocească. În surâsul zorilor de mai, eu m-am născut Și-n călătoria mea mult timp am tăcut. Dar în amurgul
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
piatra străbuna, M artor viu de cuvinte cu dor O rhidee-n grădină vâlceana, cu hâr R am de stejar nepieritor I mn pentru eroi și-n cer veghetori A rc peste vremi, înnoitor. S alvă Coziană, răsunet de stâncă L auri peste truda, Prețuire adâncă O ameni dăruiți, fapte, împliniri V ast univers de visări și trăiri E figie din Doina română L ocuri și oameni heraldic străbune O magii Vouă, bravi făurari, R au de Iubire cât Oltul și voi
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/373943_a_375272]
-
Acasa > Stihuri > Momente > INSOMNIE Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului Cade cortina nopții de vară În aplauzele umbrelor tăcute Felinarele zâmbesc în lumini de ceară Străzilor aurite de stelele mute. Se-aud câțiva pași ușori și timizi Ecoul lor slab se stinge-n cerneală Sunt pași șovăielnici, triști și rigizi Ce scriu o poveste pe strada goală. Nesomnul îi poartă așa ...hoinărind Doar gândurile treze-i acompaniază
INSOMNIE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372298_a_373627]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ADEVĂR ÎN PATRU ACTE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului printre garduri aurite printre măști prea argintate sidefie stăruință (străvezie în balanță) plimbă ropotul de stele verzi albastre-nșiruite peste-a zilei echitate echitabile sunt clipe ore minutare sparg în fiecare-aripă zbor din zbor în puncte șapte când am fost să pierd și codul
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]
-
că este-așa tu ochi inima îmi spune tare că sunt urma unui iris de-altfel și esență tare din copacul care plânge la margine de hotar lăsând pletele în apă semn mister pe-un vârf de ac printre garduri aurite printre măști prea argintate cer din cer senin răsare-n calea soarelui din mare și când vreau să îmi joc rolul valului singurătate cineva lasă o piatră uite-aici la jumătate dintr-un drum ales de Tine Doamne vie-mi
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]