318 matches
-
ei. Astfel, suntem constrânși să ne folosim de o scală, mai mult sau mai puțin rudimentară, cu trepte convenționale, pe care oamenii înșiși, pe baza introspecției, sunt rugați să se plaseze. Există cazuri când cercetătorul crede într-o capacitate de autoanaliză a subiectului superioară celei implicate de folosirea câtorva cuvinte pentru a desemna stările respective. Atunci el îi va cere acestuia să-și plaseze opinia pe o scală abstractă, marcată cu valori numerice, semnificație lexicală atribuindu-se doar valorilor extreme. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în principiu, cel puțin, mai ușor controlate (prin întrebări de control, la nivelul subiectului, prin verificarea muncii de teren a operatorilor, prin controlul și sancționarea realizatorului anchetei sau sondajului de către comunitatea științifică); diminuarea sau evitarea erorilor neintenționate presupune instruire, experiență, autoanaliză. 2. Validitatea și fidelitatea instrumentelor de cercetaretc "2. Validitatea și fidelitatea instrumentelor de cercetare" În științele socioumane, noțiunea devaliditate are, față de limbajul obișnuit, o accepțiune mai specială, dar nu prea mult îndepărtată: validitatea înseamnă gradul în care un instrument explorează
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
etapă critică, poate cea mai semnificativă, se constată la vârsta școlară mare. În adolescență se produce un salt în integrarea funcțiilor cognitive, afective, motivaționale, volitive și caracteriale. Se desfășoară, așa cum observă Rousselet (1969) și alți autori, un intens proces de autoanaliză și autoevaluare, de raportare la un ideal de viață și de integrare socială. Precumpănitor în această etapă este, cum subliniază și Erikson (1959), sentimentul identității, mai ales acela al personalitate și la afirmarea și integrarea lui profesională și socială. De
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
în documentele reformei educaționale. Din categoria strategiilor de automanagement al carierei mai putem aminti: 1. Autocunoașterea și autoevaluarea. Sunt puternic focalizate pe propria persoană, descriind valorile personale, motivațiile, scopurile sau propriile interese, ceea ce presupune o mare capacitate de reflecție și autoanaliză, simț critic, responsabilitate, realism în conturarea unei imagini obiective a personalității, cu punctele sale tari sau slabe. Punctul forte al acestei strategii pare a fi formarea imaginii de sine, element deosebit de relevant în gestionarea propriei ascensiuni profesionale. 2. Dezvoltarea propriilor
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
căutarea permanentă a unor noi oportunități profesionale. Imaginea promovată de teoreticieni este aceea a unui client animat de o atitudine proactivă față de cariera sa, și nu de o atitudine pasivă de observator sau de victimă a dinamicilor sociale. Exercițiul de autoanaliză "Linia vieții": Linia orizontală de mai jos reprezintă traseul vieții dumneavoastră. Plasați un x în punctul în care vă aflați. Zona notată cu + se referă la momentele de succes pe care le-ați trăit. Aria -este rezervată momentelor de eșec
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
spiritul de observație, atenția la detalii comportamentale (verbale, nonverbale). Se recomandă ca specialiștii începători să folosească, totuși, grile de observație sau măcar liste simple de comportamente observabile de urmărit. Autocaracterizarea este un instrument care încurajează clientul în efortul său de autoanaliză și meditație. Consilierul poate oferi subiectului o serie de repere pentru constituirea unui astfel de raport, sau îl poate lăsa să își aleagă singur forma de exprimare, ordinea ideilor etc. În relație cu autobiografia, autocaracterizarea permite clientului să emită și
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
de plecare o sensibilitate extraordinară și o capacitate neobișnuită de observație a unui spațiu în care istoria, etica și literatura se întrepătrund cu mult rafinament. Ideea centrală a demersului cumva introspectiv al eroului-narator (spun "cumva", întrucît Stevens "se lasă" supus autoanalizei numai în măsura permisă de supra-conștiința lui "cenzorială" și "reprimatoare") constă în alcătuirea unui excurs identitar. În mod interesant, întrebarea obsesională a excursului nu este, cum ne-am aștepta, cine sînt eu?, ci, mai curînd deviat, cine e majordomul al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la zi a trecutului, deoarece este o condiție esențială a supraviețuirii. La apa Vavilonului este scris într-un stil opus normelor memorialisticii, deoarece ficțiunea intimă operează prin rememorare și interpretare a amintirilor, propunând atât o expunere biografică cât și o autoanaliză. Textele nu sunt scrise spontan, în imediata apropiere a evenimentelor, ci reprezintă o reconstituire a timpului ghidată de note, de scrisori, de pagini scrise întâmplător și judecate apoi cu luciditate. "Majoritatea autobiografiilor se nasc din impulsul creator, ficțional deci, de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
paralel Jurnalul și La apa Vavilonului, am constatat că discursul memorialistic este dihotomic. La apa Vavilonului reflectă un stil opus normelor memorialisticii, deoarece ficțiunea intimă operează prin rememorare și interpretare a amintirilor, propunând atât o expunere biografică cât și o autoanaliză. Textele nu sunt scrise spontan, în imediata apropiere a evenimentelor, ci reprezintă o reconstituire a timpului ghidată de note, de scrisori, de pagini scrise întâmplător și judecate apoi cu luciditate. Monica Lovinescu are intenția clară și declarată de a lăsa
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Lear al țărănimii din Câmpia Română". Dacă tatăl contempla un destin istoric depășit, fiul, Nicolae din "Marele singuratic", visa la niște idealuri sociale la fel de imposibile, utopii ce s-au dovedit pernicioase, căzând într-o veritabilă decompensare, vindecată prin eros și autoanaliză. Treptat, Marin Preda va abandona epicul fastuos al "Moromeților" în favoarea romanului citadin și a investigației psihologice, ca de pildă în "Risipitorii", povestea vieții unor intelectuali, între care memorabil rămâne destinul tragic al medicului Ghiță Munteanu. Obsesia istoriei pare a fi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poate pune pe seama șocului emoțional provocat de succesul literar și, în consecință, de schimbarea radicală a poziției lui sociale. Complexul sărăciei, cauză a resentimentului, se transformă într-o obsesie a vinei, care nu-l perturbă mai puțin. își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația: "mi-e silă de mine" atinge paroxismul imaginii despre sine, atunci cănd "privațiunile supraomenești" l-au forțat
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
Dan C. Mihăilescu, toate observațiile unui potențial comentator al cărții sînt anticipate chiar de autor care - la fel ca în prefața la celălalt volum publicat în acest an, Literatura română în postceaușism, Editura Polirom - realizează cu un remarcabil spirit de autoanaliză un portret dincolo de care puține lucruri mai rămîn de spus: "Vreau să zic, deci, că în cazul meu nu natura critică, exegetică a primat, ci fervorile lirice. Nu analiticul descriptiv, ci digresivul condimentat. Nu pedagogia lecturii, ci încifrările, aluzivul, apetitul
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
lectura unor studii antropologice pe această temă poate zdruncina opinii ferme: codul cultural al rudeniei în așa-numitele societăți primitive este atât de complex și de diferit față de al nostru, încât o astfel de lectură are valoarea unui exercițiu de autoanaliză și autodefinire. Structură și funcție în societatea primitivă este unul dintre studiile clasice al antropologiei pe tema rudeniei, iar autorul lui, A.R. Radcliffe Brown, este considerat unul dintre reprezentanții de frunte ai antropologiei sociale și ai curentului cunoscut sub
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
reper în spațiul modernității de adîncime. Este vorba de acei contemporani ce gândesc și lucrează după mersul ceasornicului național, pentru care, absorbant, sieși suficient, direct funcțional, figurează îndemnul mentorului lor de generație, E. Lovinescu, că motivele inspiratoare, pătrunse de nutrimentul autoanalizei, să dea relief unor idei de înaltă, complexă semnificație, în concordanță cu portatura citadina. Altfel spus, încerc să precizez că pe langă demonstrațiile de virtuozitate ale povestitorilor comnicând varianta galițiana a vieții în "stetl", de tipul Ion Călugăru, avem - din
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
ca și pe celelalte din volum, vom detecta un tangaj, venit din pendularea între condiția scriitorului autentic și cea a jurnalistului improvizat. Este o apropiere forțată, accelerată și de aceea stridentă între atitudini diametral opuse: indiferență (creatoare) și participare (civică), autoanaliză dureroasă și comentariu lejer, interes real pentru lucruri și aspecte irelevante social (de la numărul de membri ai Uniunii Scriitorilor și până la pasiunea lui Mircea Cărtărescu pentru jocurile pe calculator) și interes declarat, dar mimat, pentru problemele de rezonanță publică. Lipsit
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
Sorin Lavric Scrisă în răstimpul ultimelor trei luni ale lui 2001, așadar cu puțin timp înainte ca Bourdieu să moară, încercarea de autoportret din paginile Schiței pentru o autoanaliză seamănă cu un tablou neterminat: un fel de promițător peisaj căruia autorul, nemaiapucînd să-i tragă tușele finale, nu a mai reușit nici să-i pună rama. Din această cauză, impresia de șantier abandonat la jumătatea lucrului e izbitoare. E
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
unei vieți. În schimb, multe reflecții pe marginea sociologiei, a filozofiei și a personalităților care au dominat scena culturii în deceniul al cincilea - deceniul cînd Bourdieu începe să se afirme. Așa se face că, în ciuda intenției de a-și face autoanaliza, Bourdieu izbutește de fapt să facă analiza epocii în care s-a format. Un cititor care nu-i cunoaște biografia nu va putea să-și facă o imagine despre cine a fost de fapt acest rebel al sociologiei franceze. Căci
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
intersecția unor cîmpuri de forțe. Implicit, valoarea unui gînditor depinde de locul pe care îl ocupă în aceste cîmpuri, și nu de pretinsele lui calități. Așa gîndește Bourdieu în Regulile artei, și așa gîndește și acum, în Schiță pentru o autoanaliză. Nu încape îndoială, Bourdieu e consecvent cu sine însuși. Mai mult, are politețea de a-și avertiza cititorul că, dată fiind aversiunea pe care o nutrește față de genul autobiografic, pe care îl consideră mascarada vanitoasă a celor care, sub cuvînt
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
contribuții constînd în reacțiile pe care le are față de influența cîmpurilor în care a avut ghinionul să nimerească. Paradoxul lui Bourdieu este că, vrînd să fie impersonal în ceea ce spune despre sine însuși, ajunge să-și piardă identitatea. De aceea, autoanaliza din carte seamănă cu stihia evanescentă a unui portret robot: tiparul convențional pe care un sociolog, săpîndu-și efigia teoretică în piatra posterității, o așază în locul unei ființe vii, din carne și oase.
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
o piesă de teatru Oameni feluriți, reprezentată pe scena Naționalului bucureștean. Scrierea în proza de debut, oscilînd între nuvela de amplitudine și roman, relevă un țesut autobiografic din nefericita sa adolescență. E aici un prim moment al aplecării sale spre autoanaliză. Poate că aici, mai e îngăduită creația, pe care, apoi, foarte repede, (scriitorul parcă simțea că n-are prea mult timp) a abandonat-o pentru, cum spuneam, observația nudă a autenticității liminare. Atmosfera acestei scrieri e de mediu provincial, bine
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
s-a scris. Cei din afara cenaclului "Sburătorul" au apreciat iscusita creație a lui Tololoi, ca tipologie, sburătoriștii găseau însă că mai izbutit e personajul Mirel, sfătuindu-l pe autor să insiste pe această direcție a introspecției psihologice, altfel spus a autoanalizei. Firește că scriitorul a urmat sfatul celor din cenaclul lovinescian, ceea ce s-a văzut în romanele sale esențiale, caracteristice pentru proustianismul și gidismul scrierilor sale. Parada dascălilor, cartea din 1932, parcă se abate de la formula sa romanescă, apropiindu-se mai
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
Demiurgul cel rău. Povestea eroinei vorbește despre sinucidere, dar nu numai. Povestea ei include povești paralele, forme paralele ale disperării traversate de prieteni, de cunoscuți. Eroina îl caută pe Iacob, un prieten, iar căutarea nu este decît un pretext pentru autoanaliza și autodezvăluiri. Asta și face, mai bine de o oră, într-un monolog în care, într-o singură voce se recunoaște o polifonie a vocilor disperării. Căile alienării unui homeless care iese printre picioarele spectatorilor dintr-un culcuș improvizat sub
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
de mîine? Ce scriu eu în jurnalul acesta, va mai putea oare interesa? Dacă se schimbă lumea fundamental, literatura asta nu va mai avea rost. Pentru cunoașterea omului, vor fi poate mijloace mult mai sigure, mai pătrunzătoare decît superficialele mele autoanalize desuete (științele vor schimba cu totul perspectivele actuale; iar metafizica însăși și noile așezări politico-sociale vor determina o altă înțelegere a omului; lucrul se spune de toată lumea, dar mi-l spun și eu mie). Și, la urma urmii, nu știu
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
căci e, în cazul de față, o entitate amfibie, pe de o parte poetul binecunoscut, pe de alta personajul cvasiromanesc al paginilor la care ne referim - ne apare drept un tip de visător specific, de aristocratică notă, cu tangențe la autoanaliza cavalerească a lui Pierre Bezuhov și la torpoarea cețoasă a lui Oblomov. Lucrul prea susținut îl indispune. Nutrește măgulitoare îndoieli cu privire la personala-i relevanță: "Am lăsat baltă Conspectul despre basm, nu-l voi scrie niciodată. Miile de fișe mă resping
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a o mai spune o dată: în ochii copilului care am fost. Cele 135 de "intrări" de jurnal sau de flash-uri ale memoriei alternate cu autoanalize lucide și minuțioase dau numai aparent impresia fragmentarului și a posibilei lecturi din orice colț. Textul are o coerență interioară dată atât de "cronologia" întâmplărilor (majoritatea, din copilărie și câteva, răzlețe, din adolescență, tinerețe sau maturitate), cât și de "rotunjimea
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]