308 matches
-
Pământ și distruge complet biosferă. La aceste arme și la acesti vectori, se adăuga proiectile de tot felul cu încărcătură nucleară, arme de mare precizie, sisteme bazate pe amplificarea undelor etc. Să luăm, spre exemplu, programul HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program). Acesta este un program de cercetare a comportamentului ionosferei (în speță a atomilor de ozon, de azot, de heliu etc.) la bombardamentul cu radiații solare și cosmice sau cu radiații de înaltă frecvență (HF) și chiar de joasă
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
spiritul marii boierimi de viță veche și cel al burgheziei intelectuale, generoase, coborâtoare din răzeși. Prima realitate, prin care La Medeleni se constituie și într-un bildungsroman, este condiționată de stabilitatea celei de-a doua: conservarea candorilor edenice proprii vârstelor aurorale pare posibilă doar în condițiile unui timp social-istoric propice. Arhitectonic, trilogia nu urmează legile romanului clasic, nefiind construită după un plan narativ riguros. Conflictul, atât cât există, se dezvoltă în absența unei organizări pe axa unor întâmplări ce se înlănțuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu, T, 2002, 4; Ioan Moldovan, Opiumul poemelor, 2002, 6; Nicolae Prelipceanu, Retorică și mister, RMB, 2002, 25 iulie; Paul Aretzu, Poezia ca realitate aurorală, R, 2002, 7-8; Doru Timofte, Virgil Diaconu, „Opium”, „Reflex”, 2003, 1-3. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
în ger și defilarea aerului ca drapelele regimentului... De aici încolo, tot ce intră în spațiul foarte mobil al asociațiilor imagistice are în vedere sugestia, în ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, în același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul își dau mâna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise în munți
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lutului ars": Ilustre ziduri, mări transfigurate! Și voi, rănite ziduri pe un scut Crepuscul din lut ars, crescut Spre mâini ce-n cer și-aici vor fi curate. O! Câmpuri fericite. Munți ce-ascut Noi zări... Combustia purificatoare, percepția nouă, aurorală a lumii transfigurate pot trimite la același reper. Geometrizarea formelor naturale notate în vers (vezi debutul sonetului al doilea: "Compasu-acestei ape, prin frunze, prin secundă") reamintește, desigur, și propriile exerciții "constructiviste" din anii 1924-1925, dar nu interzice nici apropierea de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
simplu, mersul copilei țărănci spre câmp, purtând pe cap coșul cu demâncare („Treceam așa pe dealuri legănând / soarele copt în baniță”). Totul - ființe, obiecte, gesturi - este învăluit într-un aer magic, de incantație. Primigenia, o ipostază a poetei-copil, reactualizează spațiul-timpul auroral: „Jos era cerul verde strălucitor / și unde călcam se aprindeau / sori minusculi, unde dormeam / se deschideau izvoare”. Din același fond mitico-magic arhetipal se nutresc și cele câteva povestiri publicate între 1969 și 1975 în „Luceafărul”: Singură ploaia, Comana și Duminică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
era inclus într-o suită de locuri devenite celebre și în care se consuma un fenomen tipic al modernității : fuga în natură, evadarea, ca reacție față de un învățământ artistic osificat și ca încercare de recuperare a unei sensibilități și prospețimi aurorale. Apetitul pentru originar, primitiv, arhaic a cărui figură emblematică devenise Gauguin, retrăiește în cazul tuturor acestor comunități, mai mult sau mai puțin organizate, de artiști care părăsesc, e drept nu pentru totdeauna ca celebrul lor predecesor, orașul și tumultul lui
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
au loc inclusiv experiențele cele mai decepționante), ci și gustul și mirosul, afirmîndu-se net: "Cu luare aminte, sunetul înșeală, - parfumurile nu, deși par fumuri" (Il est de forts parfums...). Exultanța trăirii primordiale e aci izbitoare. Senzorialitatea ființei la treapta sa aurorală ori (chiar) animalieră e împinsă în față: "Glicinele, pe care le culege de pe rețeaua gardului de sîrmă sau de pe zid sînt dulci prin definiție. Noi nu le-am gustat încă, dar numele lor ne spune că sînt dulci. Glicinele au
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
cărei acizi rod fără milă tot ce întîlnesc, sfîrșind prin a ține în șah însuși discursul poetic. Fără a renunța la tonalitatea ironică (binevenită pentru a tempera, relativiza formal incandescenta, patetismul, abisalitatea), autorul o implică într-o mișcare reconstitutivă. Lumea aurorală pierdută - lume naturală a sufletului însingurat - e înlocuită de una artificială, în care arhetipurile cosmice coabitează, în duhul, poeziei moderne, cu tablourile civilizației, cu cele ale industriei, ale conviețuirii și tabieturilor colective, laolaltă trecute prin "mașină de tocat" a metaforizării
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
Poate sunt de nedescris în adolescență. Vă spun aceasta confirmând cu probele proprii, câte voi fi produs la vremea mea. De nedescris atunci starea ca de maladie fără nume, cu neputință de numit paloarea sub care copilul intră în zi auroral și vede lumea într-o lumină în care se simte singur și străin. Abia mai târziu transparența aceea vastă va coagula prin atingere lăsându-i binefacerile limitei, paradoxal liniștitoare, în care se dumirește și se poate în sfârșit exprima. Pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
urechile contemporanilor de la mijlocul veacului trecut - ce s-au făcut? cine-i mai citește? cine mai aude de dînșii? S-au șters după cum se șterge o umbră pe zid". Primul care i-a luat estetic "în serios" pe autorii deceniilor aurorale ale literelor românești a fost G. Călinescu. Menționînd asemenea lucruri în In-tro-ducerea la Istoria critică a literaturii române, N. Ma-nolescu se vădește așezat pe drumul deschis de Divinul critic, al cărui punct de vedere, evident, "a triumfat mai tîrziu", cînd
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
în chip de gheare de pisică" (Cumpăna cu bine, p. 132) Paradoxul acesta e valabil și pentru Elegiile politice, volum cu care Sutrele de astăzi se împacă de minune. S-ar putea crede că, derulându-se toate ca niște epopei aurorale, poemele de aici sacrifică tehnicile detaliului. Nici pomeneală: dimpotrivă, le cultivă în așa măsură încât din cauza lor putem vorbi uneori despre porțiuni, ori chiar pagini întregi, ratate. În versurile următoare, de pildă, nu tezismul muncitoresc incomodează, ci surplusul de amănunte
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
originară. În finalul piesei, Pavel îi otrăvește pe toți, pentru a elimina martorii, și nu are nici un scrupul în a-i înfige cuțitul în spate Dumnezeului său. Acesta n-a fost răstignit pe cruce și n-a înviat în momentul auroral al creștinismului, dar iată că el se ridică exact înainte de căderea cortinei, cu pumnalul ieșindu-i firesc dintre umeri, și îi face Elenei o promisiune bine cunoscută: Astă-seară vei fi cu mine în Rai!". Curajoasă prin premise și ingenioasă în
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
din multiple perspective care se opresc analitic la cazuri paradigmatice printre care se numără, de exemplu poetul și matematicianul Ion Barbu/Dan Barbilian și „matematicianul poet George Boole”. „Algebra Boole” și „jocul lui Boole” ne aduc „în acel moment liminar, auroral al științei în care ne mirăm în fața unor fapte pe care rutina le-a scos din câmpul observației proaspete” ( p. 236). Marcus relevă că această mirare este specifică și poetului și matematicianului: „Dar oare poetul nu face același lucru, mirându
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
costuri de producție neamortizate. Faptul e atât de rar, că ajunge să fie, prin sine, un criteriu eficace de promovare. Clișeele revizuirilor au fost, așadar, lăsate în urmă, iar contestatei literaturi postbelice i-au fost fixați pilonii unei noi perioade aurorale. În discuție intră, momentan, primele două volume ale proaspetei colecții, cuprinzând, unul, capodopera sus-menționată a Gabrielei Adameșteanu (Dimineață pierdută), celălalt, o extensie convingătoare din nuvelistica prozatoarei. Cărți perfect independente inițial, Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979) și Vară-primăvară (1989
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
de fapt, Revelația: Visita Interiora Terrae Rectificando Inviens Occultum Lapidem. Acolo, în trudnica suferință a căutării se regăsește piatra ocultă, frageda inimă a lumii, privirea virginală destinată redescoperirii și reinterpretării hieroglifei ultime, marelui sens. LP-ul, Legenda Personală a vârstei aurorale înseamnă pentru Coelho reabilitarea Utopiei. Prin excelență cavaleri ai Utopiei sunt păstorul Santiago din Alchimistul și războinicul din micul Manual al războinicului luminii, Manual de guerreiro da luz, ghid al perfecționării sinelui, text alcătuit din fragmente sumare, în care un
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
Borges imaginar surâde �creștinește" după o cură de zen. Puzzle de sugestii savuroase poate, dar lipsite de maliție. Pentru dezabuzați, sună a oracol adolescentin; dar recuperarea adevăratei vieți, a fericirii și speranței e condiționată de curajul de-a recupera frăgezimea aurorală a sufletului de străin și călător, în acea tânjitoare așteptare augustiniană a regatului celest. Așteptarea pe care solarul Augustin a dezvoltat-o pornind de la harta traseului descris în epistolele pauline. Nu întâmplător amintesc de cei doi mari discipoli ai lui
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
de menționat aici că poietica schițată de poetul francez a fertilizat gândirea estetică și teoria literară a secolului XX, îndeosebi structuralismul, care i-a preluat mare parte din terminologie și din concepție. Astfel, geneza poeziei stă sub semnul unui început, auroral și enigmatic, numit inspirație, întrucât nimeni nu-i poate detecta originea. Paul Valéry contestă însă putința poetului de a se menține la înălțimea dicteului inspirației. Tot ce poate face el este să genereze fragmente indiscutabil poetice, iar măiestria sa este
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
E interesant de urmărit tranziția de la primitivitatea agonică, precum un simptom al ruinării răspunzînd în haos, la o primitivitate salutară, mărturie a unui Paradis sălbatic, înzestrat cu asprimi inaugurale. Crepusculul mitului edenic se preschimbă, grație acestei developări, într-o stare aurorală. Metamorfozele lumii fenomenale sînt angajate în sensul salvator al schimbării vitale, al fertilității inepuizabile: "Vîntul și iarba sfîșiindu-se,/ ca fiarele sălbatice se ling și se mușcă/ spulberîndu-se peste jnepeni și pietre" (Vîntul și iarba sfîșiindu-se). Un rol semnificativ îl îndeplinește
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
femeie în care stau închise la un loc într-o dezolantă promiscuitate micile ei virtuți dublate de micile ei vicii, caldul și recele ei, necazurile și exaltările ei, lacrimile și bucuriile." (p. 28). Ce rămîne, din acest delir cu porniri aurorale? Conturul, mult lărgit, al unui hatîr. De poet, în fond. Poate nu din întîmplare exemplarul despre care scriu este cel însemnat cu J, din cele 19 pe hârtie vidalon moyen-âge, numerotate de la A la T. Un je incomplet, ca și cum un
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
Din întinsa operă a lui Asachi rămîne numai poezia; este primul nostru poet modern și cel dintîi care a identificat cu siguranță modelul după care noua poezie românească trebuia construită, modelul neolatin. în istoria poeziei noastre, Asachi este o personalitate aurorală. Odată cu el începe, în limba română literară, ceva important și greu de definit, dar care durează pînă astăzi. Plasarea poetului moldovean în apropierea lui Heliade are și o altă semnificație: exact ca și acesta, Asachi a întreprins o acțiune culturală
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
în grădină, pipăind pe îndelete ramurile altoiului, aplecându-mă peste corole, primind pe mâna caldă albinele aurii." (Cel mai mult mi-aș dori...). În clipele de grație - îi scrie el lui Brumaru - "natura noastră se umple de o descărcare proaspătă, aurorală, de bios și logos, încă neseparate", pentru ca imediat "să ne reaglutinăm în limbaj, disciplinați încet-încet de rețelele sale". Pe pagina următoare, e denunțată "încăpățânarea analitică" ce "își trădează vacuitatea". Astfel că poetul, mai degrabă lucid decât ludic, iese din atelierul
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
extraordinară. Dar corespondența lor nu epuizează tot ce intră și trece prin mintea limpede, tăioasă și precisă a lui Zarifopol. În volumul meu Ipoteze de lucru am cîteva texte despre Zarifopol, printre care unul care se cheamă Anticlasicism și creație aurorală în care am scos din texte neincluse de el în volume pasaje extraordinar de clare pentru tendința intrinsecă a lucrurilor pentru completitudine și integralitate. Nu merge pe o singură linie. Tot ce poate să-i aducă o comprehensiune totală și
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
meu de om. Parcă l-ar fi șoptit, cu gura lui “virginală”, un înger sosit anume pentru asta lîngă urechea și sufletul meu. Și de la acest cuvînt orbitor, nemaiîntîlnit (deși-l întîlnisem pînă atunci de un milion de ori), trîmbițat auroral sub geana unui orizont genuin, căpătîndu-și brusc, adevărata haină, cea inițială probabil, nemurdărită-n falduri de nici o semnificație alta decît aceea a existenței lui pure, transparente și opace în același timp, de la acest cuvînt inventat, alcătuit din vocale curate ce-
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
prezidențiale și adoptarea legii electorale. Era, cum s-a spus, un miniparlament. Funcționînd în aula din Dealul Mitropoliei, unde încă nu se stinsese ecoul discursurilor lui Ceaușescu și al aplauzelor aferente, adunarea emana aerul proaspăt și naiv al unei democrații aurorale, care încerca să meargă copăcel ținîndu-se de prichiciul humuit al vetrei. Dar nu duhul lui Creangă îi prezida lucrările, ci, din prima clipă, duhul lui Caragiale. Atît de vizibil și atît de autoritar încît devenise o regulă a jocului, pe
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]