271 matches
-
funcții variabile în realizarea unui film, cu atît mai relativizate în cinematografiile profesioniste, cu cît intervine frecvent jocul denumirilor preliminare, alternative sau compartimentele: story, screenplay, based on, adapted by, dialogues additional dialogues. Pretutindeni unde a fost depășită faza artizanală și autarhică, fiecare școală de film și-a creat sau a adaptat, pre limba ei, cuvintele și sintagmele știute de orice cinefil, care numesc diversitatea specifică a compartimentelor de lucru, aproape la fel cum nimeni nu se așteaptă la o unică titulatură
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
luăm un exemplu proxim și accesibil, de la ultima ediție a Festivalului "CineMAiubit" - au de regulă indicative distincte, cu semnături multiple, pentru namet, scenar, dramaturg. Numai limba română n-a fost încercată în acest sens, rămînîndu-se la comasatul "scenariu" cu autor autarhic. Inutil se semnalează local, de vreo 30-40 de ani, pe toate căile, scris și oral, în varii împrejurări și instanțe, acest prim stigmat - marginal și neînsemnat detaliu, nu-i așa? - păstrat intact din cea dintîi perioadă de glorie a cinematografiei
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
mai rețin atenția la lectură. În primul rând, autocitarea; uneori explicită, alteori nu, ea insinuează în pagini ale anului 1935 situații și exprimări din scrieri anterioare; gândul autorului se hrănește abuziv din memorie, prezentându-se drept un ins neverosimil de autarhic. În al doilea rând, sunt de urmărit citatele nesemnalate, expresiile preluate. Acestea par a reproduce crâmpeie din varii scrieri eseistice, passages non marqués, iar în cazul în care ele sunt tipărite după 1935, ne vedem obligați a vorbi de ciudata
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
vitale, de capricii ierarhice sau de cutume birocratice este o dovadă de superficialitate: nu în exterior, ci doar înlăuntrul său putem descoperi resorturile adevărate ale impulsului obscur care-i împinge inexorabil mâna către ștreangul fatal. Inspecțiune este o construcție sferică, autarhică, aglutinând toate datele necesare elucidării misterului acestei variante insolite de „crimă perfectă”. Să începem cu sfârșitul. La întrebarea „De ce?... de ce, nene Anghelache?”, după cum se știe, interogatul, „cumine, n-a vrut să răspunză”. Cuminte, cuminte, dar evident provocator și cu adresă
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
tot parcursul vieții ei. La acest transfer de proprietate, dăruită cât mai multora, se referă D. H. Lawrence când "spune că adevăratul rol al unui critic este de a scăpa romanul de artistul care l-a creat" (364-5). În relație autarhică cu opera, criticul o "scapă", o eliberează de autor, îi revelează acesteia autonomia. Faptul e posibil atunci când artistul eliberează singur creația de sine, pentru a se asigura că o va comunica și altora. Ca însoțitor al cărții, spune N. Balotă
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
ieșean își ia de la început toate precauțiile, prin renunțarea la o narațiune totalizatoare, „continuă”, în favoarea unei lecturi fragmentare, sensibile la „contrastele între «chipurile» scriitorului”. De aceea, în loc să postuleze existența unei personalități scriitoricești „tari”, bine închegate și dominând dintr-un centru autarhic fiecare fenomen al existenței, Doris Mironescu preferă s-o descopere, mai subtil, pe spații mici și în detalii (aparent) marginale. Cea mai mare calitate a cărții lui Doris Mironescu e, de altfel, reticența sistematică față de orice totalizare artificială. Această modestie
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
la o purificare interioară a exegetului aflat în fața unui text care, succesiv, se revelează și se refuză percepției". Adică un joc al conștiinței analitice cu opera care se deschide și se închide, se dăruiește și "se claustrează în structura sa autarhică", aidoma unei seducătoare de mare clasă. Opera ca o analogie a eternului feminin... Nu altminteri e prizat Mircea Zaciu, al cărui demers ne oferă tabloul unui impact între liniile "de croială raționalistă și desenul esențializat al afectivității reținute, dar nu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
un artificiu rupt de transcendență al cărui singur sens pare a fi tocmai afirmarea acestei schisme (Jean Echenoz ar fi, așadar, un Raymond Roussel trecut prin cîteva recente prises de conscience). Literatura postmodernă vorbește despre o lume „scoasă din țîțîni”, autarhică (asta face literatura beckettiană, prin excelență), crede autorul în final, iar cititorul suferă. Nesațul de lume cu sens al lui Ioan Pânzaru se transpune într-o sistematică a culturii în care textul de față se înscrie ca o verigă. Concluzia
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
critic, de structura preponderent monografică a cercetării care decurge tocmai din ascendența ei în cronica literară și mai ales în „dogma autonomiei esteticului”, care anulează orice intenție de comparatism sau viziune structurantă (p.19), de „criteriile” impuse printr-o viziune autarhică, alimentând prea adesea ideea de unicitate a unei performanțe generate de tradiție și specificitate, imposibil de comparat sau cuantificat. Critica astfel examinată, plecând incidental și de la cariera de cronicar a unor mari autori în domeniu (de la precedentul Lovinescu la N.
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
Dar cred că aici Suciu însuși pune accentul nu pe dramatismul extincției, ci pe tragedia (din punctul lui de vedere) stilistică. În viziunea lui, un vers neinspirat e la fel de periculos ca moartea însăși, de nu cumva și mai periculos. Estet autarhic, Eugen Suciu menține (măcar declarativ) literatura într-o zonă privilegiată, în raport cu care toate celelalte (chiar și viața) funcționează ancilar. Îl ajută, în cultivarea acestei posturi revolute, și tipul de poezie pe care îl practică: unul al efectelor pe spații mici
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
al "înstrăinării" de lume e încă o dovadă a prezenței lumii în conștiință, e drept că pe muchia pătrunderii în universul subiectiv, în "peștera" intimității depline. "Înstrăinarea" e încă o formă a obiectivității ce năzuiește a se preface în subiectivitate autarhică: "stelele-n larg cu numele lumină/ nu mai au har și muzica nu are/ nici luna destrămîndu-se pe mare/ străine-mi sînt și eu le sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici plutire/ sperînd un pisc de care
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
verbal. În fond, întreținând rigorile acestui tip de lectură, poetul apăruse brusc dintr-o Românie absolut necunoscută în vestul Europei, trecuse fugitiv printr-o capitală austriacă încă nerefăcută după recentele infuzii fasciste și trăise, retras și anxios, într-un Paris autarhic căruia nu-i plătise minimul tribut al acomodării cu limba franceză. Școlile formale puteau găsi, deci, suficiente motive pentru a ignora figura autorului, laolaltă cu autorul însuși. Dar, precizează Petre Solomon, Celan avusese, cu puțin înainte de controversatul său debut vienez
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
Sebastian îndeamnă să "părăsim politica și să intrăm în geografie", pentru că noi sîntem o țară mică și necăjită, care nu are "obligația universalismului". "Europeanul" Sebastian din Jurnal, care visa succese literare pe alte meleaguri, a fost la origine un autohtonist autarhic cît se poate de antieuropean: pentru că așa învățase de la Nae... Pot demonstra că ideile lui Sebastian provin, în proporție de măcar 90 la sută, din laboratorul de gîndire politică al lui Nae Ionescu. Nu avem, cu alte cuvinte, un ideolog
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
lui Nae Ionescu. Nu avem, cu alte cuvinte, un ideolog original în persoana lui Sebastian. Avem numai un popularizator cvasicotidian și foarte talentat al ideilor - de extremă dreaptă - ale lui Nae Ionescu. Adesea, așa cum am arătat mai sus pentru ideea autarhică, cei doi funcționează în duet, basul interpretînd La potecă, tenorul îngînîndu-l voios La Balinț... Cel mai spectaculos duet ideologic l-au interpretat însă în 9 iunie 1933, la aniversarea a trei ani de la restaurație. Ocazia era solemnă și fastă, iar
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
Maitreyi, tocmai fusese lansat, ca mare succes, în mai, la "zilele cărții". Or, publicat alături de rege, textul lui Sebastian urma, cu maximă probabilitate, să fie citit de acesta. Textele lui Nae Ionescu și Sebastian sînt un bine-calculat duet pe melodia autarhică. Astfel, directorul Cuvîntului își reafirmă răspicat paternitatea asupra ideii decuplării noastre de la Europa: "...sunt acum aproape doi ani - noi am început a scrie aci în Cuvîntul, că ș...ț noi va trebui să ne închidem în granițele noastre proprii, organizînd
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
răspicat paternitatea asupra ideii decuplării noastre de la Europa: "...sunt acum aproape doi ani - noi am început a scrie aci în Cuvîntul, că ș...ț noi va trebui să ne închidem în granițele noastre proprii, organizînd rezistența pe baze de politică autarhică". Apoi, el îl ia la rost pe Virgil Madgearu, care, preluîndu-i ideea, i-a "schilodit-o" în aceea, inacceptabilă, de "autarhie regională". Pe cealaltă parte a paginii, Sebastian scrie despre fel de fel de mondenități europene realizate în stilul începutului
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
intru în cafenelele searbăde/ trec pe străzi auzind lătratul mineral/ al pulberii/ și n-am scris nici azi versul acela tulburător/ cu care să sugrum lupoaica din ochii femeii/ ah, viață de fiară" (Generalul armatei moarte). "Scrisul agonic" se vrea autarhic ca orice demonie întrupată: "Scrisul agonic nu fotografiază,/ nu ia pe cîntar textele celorlalți/ poeți, nu primește cu chirie/ referințele critice.// Cel mai adesea/ apără înnoptarea de noapte" (Scrisul agonic). Această scriitură își cultivă imperfecțiunea (alt semn al sfidării), voindu
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
național-staliniste și protocroniste. Pe Bogza, Jebeleanu, Manolescu, Doidenaș, Hăulică, Paler și alți exponenți ai direcției lovinesciene i-a privit cu antipatie și suspiciune. În conflictele spirituale și valorice din ’70 și ’80, s-a situat inflexibil de partea obscurantiștilor antioccidentali, autarhici și xenofobi. Bivolul turbat și vulpoiul dialectic Spre deosebire de un Paul Niculescu- Mizil, Popescu-Dumnezeu (porecla persiflatoare s-a născut întrucît era perceput la „Scînteia” drept un despot monoman, arogant și narcisist, un egolatru incorigibil cu pretenții de infailibilitate) recunoaște că stalinismul
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
texte ca La carte postale sau unele chiar mai stranii... LP: La dumneavoastră există însă o articulație a filosofiei prin poem. Fără precedent. Și fără echivalent. Ați spune: filosofia nu este singură 2? MD: Sigur că da. Filosofia nu este autarhică. Să luăm un exemplu care mă interesează în mod deosebit: nu numai că filosofia nu este singură, dar ea chiar a început prin a spune că nu este singură. Așa s-a întâmplat cu Socrate. El nu are decât o
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
pe atmosferă, pe cadrul idilic și feeric și pe un etnografism pe jumătate convențional, pe jumătate documentar. Există în aceste lucrări un rousseau-ism tardiv și provincial, un mod, cam naiv, de a afirma inocența originară a lumii rurale, bucuriile ei autarhice, nepervertite încă de impactul cu mecanismele
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
moaște la crucifixe și de la jertfă la feștilă, în timp ce în cealaltă au sedimentat concepte barbare, cum ar fi: instalație, performance, video art, land art, happening, body art și așa mai departe. Evident că de cele dintîi se leagă tendințele tradiționaliste, autarhice și animate de nostalgii spiritualiste, iar în jurul celor din urmă se construiesc ideile integratoare și se întrețin aspirațiile sincroniste. Dacă privirea rămîne ațintită doar în cîmpul pur al esteticului și nu cedează tentației de a coborî către ideologic și către
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
2007, ascunde o realitate ceva mai prozaică despre care nu s-a vorbit suficient în școli sau în talk-show-uri de televiziune: "cedare de suveranitate, coordonare a politicii externe la nivel comunitar, legislație europeană (care limitează marja de manevră a economiei autarhice de tip postcomunist), standarde stricte în domeniul democrației și tabuizarea intoleranței (chiar dacă acest fapt generează, uneori, o cultură politică ipocrită). Nu li s-a spus că a fi european înseamnă a gândi cosmopolit, a acționa eficient, a-ți cere drepturile
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
reflex al siguranței mediului în cauză, bizuit pe o solidă, aproape fără discontinuități temelie a instituțiilor democratice. Scrupulul etic, fiind de la sine înțeles, e astfel trecut cu vederea ori relativizat cu nonșalanță. Problematizarea acestuia se produce în direcția unei speculații autarhice, nu în cea a unei confruntări cu stringențele apărării libertății de conștiință, așa cum s-a întîmplat în Estul continentului. Atît de semnificativ, Valéry executa grațioși pași dansanți în jurul conceptului de morală, care ar fi "un fel de artă a suprimării
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
ci, în cel mai bun caz, drept un mijloc oarecare de atingere a unui standard de viață și de securitate personală. Am spus un mijloc pentru că, teoretic, există și altele, care însă nu mai desemnează proiectul integrării românești, ci modelul autarhic sau rusofil - în esență același lucru. Spre exemplu, românii din Tighina - detaliu semnificativ în contextul celor discutate - doresc să revină sub jurisdicția Republicii Moldova nu pe temeiul comunității de limbă, ci, cum spun ei, pentru că dincoace viața e mai ușoară, prețurile
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
celor puternici, celor buni/.../ Dimpotrivă, vanitatea e șireata, versatila, plîngăcioasa. Vanitosul - calculationist prin definitie - se ipostaziază mereu în poziții umile, pentru a clama nedreptatea imaginara a lipsei de recunoaștere. Extins la nivelul unui neam întreg, el poate provoca retorici retractile, autarhice sau resentimentare. Vanitosul e mereu singur, în lupta cu toți ceilalți; dimpotrivă, orgoliul e o formă superioară de comunicare." * Dintre cei doi termeni puși în raport pe coperta revistei, Marin Tarangul și-l alege pe al doilea că tema a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]